4,693 matches
-
115 (1969), primă audiție, București, 13 mai 1971, Filarmonică; • Simfonieta nr. 10, opus 117 (1970), primă audiție, Bacău, 26 ianuarie 1973, Orchestra Simfonică; • Simfonieta nr. 11 „Perspective”, opus 118 (1971), primă audiție, București, 11 decembrie 1972, Filarmonică; • Simfonieta nr. 12 „Evocări”, opus 119 (1971), evocare, amurg, meditație; Tipuri și profite, opus 120 (1971); • Scurtă povestire, opus 121 (1971); Trei bucolice, opus 122 (1971), bucolica, moderato, vivo assai; • Simfonieta nr. 13, opus 123 (1972); • Reminiscențe, opus 124 (1972); Patru imagini, opus 125
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
București, 13 mai 1971, Filarmonică; • Simfonieta nr. 10, opus 117 (1970), primă audiție, Bacău, 26 ianuarie 1973, Orchestra Simfonică; • Simfonieta nr. 11 „Perspective”, opus 118 (1971), primă audiție, București, 11 decembrie 1972, Filarmonică; • Simfonieta nr. 12 „Evocări”, opus 119 (1971), evocare, amurg, meditație; Tipuri și profite, opus 120 (1971); • Scurtă povestire, opus 121 (1971); Trei bucolice, opus 122 (1971), bucolica, moderato, vivo assai; • Simfonieta nr. 13, opus 123 (1972); • Reminiscențe, opus 124 (1972); Patru imagini, opus 125 (1972); • Partita nr. 1
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
132). In martie 1866 este numit director general al Monopolului tutunului din București. În 1860 a scos „Revista Carpaților”. A scris versuri și piese de teatru fără o valoare deosebită. Proza memorialistică („Suvenire contimporane”, 1888), remarcabilă prin culoarea și fluența evocării, cuprinde portrete memorabile și pitorești, descrieri de atmosferă, realizând în cuprinsul povestirii valoroase nuvele autonome. A tradus din clasicii și romanticii francezi. Au rămas în conștiința populară versuri scrise de Sion, precum „Mult e dulce și frumoasă / limba ce-o
Gheorghe Sion () [Corola-website/Science/307159_a_308488]
-
sau un sfat prietenesc” sau spre a nu se îndepărta de obiectivitate. Pentru toate acestea, cei care au cunoscut-o și au lucrat alături de ea îi vor păstra o vie și pioasă recunoștință ; pentru cei care nu au cunoscut-o, evocarea vieții și operei profesor academician Raluca Ripan poate constitui pilda vie a unei vieți de muncă perseverentă și creatoare, de pasiune și dăruire dedicate dezvoltării chimiei în România, un îndemn la muncă pentru atingerea celor mai înalte țeluri. O mărturie
Raluca Ripan () [Corola-website/Science/307160_a_308489]
-
de Stat. Pe lângă activitatea literară a desfășurat și o intensă activitate politică. A fost ales ca deputat în Marea Adunare Națională. A încetat din viață la data de 24 aprilie 1977 în orașul Cluj. Romanul "Nepoții oltenilor" (1941) este o evocare a drumului parcurs de doi tineri, porniți împreună în viață, unul dintre ei devenind luptător comunist, iar celălalt eșuând în rândurile mișcării fasciste. În culegerea de schițe și povestiri " Dincolo de strada fericirii", ca și nuvela " Toate drepturile rezervate", întâlnim aceeași
István Nagy () [Corola-website/Science/307240_a_308569]
-
Popovici Ana) (n. 16 noiembrie 1894, Focșani; d. 19 decembrie 1957, București) a fost o pictoriță română. Provine dintr-o stirpe armeană stabilită de multă vreme în Moldova, la Iași. Scriitorul Aurel Leon realizează în volumul IV din seria de evocări “Umbre” - acest portret fizic al pictoriței: A studiat la Școala de Belle Arte din Iași (1914) cu profesorii Constantin Artachino, Gheorghe Popovici și Emanoil Bardasare. După terminarea studiilor artistice, a lucrat pentru puțin timp ca profesoară de desen la Focșani
Nutzi Acontz () [Corola-website/Science/308223_a_309552]
-
Insula Ada Kaleh", "Nopți bucureștene", "Trenul fantomă", "Leproșii" (despre „Infernul de la Lărgeanca"), " Unde am să nasc?". A mai scris intre altele, despre tulburarile antievreiesti de la Borșa, Sighet șiOradea, și despre "Evreii din Maramureș" (în revista „Adam”). De asemenea a scris evocări ale unor personalități politice românești ca Alexandru Averescu, Ion Gheorghe Duca, Dr.Nicolae Lupu, Constantin Argetoianu, Alexandru Vaida-Voevod. A tradus din literatura universală, uneori in colaborare cu soția, Lisette Daniel-Brunea.
