5,111 matches
-
le vestesc și să le trâmbițez, dar numărul lor este prea mare, ca să le povestesc. Pleacă-Ți urechea, Doamne, la rugăciunea mea, ia aminte la glasul cererilor mele! Te chem în ziua necazului meu, căci m-asculți. Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale și nu uita pe vecie viața nenorociților Tăi! Ai în vedere legământul! Căci locurile dosnice din țară sunt pline de bârloguri de tâlhari. Să nu se întoarcă rușinat cel apăsat, ci nenorocitul și săracul să laude Numele
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
luat ca tip, are brațele peste măsură lungi și picioarele prea scurte, fruntea îngustă și turtită, occiputul tare dezvoltat ; chipul lui de o caracteristică asprime și bestialitate, bătătoare la ochii deprinși ; e un rudiment de om : e, cum am zice, fiara, care de-abia de curând a reușit să stea numai pe labele dinapoi și să-și ridice capul în sus, spre cer, cătră lumină !” Comentariul ironic al nara- torului stabilește un ecart semnificativ față de vehicularea vulgatei lombrosiene și putem identifica
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în revistă aceste dificultăți relatându-i „amicului” cu o totală lipsă de pudoare o naștere anterioară cu forcepsul. Nae nu se află în posesia unui limbaj medical specializat, iar limbajul popular întrebuințat asociază numaidecât nașterea torturii și instrumentarului ei terifiant : „fiarele”, „cleștele”. De remarcat faptul că singurul interesat de sexul copilului este acest interlocutor și nu tatăl natural, așa cum tot primul își manifestă compasiunea față de lăuză. Odată descărcat de facerea soției, Nae revine numai- decât la desfacerea lumii, subiectul care-l
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
tovarăș" care m-a întrebat ce doresc. Îmi închipui că atunci când a auzit "suntem de la Ministerul Afacerilor Externe, am dori să cumpărăm ursul", omul probabil că a căzut sub birou! Când și-a revenit, l-am rugat să ne "rețină" fiara, explicându-i și pentru ce ne trebuie. Am luat apoi legătura cu echipa de filmare, care a primit cu tristețe vestea găsirii ursului chiar în centrul Bucureștiului. A doua zi ursul era preluat de la circ, eliberat cu strigăte și îndemnuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
așa cum am menționat, lucrasem cu zidari din Bolintin la construcția stadionului din Iași și prinsesem ceva meserie, știind cum se face un mortar, un cofraj, cum se pune fierul-beton. Așa că l-am coptat în echipă pe Nelu, am adunat toate fiarele din Consulat, am făcut cofraje din scândurile găsite pe ici, pe colo, l-am trimis pe administrator să cumpere ciment și pietriș și în câteva zile contra a numai 150 de dolari aveam douăzeci de stâlpi de "5 stele". I-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de ilustrație la un basm bun de spus la gura sobei, cu doi urși ce pozează cu o tablă mare de șah proptită Între ei. Acum, privind blazonul cu atenție, am constatat dezamăgit că de fapt sunt doi lei - niște fiare cam maronii poate și exagerat de flocoși, dar nu arată deloc a urși - care Își ling fălcile, arătând cu aroganță spre scutul nefericitului cavaler, care este doar a șaisprezecea parte din tabla de șah, alternând ultramarinul cu roșu Închis și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
când erau scoși Într-un colț al grădinii pentru a fi bine bătuți ca să iasă praful din ei și aerisiți, iar biata Mademoiselle, apropiindu-se de ei din direcția parcului, scotea Întotdeauna un țipăt de groază când zărea cele două fiare sălbatice așteptând-o În umbra mobilă a copacilor. Pe tata nu l-a pasionat deloc vânătoarea, deosebindu-se mult În această privință de fratele lui, Serghei, sportiv pasionat care, Începând din 1908, a fost maestru de vânătoare al Maiestății Sale
