4,720 matches
-
păreau niște gămălii de ac (...). Ascuns adînc între două bucățele de quartz, un ochi sîngeriu se uita țintă la Bony. Mișcînd capul de-un milimetru, inspectorul îl pierdu. Apoi îl zări din nou. Întinse mîna și culese quartzul care îl fascina. Era un rubin sau o piatră asemănătoare. Bony îl strînse în palma sa cu degete lungi." Ipoteza sa devenea plauzibilă: rubinul provenea poate de la bijuteria uneia dintre cele două fete dispărute. A apărut o răscruce. Ea schimbă cu totul cursul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
atît de obișnuit, încît ar trebui mai curînd să plîngem decît să fim surprinși !) să vezi milioane și milioane de oameni cu capul plecat, supuși unui jug deplorabil, și nu fiindcă sunt constrînși de o forță majoră, ci pentru că sunt fascinați și, ca să spunem așa, vrăjiți de un singur om, unul de care n-ar trebui să le fie frică pentru că e unul singur și nici să-l admire n-ar trebui, pentru că este inuman și plin de cruzime față de ei
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Guayakii și aborigenii din Australia se temeau de divizarea societății, grecii de sclavie și tiranie, oamenii din Evul Mediu de condamnarea veșnică a sufletelor, aztecii de soarele care s-ar putea opri în loc. Care sunt spaimele omului modern? El este fascinat, încîntat de sine însuși. Lumea modernă se prezintă ca o formidabilă mașină de produs posibile (ceea ce noi numim progres tehnic). Suntem mîndri că am pus piciorul pe Lună, că am fost în stare să prelungim viața umană grație medicinei, că
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
că am pus piciorul pe Lună, că am fost în stare să prelungim viața umană grație medicinei, că am creat Internetul. Îndrăznelile tehnice sunt, în ochii oamenilor moderni, o dovadă clară că lumea lor e superioară altora. Dar ceea ce-l fascinează pe omul modern este în aceeași măsură și ceea ce-l înspăimîntă. La sfîrșitul secolului al XX-lea și la începutul secolului al XXI-lea, imaginea lui Frankenstein și cea a unei planete din ce în ce mai puțin albastre au înlocuit spectrul ciupercii apocaliptice
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în toată ființa explicațiile sale privind izbucnirea Revoluției franceze. Niciodată mai înainte nu mai fusesem cuprins de un asemenea sentiment. Ce s-a întîmplat atunci? A trecut mult timp pînă să ajung să-mi formulez întrebarea asta. Ce anume mă fascina în demonstrația profesorului? Mi-a trebuit destul timp pînă să fiu în stare să analizez această fascinație. În lumea noastră există specialiști, experți ai umanului, care au misiunea de a răspunde irepresibilei noastre nevoi de a înțelege ce ni se
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
a izbucnit, profesorul evidenția, ca factori explicativi, răspîndirea ideilor progresiste (din Enciclopedie, ale lui Voltaire și Rousseau) și criza socio-economică de după proasta recoltă de grîu din 1788. Mi-a trebuit mult timp ca să-mi dau seama că ceea ce m-a fascinat a fost capacitatea sa de a demonstra că oamenii nu sunt liberi. Ce înseamnă să fii fascinat de oameni care te fac sensibil la aventurile libertății umane, convingîndu-te, prin cunoștințele lor, că oamenii nu sunt liberi? O CAPACITATE UNICĂ DE
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și criza socio-economică de după proasta recoltă de grîu din 1788. Mi-a trebuit mult timp ca să-mi dau seama că ceea ce m-a fascinat a fost capacitatea sa de a demonstra că oamenii nu sunt liberi. Ce înseamnă să fii fascinat de oameni care te fac sensibil la aventurile libertății umane, convingîndu-te, prin cunoștințele lor, că oamenii nu sunt liberi? O CAPACITATE UNICĂ DE A PREZICE TRECUTUL ȘI PREZENTUL "Revoluția franceză a fost o fatalitate?" se întreabă istoricul François Furet 120
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
nimic altceva, e vorba de o buclă care nu se sprijină decît pe ea însăși. Vorbim de un proces uman elementar, spontan, permanent, personal și colectiv. Cine n-a simțit în mod fizic forța acestei imaginații? Cine n-a fost fascinat și înspăimîntat de această activitate creatoare permanentă? Această concepție a umanului se întîlnește cu cea a unui istoric atipic, Paul Veyne, și cu cea a unui filosof, nu mai puțin atipic, Cornelius Castoriadis. O societate, o civilizație este un palat
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de talentul de prozator afirmat cu brio la scurtă vreme, cu nuvelele incluse în Moartea din fereastră. Cea mai izbutită este piesa titulară, poveste - cu noimă alegorică - a unui bondar care se stinge captiv între geamurile duble ale unei încăperi, fascinat de peisajul verde-luxuriant de afară și înspăimântat de tenebrele din interiorul clădirii. De altfel, fiecare text pare să fie câte un „exercițiu” tematic și stilistic, bine dus la capăt. Importante însă cu adevărat sunt romanele lui P., care învederează citadinismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
