9,472 matches
-
pe de altă parte emisiunilor informative (telejurnale, magazine de informare) se regăsesc deci frecvent și în programele de televiziune analizate în cadrul acestui proiect. ● O altă trăsătură pe care o subliniază mai mulți autori este banalizarea reprezentării violenței în operele de ficțiune, caracteristică evidențiată de timpuriu, încă din 1967, de către George Gerbner, fost decan al Annenberg School for Communications (după ce o fundație americană a comandat studii de psihologie socială asupra violenței din media și din societate, încă în anii ’50). Ca răspuns
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
de televiziune „un scop în sine, unilateral și reducționist, aparent inevitabil, întrucât este reprezentat doar procesul derulării interacțiunii violente” (Meigs-Jehel, 1997, p. 71). Este și semnificația dominantă a scenelor de violență din programele de televiziune din țara noastră, îndeosebi din ficțiuni și desene animate. ● O altă concluzie importantă a cercetărilor (mai ales ale echipei americanului G. Gerbner) - care este susținută și de studiile echipei noastre - constă în demontarea argumentului (cu care se apără radiodifuzorii și programatorii) că gustul și cerințele publicului
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
prime time, când „televiziunea familială” este mai prezentă. Comparația privește ponderea violenței în seriale și filme de acțiune, de aventură, polițiste. Este importantă compararea situației din România cu cea din alte țări (pe aceste subiecte), cum ar fi Anglia (unde ficțiunile violente ocupă circa 19% din grila de programe față de 37% în SUA și unde, ca urmare a măsurilor luate, ponderea violenței a fost redusă, în cazul BBC, de la o medie de 2,1 acte violente pe oră la 1,4
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
devenită Sage după emigrarea în SUA, unde, intrând în lumea interlopă a anilor ‘20-’30, ajunge să-l predea FBI-ului pe celebrul „inamic public nr. 1 al Americii”, gangsterul John Dillinger. Realizând o interferență ironică între realitatea istorică și ficțiune, romanul este conceput într-un spirit tipic postmodern. Volumul Bătăliile pierdute. Dimitrie Cantemir: Strategii de lectură (1998), la origine teza sa de doctorat, își propune o reabordare a unui autor considerat prioritar ca aparținând perioadei „vechi” a literaturii române, Dimitrie
BABEŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285516_a_286845]
-
umană. A. își provoacă întotdeauna cititorii, chiar și pe cei mai puțin ortodocși, uneori violent (Dintre criteriile generate de virușii occidentali sârmoși, ghimpați, empirici), alteori subtil metaforic, prin jocuri oximoronice și alunecări dintr-un registru stilistic într-altul, producând o ficțiune imposibilă, pluristratificată, prolixă. „Această operă atât de ostentativă, gândită și scrisă în piramidele helicoidale intersecționate ale unui limbagiu excesiv, suprasaturat de calificative” (Mihail Constantineanu), poate constitui nu doar jurnalul unui „intelectual al Bisericii”, ci și o veritabilă ars poetica, care
AVRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
Cultura spectacolului teatral (De vorbă cu 12 regizori) (în colaborare cu C. Băltărețu), București, 1976; Actorul în căutarea personajului (25 de convorbiri despre arta spectacolului) (în colaborare cu Doina Dragnea), București, 1981; Arta transfigurării, București, 1983; Actorul între adevăr și ficțiune (în colaborare cu Doina Dragnea), București, 1984. Traduceri: Jean Anouilh, Cher Antoine sau Iubirea ratată, București, 1971; John Gassner, Formă și idei în teatrul modern, București, 1972; Marchizul de Sade, Filosofia în budoar, București, 1993. Repere bibliografice: Ion Apetroaie, O
BALEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285583_a_286912]
-
