5,918 matches
-
paradigmei abandon/luare de cuvânt al lui Albert Hirschman care se dovedește mai productivă o dată aplicată experiențelor istorice succesive ale totalitarismului și ale postcomunismului 51. Hirschman însuși evoca monopolul partidului unic ca teren de încercare pentru teoria lui și nu ezita să reformuleze, în 1993, ipotezele sale inițiale în lumina analizei pe care o făcea căderii comunismului și reorganizării autorității politice în Europa Centrală și Orientală 52. Pentru a rezuma teza centrală a lui Hirschman, vom spune că o organizație economică
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
în mod esențial în jurul unei valorizări genetice. Într-o emisiune de televiziune, fostul președinte Emil Constantinescu, în primăvara lui 2003, în momentul lansării partidului său, ilustra în mod indirect persistența anumitor repere genetice generate de prima diadă. Acesta nu a ezitat să explice în emisiune că în 2003 nu l-a ales pe nici unul dintre candidații din cel de-al doilea tur prezidențial, fiind vorba de o alegere dificilă între ciumă și holeră 68. Este un exemplu care ilustrează desființarea primei
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
provocate de tratamentul inegal aplicat oamenilor, la început prin compararea situației proprii în familie cu cea a fratelui și a surorii mai mari, apoi prin cunoașterea situației locuitorilor din Năpădeni, nu rareori năpăstuiți de cei în putere, cărora nu va ezita în nici un moment să le ia apărarea, sau relațiilor dintre elevi, dintre elevi și profesori etc. S-a născut, cum se spunea în vremea respectivă, cu pumnii strînși. Neacceptat în preajma mamei și îngrijit mai mult de mama Irina din sat
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
umbră la succesul lui Helen, complotând în tăcere cu Stridie. Helen ironizează ritualurile magice desfășurate în apartamentul Monei, însă știe că același descântec i-a adormit copilul, conservat acum prin criogenie, și pe care caută să-l reînvie. Fără a ezita, se folosește de incantația magică pentru a ucide la distanță sau pentru a-și elimina clienții îndărătnici. Streator, torturat de versurile memorate involuntar ce-i stăpânesc acum mintea, oscilează periculos, în mizantropia și nihilismul său, între a deveni un ucigaș
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
cod clasic, Henry Miller îi surprinde în mediul lor, în ipostaze fidele esenței fiecăruia. Descrierile sexuale stau alături de observații culturale și trimiteri la Nietzsche și Dostoievski, iar regimul existenței banale include constant considerații despre mistere erotice și suferințe venerice. Nu ezită, nici în relatări directe, nici în exprimări elaborate, să-și afirme libertatea deplină de a percepe realitatea ca pe un întreg compact, prin a cărui densitate își caută spațiile de refugiu și visare. Narațiunile sunt constant supuse presiunii obsesiei și
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
preferință se constată și în franceză (vezi Hulk și Tellier, 2000). Toți subiecții au ales acordul cu N2, în cele 4 propoziții testate 76 de Vișan (2004); (iii) când ambele nominale sunt animate (matahala de om, pocitania de om), vorbitorii ezită între acordul cu N1 și acordul cu N2; (iv) dacă N2 este inanimat, aprecierile subiecților sunt ezitante și nu par să favorizeze niciuna dintre posibilitățile de acord. Acordul este dictat de alegerea liberă a vorbitorilor, în funcție de gradul de proeminență semantico-pragmatică
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de nominal + m.pl. m.pl. Acordul se face cu cel mai apropiat conjunct Aceste reguli sunt destul de complicate și majoritatea vorbitorilor nu le-ar putea enunța, când sunt întrebați. Mai mult, ele nici nu sunt aplicate întotdeauna în uz. Mulți vorbitori ezită când trebui să facă acordul, încearcă să reformuleze enunțul (vezi Avram, 2001). Și variația realizărilor acordului este destul de mare. Iată de ce am considerat că este necesar să fie testate preferințele vorbitorilor printr-un chestionar cu propoziții cuprinzând combinațiile relevante. Toate
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cu condiția ca el să știe destul despre ea, pentru a o putea imita. Femeia, ea, nu trișează. Ea face totul, dimpotrivă, pentru ca observatorul să o recunoască ca femeie, dar nu este sigur că ea cîștigă. În orice caz, observatorul ezită. Aceasta este construcția jocului care poate trece drept un test de inteligență pentru calculator. Dacă mașina reușește destul de bine să imite gîndirea umană, în așa fel încît să tulbure jocul și îl face pe observator să ezite, atunci ea și-
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