Filip Brunea-Fox () [Corola-website/Science/308237_a_309566]
-
-și viziteze copilul. La propunerea lui Byron, Shelley se mută împreună cu familia într-o casă închiriată la Este, nu departe de Veneția, în regiunea dealurilor Euganee. La 24 septembrie, moare Clara, fetița lui Shelley. Poetul scrie "Julian și Maddalo" - o evocare a întâlnirilor cu Byron la Veneția. Pe la începutul lui noiembrie, Shelley, pleacă spre sudul Italiei, pentru a-și petrece iarna la Neapole. Către sfârșitul lui februarie 1819, Shelley pleacă din Neapole la Roma, unde - printre ruinele Băilor lui Caracalla - scrie
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
vreme era situată în afara Iașiului, pe dealul Copoului. În anii care au urmat, pictorul a mai expus picturi doar prin vitrinele magazinelor. Elocventă, este declarația pe care el însuși a făcut-o într-un interviu în anul 1914: O frumoasă evocare a acelor ani a făcut-o pictorul Traian Cornescu: „"... într-o bună zi a apărut un om. Frumos, cu plete negre și cu ochi mari, luminoși, subjugători! Așa l-am cunoscut pe Octav Băncilă... Din ziua când profesorul de desen
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Clepsidra Teatrului cel Mare”, 2003, Editura Nemira „Presa teatrală românească”, 2004, Editura Nemira. În afara colecției tipărește alte trei volume: „O famile de actori la începutul veacului XX în 44 de imagini” (album), Fundația D’ale Bucureștilor, 1997 „Amintirile Teatrului Național, evocări, documente din veacul așezării”, Editura Ararat, 1997 „150 de ani de la aprinderea luminilor în Teatrul cel Mare”, Editura Monitorul Oficial, 2002. Cărțile sale au fost apreciate de critici teatrali ai timpului: Saviana Stănescu („Adevărul literar și artistic”, nr. 434, 8
Ionuț Niculescu () [Corola-website/Science/306502_a_307831]
-
la iveală informații și amănunte puțin cunoscute despre trecutul orașului și personalitățile care l-au însuflețit. Astfel, între anii 1983-1989, pe când orașul trăia iureșul sistematizării, inginerul radio-telefonist Ion Mitican a început să publice materiale istorice despre Iașul de odinioară, cuprinzând evocări și monografii literare - majoritatea cu conținut inedit - a unor locuri și clădiri, în revista "Cronica" și în cotidianul "Flacăra Iașului", susținând rubrica duminicală "Vechi locuri și zidiri ieșene". El dorea să apropie cititorii de trecutul așezării, pledând pentru cunoașterea și
Ion Mitican () [Corola-website/Science/306569_a_307898]
-
și titlul care se traduce "Cântecul celui divin". Bhagavad Gita este venerata ca fiind sacra de către marea majoritate a tradițiilor hinduse și în special de așa-numiții adepți ai lui Krishna. În vorbirea curentă este citată că "Gita". Textul reprezintă evocarea conversației dintre Domnul Krishna - marea întrupare divină, și prințul Arjuna, ce are loc chiar în mijlocul câmpului de bătălie înainte de începerea Războiului Kurukshetra, de o parte și de alta aflându-se cele două armate gata de luptă. Răspunzând confuziei și dilemelor
Bhagavad Gita () [Corola-website/Science/306739_a_308068]
-
în teatrul istoric contemporan, Mircea Bradu, Editura Eminescu, București,1983. • Inima, Teatrul de Stat Oradea, 24 martie 1979 „Apelând adeseori la document - în primul rând scrisorile lui Lucaciu, discursuri sau depoziții - Mircea Bradu nu încearcă o piesă document, ci o evocare de multe ori lirică, simbolică alteori, iar faptul sau personajul dramatic se constituie din sinteza mai multor fapte sau personaje istorice.”, Dumitru Chirilă, Hotărârea, Teatru comentat, Mircea Bradu, Editura Eminescu, București, 1983. „Nimeni nu s-a încumetat până acum sa
Mircea Bradu () [Corola-website/Science/307793_a_309122]
-