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mi-au scos vorbe c-aș fi "făcător de minuni", se miră el și barba îi saltă într-un hohot sănătos. Ștefan râde chinuit: Ai scăpat ieftin! Mie, prostimea a scornit, măre -, c-aș fi fermecat:... c-aș avea "iarba fiarelor" și d-aia nu pot fi răpus de fier vrăjmaș... Mai rău, s-a lățit vorba prin babe, cum că numele lui Ștefan Vodă îi bun la descântec de deochi și leac pentru bubă neagră, dambla, la alungat duhurile rele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îi prăpădenie, taie la vrăjmași, ca-n curechi taie, de zici că-i un arhanghel nu alta!... Eu l-am văz't, c-am fost la tăte bătăliile lui. Umblă vorba că Domnul Ștefan ar fi fermecat de are "iarba fiarelor", ursitoarele i-au menit -, d-aia nu poate fi răpus de fier vrăjmaș. Plimbă ursu', Gheorghiță! Îi om, om ca tăți oamenii, numa' că-i mai viteaz și mai isteț decât tăți, nu-i afli păreche. Toader se scarpină în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu se petrec ca în cărțile marilor umaniști pe care le-ai sorbit din scoarță în scoarță. Oameni care să moară pentru adevărul lor, din fericire, au fost și mai sunt încă puțini, poate câțiva -, dar ei sunt vânați ca fiarele, aruncați în temniță, arși pe rug, pentru că au comis sacrilegiul de a gândi altfel decât zice dogma. Ei nu reprezintă decât o forță morală, care, în confruntarea cu intoleranța, cu forța brutală, este îngenuncheată. În apărarea blândului Iisus, au aprins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bunătăți de frupt dosite prin cămările mânăstirii nu voi a călca rânduiala. Nu începuse încă slujba de vecernie, că Ștefan, nerăbdător să cerceteze zugrăveala desăvârșită de neîntrecutul zugrav de icoane Roșca, cere să i se deschidă ușile grele, ferecate în fiare, de puteai trage în ele cu pușcile cele mari. Când intră în biserică, îl izbește un pătrunzător miros de ulei, de vopselărie, amestecat cu iz de ceară de albine arsă în câteva sfeșnice ce pâlpâiau încă. Se strecoară pe sub schelăria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-l ocrotise, că era mai mic... Dar "Petrică" Aron Petru Răspopitul nu-i putea smulge "Scaunul Moldovei" decât săvârșind mârșavul omor... și își șterge cu palmele broboanele de sudoare ce începuseră să mustească la rădăcina părului. Am răcnit ca o fiară! Am tăiat un tâlhar ce se prăvălise peste mine; iubitul meu unchi, Aron Petru, mă voia și pe mine "puiul de năpârcă". Am sărit de pe cerdac în șaua primului cal... M-au fugărit o noapte întreagă, dar mi-au pierdut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
s-au lăsat prostiți de un mucos, au vărsat fiere, au luat blana de oaie în spinare și, spăsiți, s-au ploconit behăind înaintea tronului. Behăiau ei, dar în sinea lor urlau ca lupii... Prea bine știu: de-aș scăpa fiara din lanț, m-ar sfâșia, bucăți m-ar face. Nu-i ușor să te glodească pumnalul sub căpătâi douăzeci de ani și mai bine... Și, totuși, astăzi, am boierimea mea credincioasă. Și, uite-așa, mai cu vorba bună, mai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nimănui. Soarta mi-a hărăzit puține bucurii și... și, arareori când mi le-a dat, s-a grăbit să mi le ia. Și nu eram decât un copilandru... De mic a trebuit să învăț să mă apăr, să mușc, ca fiara încolțită. Și, tot apărându-mă, am învățat al naibii de bine să lovesc. În orice rău e și puțin bine. Poate ar trebui să-i mulțumesc sorții vitrege că m-a călit. " Nimic din ce este omenesc, nu mi-e străin"... Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
legiuit o pravilă fără îndurare! Taie și spânzură, de parcă Moldova-i moșia lui tătâne-su! Ne șfichiuiește, să nu uităm cine-i "stăpânul"!... În el sălășluiește un diavol... și încă din cei împielițați! E un vrăjitor! O fi având "iarba fiarelor". Se vorbește că... Iarba mă-sii! se aprinde Isaia scuipând printre dinți o sudalmă de mamă. "Diavolul blond"! Aista-i "Athletu' lu' pește!" Apusul e căzut în cur de admirație! Să ne întrebe pe noi! A căpătuit prostimea!... "Dați!... Dați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
L-au ajuns blestemele noastre. Padișahul aduce cu sine pe Alexandru Aron, stirpe a binecredinciosului răposat Aron Petru-Vodă, să-l pomăzuiască domn în Scaunul Moldovei. Să trăiască! Măria sa Alexandru Aron mi-a trimis carte cu poruncă să lovim de moarte fiara încolțită, de vrem să ne întoarcă vechile noastre drepturi: "Pregătiți calea Domnului". Drept pentru care ne poruncește să semănăm vestea în țară, precum: "Turcii nu vin cu atâta tărie împotriva poporului, ci asupra ghiaurului Ștefan, un așa strașnic călău chinuitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cel mai... mai... Ohooohooo! râde Ștefan. Cel mai!... Cel mai!... C-o fi Vodă aista Ștefan... o fi f-un zmău, f-un arhanghel! Mai rău, un crocodil! N-ați auzit că Vodă ista Ștefan îi fermecat?! A păscut iarba fiarelor! Te pomeni c-o fi mâncat și tava cu