orice caz, observatorul ezită. Aceasta este construcția jocului care poate trece drept un test de inteligență pentru calculator. Dacă mașina reușește destul de bine să imite gîndirea umană, în așa fel încît să tulbure jocul și îl face pe observator să ezite, atunci ea și-a demonstrat valoarea. Jocul imitației (imitation game) pune accentul pe această dificultate în care ne aflăm, de a indica realitatea spiritului. Jocul imitației nu face decît să pună în evidență, prin introducerea camerei închise, acest aspect de
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
și acest rest este obișnuitul vorbei: nesemnificativul, vorbitul fără a spune nimic, banalul și modalitățile sale singulare. Superficialul, aici, face oficiu de adîncire: ceea ce rămîne de neatins este cu siguranță această rătăcire a sensului și valul său care plutește și ezită și care cere interpretare. Comunitatea interpreților Sensul comun, sau punerea în comun, intervine de două ori în înțelegerea cuvîntului schimbat. Prima dată cu comunitatea limbajului. Noi vorbim aceeași limbă (lexic, gramatică și semnificație). O a doua oară, cînd cel ce
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
afară din criză. Liderul este gândit ca având "calități supraumane, magice, care sunt necesare pentru a salva societatea". Prin urmare, leadership-ul carismatic este adeseori revoluționar, în sensul în care răstoarnă toate structurile de autoritate care au precedat. Dacă liderul carismatic ezită sau eșuează în ochii adepților săi, atunci acesta încetează în a fi carismatic și își pierde autoritatea. Potrivit lui Augustin, regii și împărații trebuie în mod permanent să demostreze că sunt vicarii lui Cristos. Nu există exemple de legitimitate carismatică în
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
sunt identice peste tot. De un interes special sunt Rusia, Belgia și Polonia, dar aici trebuie să acordăm prioritate la două cazuri emblematice: Marea Britanie și Italia 25. Două cazuri emblematice: Marea Britanie și Italia Luând aminte la tabla de șah europeană ezit în alegerea unor perechi de țări dat fiind faptul că o comparație binară este una dintre cele mai uzitate strategii în sociologia comparată 26. Am ales Marea Britanie și Italia pentru că o astfel de comparație binară revelează relația dintre legitimitate și
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
local. Dacă primarul obține fonduri pentru construcția unei străzi, acesta îl invită pe deputat la ceremonia de inaugurare. Este maniera în care alegătorii stau la rând pentru ceea ce datorează reprezentantului lor, iar în cazul în care ei uită acesta nu ezită să le reamintească în timpul alegerilor. Deși votanții din circumscripție își arată recunoștința către deputatul lor pentru serviciile aduse comunității locale, alegătorul apreciază mai mult serviciile personale pe care deputatul i le-a adus. Trebuie spus că alegătorul nu este nerecunoscător
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
care exercita presiuni asupra alegătorilor. Guvernul avea grijă de aceasta. Oare majoritatea alegătorilor preferau într-adevăr un partid sau altul? Având în vedere că partidele nu influențau societatea, că jocul politic se limita la vârful piramidei sociale este greu să eziți în formularea unui răspuns. Dacă majoritatea alegătorilor n-ar fi fost indiferenți, toate presiunile și tentațiile corupției n-ar fi avut putere. Sărăcia, ignoranța, absența comunicării de masă n-ar fi putut determina pasivitatea, dacă poporul ar fi putut face
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
și statul erau separate, în România colaborau. Toți episcopii erau senatori de drept. În 1938, șeful Bisericii, Patriarhul, a fost numit prim-ministru, dar el nu dispunea în mod real de putere. Partidele politice odată dizolvate, Coroana nu a mai ezitat să se folosească de prestigiul Bisericii și, de asemenea, de cel al unor mari profesori universitari. În ce-i privește pe țărani, care constituiau trei pătrimi din populația țării, niciodată n-au fost mai mulți de 0,4% în Cameră
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
89, avându-mi familia În Germania, soția la Paris și, tot acolo, un editor. Nu am avut copii, e drept, unul dintre motivele majore care i-au făcut pe mulți scriitori români de valoare - cel puțin, după spusele lor! - să ezite a se Întoarce Într-o Românie În sfârșit liberă și Într-o cultură care Îi formase, Îi susținuse și care acum avea Încă o dată nevoie de prezența și de spiritul lor. Sau... „copiii”, „odraslele” mele au fost și sunt romanele