perfect recognoscibil” al narațiunii surprinde „cicluri repetitive”. Concentrându-se pe descrierea Humuleștiului din primele rânduri ale cărții, istoricul Neagu Djuvara comenta: „chiar dacă socotim că adultul înfrumusețează, transfigurează, «îmbogățește» amintirile din copilărie, cum să nu recunoaștem, la Creangă, sinceritatea în înduioșătoarea evocare a satului copilăriei sale?” Djuvara se folosește de acest fragment pentru a aborda problematica structurii societății rurale românești din Moldova, o societate relativ mai înstărită, datorită activităților în domeniul industriei textile, decât Muntenia, concluzionând că: „dacă ne gândim la satele
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
scriitorul a lucrat ca redactor la ziare, reporter, corespondent special, publicând numeroase reportaje din actualitatea socialistă (înființarea de gospodării agricole, depășirea planului în industrie, inovații realizate de muncitori etc.), pamflete îndreptate împotriva dușmanilor externi ai țării, articole de critică literară, evocări istorice etc. La Conferința Uniunii Scriitorilor din România din 22-24 ianuarie 1962, a fost ales ca președinte activ poetul Mihai Beniuc, președinte de onoare poetul Tudor Arghezi și ca vicepreședinți poetul Demostene Botez și prozatorul V.Em. Galan. Acesta din
Valeriu Emil Galan () [Corola-website/Science/308318_a_309647]
-
lume aerata, în care meditația se instaurează că o modalitate de a se reface comuniunea cu o natură pură și vitală. Cu aceleasi posibilități de esențializare, pictorul abordează și alte genuri, ca portretul (Tudor Vianu; Tudor Arghezi) și compoziții de evocare istorică. Este, de asemenea, autorul unor lucrări de artă monumentala, realizate în frescă (Muzeul Unirii din Albă Iulia, 1968), mozaic (Supermagazinul din Târgoviște) sau din moduli ceramici (Hidrocentrala Porțile de Fier, 1973)." Lucrările sale sunt cuprinse în selecții de artă
Constantin Piliuță () [Corola-website/Science/308427_a_309756]
-
reprezentării imagistice statice. Ritmul compozițional se alcătuiește din salturi, vizibile pe două niveluri: macrotextual și microtextual. La nivel macro, textul, montat pe clasica tehnică a manuscrisului găsit, sare dintr-un compartiment în altul, variind prin compoziție ritmică. Prima parte este evocarea la persoana întâi a mai multor secvențe din viața personajului-narator, într-o succesiune cronologică pe o perioadă de timp de aproximativ 20 de ani. Ritmul este unul allegro. Spațiul și timpul se schimbă rapid (salturi microtextuale), creând senzația de săritură
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
care-l osândește la moarte pe ofițerul ceh Svoboda, surprins în timpul unei tentative de dezertare pe frontul din Galiția. Siguranța morală cu privire la vinovăția cehului este zdruncinată de o discuție de la popotă în care află motivele încercării de dezertare și de evocarea ulterioară de către căpitanul Klapka a unei păduri pline cu oameni spânzurați în urma unor acuzații de trădare. Bologa începe să aibă mustrări de conștiință. Aflând că divizia sa va fi mutată pe frontul românesc, el trece printr-o criză psihologică și
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
dintre cele mai frumoase muzee din Transilvania la vremea respectivă, dedicat turismului, etnografiei și balneologiei. Aici era expusă o colecție de peste 7.000 de obiecte, cuprinzând ceramică, broderii, unelte agricole, porturi, obiecte casnice rurale. Două dintre încăperile edificiului erau destinate evocării memoriei lui Matia Corvin, fiind expuse și cele 7 machete care au concurat la concursul din 1894 pentru realizarea statuii lui Matei Corvin. Peste 2.000 de volume ale colecției fuseseră donate de către profesorul universitar Otto Hermann. Muzeul a funcționat