jăratic, ca iapa lui Făt-Frumos! Pe obrajii lui Alexandru se scurge o lacrimă. Ștefan scoate batista: Ooo!... Chiar așa? Suflă!... Suflă!!... Așa! De-ar fi să suflu eu, mi-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în gură! Mă întreb și eu, ca prostu' fie-mi iertată obrăznicia -, replică Stanciu, unde o fi căzut nasul Măriei tale? Nasul meu?! Cred că l-am și pierdut, spune Ștefan cu o voce obosită, răgușită. Ne hăituiesc ca pe fiare... Grăiește, Radule! Radu Gangur, legat cu feși la cap, la umăr, răsuflă greu, cu glas sugrumat: Tatarii, în hoardă, s-au năpustit în pradă peste Nistru la Vadul Tatarilor! Le-am stat împotrivă cu orheenii mei, dar ne-au călcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
năpustit în pradă peste Nistru la Vadul Tatarilor! Le-am stat împotrivă cu orheenii mei, dar ne-au călcat în copitele cailor, n-am putut să... Ștefan îi pune o mână grea pe umăr: Știu, Radule... Ați făcut totul... Ca fiarele turbate s-au năpustit năvrapii, prin foc și sabie trec Țara de Sus! Ucid! Pradă! Siluiesc! Robesc! Numai cenușă și moarte!... E cumplit! Prăpădu' de pe lume! Și nimeni nu le stă împotrivă... spune el cu durere și își șterge cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un chip... "Ferește-mă Doamne de prieten, că de dușman mă feresc singur", zicerea asta o avem și la greci, spune Țamblac. Acu înțeleg urzeala vicleniei, îngână Ștefan înăbușindu-și mânia. Ne-au dat la lei", făcându-și socoteala că fiara sătulă nu-și cată altă pradă... Și după ce fiara ne va mistui pe noi și va rage după altă pradă? întreabă Vlaicu. Vine și rândul lor, n-ai grijă... Și-acuma, acuma ce facem? Singuri-singurei... Și ajutor de nici o parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dușman mă feresc singur", zicerea asta o avem și la greci, spune Țamblac. Acu înțeleg urzeala vicleniei, îngână Ștefan înăbușindu-și mânia. Ne-au dat la lei", făcându-și socoteala că fiara sătulă nu-și cată altă pradă... Și după ce fiara ne va mistui pe noi și va rage după altă pradă? întreabă Vlaicu. Vine și rândul lor, n-ai grijă... Și-acuma, acuma ce facem? Singuri-singurei... Și ajutor de nici o parte. Ni s-a năruit și ultima speranță, îngână Stanciu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
hohot rânjit: Țopăie cât pohtești. De-aș lua aminte la toți strigoii ce-mi bântuie nopțile... Ajunge!! poruncește scurt. Luați-i!! Gâdea, oștenii îi înșfacă, îi târăsc, ei se zbat, strigă, scuipă cu clăbuci. Te blestem!!! urlă Isaia ca o fiară. Sângele meu asupra ta și a urmașilor urmașilor tăi cadă!!! În vecii vecilor!!! Blestemul Mușatin!!! Te blestem!!! Te blestem!! Te blestem! Ecoul blestemelor se pierde pe coridoarele cetății... Apoi tăcere... Dumnezeu să-i ierte, șoptește Ștefan. Apoi, înalță capul, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce poate menține în viață. Nici unui terminat defecația nu-i produce o senzație de plăcere, o cât de mică satisfacție. Ca și în cazul urinatului, organismul acționează de la sine și terminatul trebuie să se grăbească să-și dea jos pantalonii. Fiara vicleană care este pe jumătate deținutul folosește defecația ca pe un moment de repaus, ca pe un prilej de a-și mai trage sufletul pe drumul calvarului lui de lucrător în abatajul minei de aur. E singura lui viclenie în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
țării, a decedat. Doina, fiica ei care fusese la volan în momentul accidentului, a fost atât de distrusă, încât a cerut ca nimeni dintre rude să nu fie de față la înmormântarea mamei sale. Doinița s-a comportat ca o fiară prinsă în capcană, care înnebunită își roade picioarele și orbește înainte de a muri. Nefericita mea verișoară n-a mai putut să împartă această cumplită durere cu nimeni din cei dragi. A făcut din această dramă un motiv de autoflagelare. TANTI
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
s-a agravat pentru că a fost dat afară din croitoria colectivă. Rămas fără condiții de trai, sora a adus copiii la mămica, la Râmnicelu și a intrat în fabrica de confecții pe post de croitoreasă. Tata a alegat ca o fiară să-și apere fiica. S-a ajuns la divorț. A refuzat să dea pensie alimentară la copii. Pentru aceasta a fugit din Brăila și mult timp nu s-a știut adresa lui. Copii lui Netuța, Florică și Petrișor, au făcut
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]