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ca la o alarmă, spre apărarea cu „orice preț” a integrității, a „onoarei” vechilor idei și judecăți. Un turnir medieval În care eroii vor fi cei cu viziera coborîtă și lancea În vânt; iar „lașii” sau „perdanții” - cei care vor ezita „să se apere sau să atace!” Cei care „vor Întârzia să Înțeleagă”, cu riscul de a părea cretini sau proști. 42 Rațional-irațional, iată un cuplu antinomic de substantive, după modelul În care grupau presocraticii forțele vii, contradictorii, fizice, ale naturii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
după trei sau patru schițe publicate În reviste! - criticul și redactorul-șef al Gazetei literare, fost activist al c.c., fost ilegalist, inteligent și cult etc., avea perfectă dreptate. Și acest lucru Îl credea și Matei, poate și Nichita, care a ezitat să mi-l comunice de teamă să nu-mi șubrezească și mai tare Încrederea În forțele mele creatoare, ce se luptau cu variantele primului roman. Dar... ce Înseamnă „dreptatea” sau „adevărul” când ne aflăm pe terenurile atât de nisipoase și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
religii, a necesității noastre pe pământ, În Univers chiar, noi, cei care nu ne Înfricoșăm de „neînțelegere”! Da, bineînțeles, ne este frică, dinții noștri clănțăne „de spaimă și furie”, aici - acolo, la marginile abisului uman, „blestemați” cum suntem de a „ezita”, de a „Întârzia” acolo, la „margini”, incapabili de a fugi Înapoi, refugiindu-ne În cumintea turmă umană, incapabili de a ne desprinde privirile de „abis”, de acele „uriașe, terifiante și splendide” priveliști ale „lumii, ale vieții”, ceea ce numim cu un
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
curajoasă a lui René l-am cunoscut și pe președintele Institului Nobel, Arthur Lundkvist, care, amabil, mi-a declarat la unul din vernisajele editurii că scena literară suedeză ar fi bucuroasă de a număra un romancier de talia mea -, am ezitat!... Cum am mai spus-o și e ușor de bănuit, R.F.G. avea atuuri și mai „consistente”: limba germană, limba copilăriei mele, a mamei și a bunicelor mele, a culturii care m-a format În esență, cetățenia germană, obținută În doar
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Îndrăznește să se opună „drăguțului de Împărat”, indiferent din ce motive. E adevărat că, În primăvara lui ’77, Paul Goma a venit la mine și mi-a propus să semnăm Împreună o scrisoare de adeziune la Charta lui Havel. Am ezitat să o fac și apoi am refuzat deoarece am fi fost numai noi doi semnatarii unei asemenea solidarizări, nici unul dintre prietenii mei din elita literară românească nu ni s-ar fi aliat: nici Doinaș, nici Nichita Stănescu, nici N. Manolescu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
aprins al acelui august ’68 ne-a făcut pe mulți Români, sute și sute de mii, să ne solidarizăm spontan cu un șef comunist, cunoscut ca fiind printre cei mai radicali, mai intransigenți, mai cruzi, iar pe unii scriitori care ezitaseră până atunci, Goma și alții, să le ceară să devină membri de partid. Dar chiar și În interiorul partidului gestul său de „revoltă” contra Pactului de la Varșovia și a lui Brejnev, implicit, i-a creat un spațiu de manevră mult mai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o „ființă chinuită”, În sensul cel mai Înalt - a fost adică viu până când și-a pierdut luciditatea, „Îngropat până la bărbie, până la frunte și ochi” Între noi, În existență, Împărtășind solidar cu noi drama mereu irațională a prezentului istoric și politic, ezitând de a da verdicte grăbite și, În general, nici un fel de verdicte! O națiune, În destinalitatea ei - ca și un individ, În a sa! - nu are nevoie de „concluzii”, de verdicte, ci de complicitate, de acută solidaritate, acolo unde sângele
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
slogan al „anti-comunsimului” a fost printre altele demonizat și Ion Iliescu - cert, un fost activist de vârf, cu sechele inconfundabile de centralism statal, inamic ideii de proprietate, neînțelegând bine tradiția bisericească a Românilor. (Dovadă este reaua voință cu care a ezitat să repare injustiția gravă făcută celei de a doua biserici naționale, cea greco-catolică, luptătoare pentru Ardealul românesc timp de secole și desființată brutal printr-un ucaz al lui Dej și al poliției sale, confiscându-i-se bisericile și proprietățile. Or
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
unor Dante, Shakespeare, Cervantes, Molière, Cehov, Ibsen, Camus, Faulkner, Márquez, Böll, Elitis, Soljenițân ș.a., ș.a. sunt, fără îndoială, revelatoare. Dar, în graba lor de a se vedea... în Europa, în trecut ca și în prezent, mulți dintre aceștia n-au ezitat să se dezică fățiș, cu violență chiar, de ideea apartenenței lor naționale, găsind, întotdeauna, un auditoriu extern gata să-i îmbrățișeze confratern, nu întotdeauna însă fără interese politice bine strunite într-un consens strategic subteran, ce nu era favorabil, câtuși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]