Casa Matia din Cluj () [Corola-website/Science/302574_a_303903]
-
satiric, hiperbola scenică emanând un jet vezicant pentru epidermele convenționale, de rutină, falsificate prin birocratism." (Titu Popescu, România liberă, 27 martie 1979) ISPITA, Mai 17, 1979, Teatrul de stat, Reșița Drama istorică a oscilat întotdeauna între doi poli: acela al evocării și reconstituirii «exacte», pe baza folosirii intensive a documentelor, și acela al inspirației libere, care ia istoria drept pretext pentru a dezbate, în fond, o problemă a contemporaneității. Cu cât epoca este mai îndepărtată, cu cât documentele sunt mai puțin
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
o preferință puternică pentru o monarhie), puterea suverană trebuie să fie un "Leviathan", cu o autoritate absolută. Leviathan-ul era conceput ca o putere pur seculară prezentată sub forma unei figuri mitice care îi supune pe cei orgolioși și pe rebeli. Evocarea Leviathan-ului ca emblemă pentru pacificare socială internă constituia un răspuns la teologiile politice ale revoluției engleze și o soluție a războaielor religioase de la începutul epocii moderne. În 1936, specialistul în filozofie politică Leo Strauss a scris un studiu intitulat "Hobbes
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
ceea ce interesează în cel mai înalt grad ființa umană, ceea ce îl bântuie, ceea ce îi pune probleme: moartea, sexualitatea, viața în societate. Mitul face apel așadar la o logică anume, aceea a imaginarului, fapt care îi asigură de altfel puterea de evocare. În acest sens, mitul este extrem de puternic și plin de semnificații, posedând deci o forță explicativă. În schimb, această forță este limitată, căci acesta nu poate demonstra rațional absolut nimic, și nu poate face obiectul unei discuții. Mitul explică misterul
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
și aris- tocrate făceau diferența nu numai în raport cu culoarea sîn- gelui ci, mai important, în relație cu sine însuși. Privit într-o asemenea perspectivă, persona-masca artistului s-a contu- rat relativ repede și cu distincție. Dorohoiul natal, recuperat prin nostalgice evocări de maturitate, apare ca spațiu privi- legiat de aura copilăriei favorizată de protecția spiritului casei și a unui mediu multietnic și pluricultural. Sensibili- tatea îi permite accesul la emoții iar sumarele relatări de la fața locului au discreția rafinatului de mai
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
Gaffo”, întâiul film grec, era realizat în 1914, iar un an mai târziu apăreau și primele producții bulgare și turcești. Toate însă erau melodrame ori comedii de strânsă anvergură. Realizarea filmului „Independența României” apărea astfel ca dificilă și îndrăzneață, prin evocarea unor evenimente importante ce avuseseră loc cu 35 de ani în urmă (și la care mulți spectatori fuseseră martori) și prin anunțarea unei lungimi a filmului de 2 ore. La 1 decembrie 1911, revista „Rampa” anunță că "„la noi, maestrul
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
cu Tintin, este calitatea poveștilor ce include un umanism și un simțământ al realului produs printr-o cercetare meticuloasă și foarte extinsă, ajutată de stilul particular al lui Herge de “linie clară”. Cititorii maturi se destind observând în lectură ușoarele evocări satirice a unor evenimente istorice și politice. Momentan se lucrează la un film adaptat după poveștile lui Tintin. Peyo - Pierre Culliford (Iunie 25, 1928 - Decembrie 24, 1992) a fost un creator de bandă desenată belgian, cel mai mult cunoscut pentru
Carte de benzi desenate () [Corola-website/Science/299442_a_300771]