Asta ne-ar mai trebui! Deci găndește ce vrei să îmi spui cănd mi te adresezi mie.’’ Cu un mic efort de concentrare Gavriel reuși. „Tu ești în regulă?” „Daca sunt în regulă? O da! Mai mult de atăt sunt fascinat de viața ta. Pănă acum doar am stat în expectativă. Se poate numi muncă de cercetare. Astăzi a fost prima zi în Camera de Așteptare. Cam plictisitor 1000 de persoane decedate dintre care de trei a trebuit să veghez 60
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
numai pentru a câștiga într-un joc al inteligenței nu-l preocupa deloc.“ Alice Ambrose, Ludwig Wittgenstein. A Portrait Constantin Noica a spus odată că filozofia lui Wittgenstein nu îl atrage, dar că tot ceea ce află despre omul Wittgenstein îl fascinează. Că Noica era conștient de opoziția ireconciliabilă dintre orientarea gândirii sale și cea a autorului Tractatus-ului nu ne va surprinde. Ne putem însă întreba ce anume l-a putut impresiona în ceea ce a aflat despre viața lui Wittgenstein. Existența altor
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
bursa lui de cercetare a expirat, Skinner a urmat recomandarea lui Wittgenstein de a renunța la o carieră universitară pentru o îndeletnicire practică și s-a calificat ca mecanic la o firmă din Cambridge. De unde venea această capacitate de a fascina pe care au resimțit-o nu numai Drury și Skinner, ci și toți cei care l-au cunoscut îndeaproape pe Wittgenstein? Fania Pascal oferă următoarea explicație: „El nu se vedea niciodată cu O VIAȚĂ DE EROU? 69 ochii altora și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ca întreg este misticul“ (6.45). Cel care trăiește acest sentiment va înceta să se întrebe care este sensul vieții și al lumii, să caute răspunsul la această întrebare prin teorii. Asemenea acelor eroi ai lui Tolstoi care l-au fascinat pe Wittgenstein, el înțelege că ceea ce este cu adevărat important nu se poate spune. „Dezlegarea problemei vieții se vede în dispariția acestei probleme. (Nu este, oare, acesta motivul pentru care oamenii cărora TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 169 sensul vieții
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
zi, aceea în care adevărate sunt calificate toate ideile care 264 GÂNDITORUL SINGURATIC funcționează bine, care ne orientează cu succes, care asigură eficiența acțiunilor noastre. Acești filozofi au formulat teoria pragmatistă a adevărului. Oamenii, în mod deosebit filozofii, pot fi fascinați de o anumită folosire a unei expresii și înclinați să formuleze definiții și teorii care să reglementeze această folosire, îngustând-o în acest fel. Cei care au luat contact cu asemenea definiții și teorii se simt constrânși „să privească într-
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Trebuie totuși să fie așa!» nu este o propoziție a filozofiei. Filozofia constată doar ceea ce admite oricine.“ (Cercetări filozofice, § 599.) Cu greu le-ar putea apărea o asemenea încheiere altfel decât descurajantă și demobilizatoare. Capacitatea noilor „dezvăluiri teoretice“ de a fascina, ca realizări intelectuale impozante, nu poate fi armonizată cu gândul că țelul ultim al strădaniilor noastre în filozofie ar fi doar câștigarea acelei „păci în gândire“ pe care o aduce cu sine recunoașterea lipsei de sens a unor asemenea întreprinderi
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și un ascultător eficient se educă și se autoeducă. Întregul spectru al procesului de comunicare (limba, atitudinea, ascultarea activă, feedback-ul) este marcat de tendințe de interpretare greșită a semnelor și simbolurilor. Din această cauză, procesul comunicării frustrează dar și fascinează. De aceea, pentru a nu ne impacienta în diversele situații în care suntem puși în acest proces, redăm din investigațiile făcute de doi cercetători americani, valabile de altfel pe orice meridian al globului, care au înregistrat afirmații făcute de oameni
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
a presupus autodistrugerea / otrăvirea pentru „a-și face auzite cuvintele”, „pentru a se salva” și a dobăndi o „unitate interioară” cum precizează S. Barsacq. Scriitura-împotriva-sinelui elaborată de Cioran, este cum spune Derrida despre textul platonician, un zoon (o vietate care fascinează, care „convinge sufletul”), de asemenea „o catedrală de cuvinte (...) o operă vie, prin însăși umanitatea ei, prin defectele sale, prin lipsurile sale (...) bogată în ambiguități, care zădărnicește orice concluzie și care o face să trăiască prin ea însăși” (S.B.) Dacă
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
care nici viața literară, nici istoriografia nu sunt încă dispuse a le asuma în cazul lui Noica. Să vedem, pe scurt, faptele Membru marcant al grupului cultural din jurul revistei interbelice Criterion, Noica făcea parte din echipa de tineri străluciți intelectual fascinați de figura profesorului Nae Ionescu. Alături de Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu și de intelectualii intrați în politică precum Mihail Polihroniade și Haig Acterian, Noica va fi urmărit toată viața ca legionar (atât de Siguranță, cât și de Securitate) pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Haig Acterian, Noica va fi urmărit toată viața ca legionar (atât de Siguranță, cât și de Securitate) pentru faptul că a fost în siajul lui Nae Ionescu și pentru că a scris, în 1940, câteva articole în oficiosul legionar Buna Vestire. Fascinat de naționalismul radical al timpului, Noica va fi, de asemenea, animat de conștiința misiunii sale de creator de Școală (proiect asumat deja în Jurnalul filozofic din 1944, în memoria mentorului său). Urmărit și trimis în domiciliu obligatoriu la Câmpulung, între
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
nici lor nu le știai numele, Îmi Închipui. Poate i-ai făcut vestiți, ca pe mine. Curioasă muncă mai ai. A tăcut, gândindu-se poate la ciudățeniile fostului meșteșug al lui Faulques. Privea absorbit paharul de coniac de lângă fotografie. Părea fascinat de el, dar l-a luat și l-a dus la buze. - Mă cheamă Ivo Markovic. - De ce mă cauți? Celălalt lăsase paharul jos și-și ștergea gura cu dosul palmei. - Pentru că am să te omor. Un moment nu s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
desen de Penagos. „Am fost una dintre ultimele femei În stare să facă bărbații să sufere”, comentase bătrâna doamnă, surâzând blajin. „Dar nepoata mea a ajuns prea târziu pe lumea asta prea bătrână.” De la Început, pe lângă frumusețe, pe Faulques Îl fascinase purtarea lui Olvido: modul ei de a sta de vorbă, de a-și lăsa capul În jos după o frază ori de a asculta cu un aer complice, ca și cum nicicând n-ar fi crezut mare lucru, purtările ei de fată
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
absurd să se plagieze singur. Cât despre chestia cu meik mi uan foto și toate celelalte, cea mai apropiată definiție avea s-o dea Olvido chiar În acea noapte la Mogadiscio, pe când beau În bezna de lângă fereastră, la hotel. Mă fascinează Africa, spusese, fiindcă pare bancul de probă al viitorului. E ca desenele animate de la televiziune, unde personajele Înnebunesc, Înarmate cu macete, puști și grenade. - Ca să supraviețuiască, a repetat Markovic. Faulques, care revenea molcom din amintiri, a răspuns gestului său. - Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
statuia lui Giovanni delle Bande Nere de pe fațada lui Vasari; apoi la cină, pe care o luaseră devreme pe terasa unui restaurant de pe celălalt mal, de unde vedeau podul și palatul Uffizi, În penultima lumină a zilei. Olvido continuase să vorbească, fascinată de tablou, pe care Îl cunoștea deja, dar pe care nicicând până atunci, alături de Faulques, nu ajunsese să-l privească astfel. E dezordinea abstractă devenită realitate, spunea. La fel de densă ca și Alegoria sacră a lui Bellini, nu ți se pare
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
printre siluete și umbre, a unui coșmar tăcut de Bruegel ori El Bosco - cunosc restaurante din Paris ori New York, comentase Olvido, ai căror clienți ar da o ciurdă de bani ca să cineze cu o asemenea panoramă. Stăteau amândoi acolo, liniștiți, fascinați de spectacol, iar uneori singurul sunet era cel al gheții care clinchețea În pahare când mai beau o Înghițitură, distrați, cu gesturi pe care situația, lumina roșiatică ciudată le făceau nemăsurat de lente, aproape artificiale. Din vreme În vreme, sufla
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de concepție tematică și metodologică de la „Cahiers roumains d’études littéraires”. O înclinare raționalist-universalistă marchează opțiunile intelectuale, ca și discursul lui M. Tendința de reducție la invariant există în studiile monografice consacrate lui Macedonski, Mircea Eliade, Étiemble. Exegetul se lasă fascinat de elevarea potențială a fiecărui caz la plafonul unor categorii nominale. Sintagma este folosită pentru universalizarea experienței macedonskiene, dar poate fi extinsă profitabil și la Mircea Eliade sau la Étiemble. Reducția categorială presupune frecvent proiecția universaliilor în sfera morală. E
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]