207-213; Raicu, Critica, 127-133; Regman, Colocvial, 27-33; Dimisianu, Nouă prozatori, 24-43; Regman, Explorări, 251-257; Simion, Scriitori, I, 485-500, IV, 227-238; Poantă, Radiografii, I, 51-54; Iorgulescu, Scriitori, 180-184; Ardeleanu, Mențiuni, 80-95; Dimisianu, Opinii, 112-115; Stănescu, Jurnal, I, 95-98; Mioara Apolzan, Casa ficțiunii, București, 1979, 81-114; Sângeorzan, Conversații, 235-238; Băileșteanu, Refracții, 215-220; Moraru, Semnele, 185-190, 199-203; Culcer, Serii, 161-167; Tomuș, Mișcarea, 254-257,262-265; Zaciu, Cu cărțile, 102-108; Dobrescu, Foiletoane, II, 106-116; Mihai Zamfir, O formulă romanescă originală și emblematică, CC, 1982, 12; Gorcea
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
se adaugă o deschidere amplă și către alte arte , către știință și filosofie etc. (după cum se poate deduce și din titlurile unor rubrici). Un principiu, care o particularizează față de alte reviste literar-culturale, e respectat: nu publică beletristică propriu-zisă (proză „de ficțiune”, poezie sau dramaturgie), ci doar critică literară, publicistică, eseu, studii istorice sau teoretice, filosofie, documente (acestea pot fi scrieri beletristice inedite ale unor scriitori dispăruți, dar și pagini de jurnal, de corespondență etc.), eventual proză memorialistică și eseistic-confesivă. În contextul
CAIETE CRITICE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286004_a_287333]
-
abia detașate de clișeu. Alcătuite după o arhitectură supravegheată, urmează canoanele tradiționale de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Ca și povestirile, romanele intră brusc în miezul unei situații conflictuale, ca o plonjare directă în ficțiune; explicațiile vin ulterior; în alte împrejurări, cele mai numeroase, debutul are loc într-o atmosferă apăsătoare de claustrare, concretizată de regulă prin încăperi sumbre, posomorâte. Arhanghelii este reprezentativ sub acest raport, primele lui rânduri fiind constituite din descrierea interiorului seminarului
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
lucrează pe un șantier arheologic. În N. Bălcescu - revoluționar (1959), lucrare de vulgarizare, respectul pentru adevărul istoric este în cele din urmă corupt de teza partinică. Căderea Bastiliei (1959) este o istorisire marxistă a Revoluției franceze de la 1789, în timp ce o ficțiune romantică, Trandafirul roșu (1963), își plasează povestea în același moment, urmărind tribulațiile unui bastard de origine aristocratică și ale unei fete, Rose-Marie, ce are un anumit rol în evenimente. Evocare istorică, sub semnul aceluiași „s-ar fi putut întâmpla”, Fluierașul
ALMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
o durere surdă În piept, pentru că realizez că genealogiile nu-ți spun nimic. Tessie știa cine cu cine e Înrudit, dar habar n-avea cine era propriul ei soț sau ce erau socrii ei unul pentru celălalt. Totul era o ficțiune născocită În barca de salvare, unde bunicii mei Își reconstruiră viețile. Din punct de vedere sexual, pentru ei lucrurile erau simple. Doctorul Peter Luce, marele sexolog, poate recita statistici uluitoare, conform cărora Înainte de 1950 sexul oral nu exista În cuplurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mea, care-și petrecuse toată ziulica la cinematograful Fox, ronțăind bombonele. „Ne-au pus să tăiem cearșafuri vechi ca să facem fâșii pentru bandaje. Ar trebui să vezi ce bășică am la degetul mare. E cât o chiflă.“ Nu vărsase aceste ficțiuni cu toptanul de la Început. În primele dăți, Tessie relatase sincer Întâmplările de zi cu zi. Dar Într-una din scrisori Michael Antoniou spusese: „Filmele sunt bune pentru delectare, dar cu războiul ăsta, mă Întreb dacă e modul cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
persoană care m-a Încurajat să scriu. În fiecare noapte citea ceea ce scrisesem În timpul zilei. Nu știa, normal, că inventam aproape tot ce scriam, prefăcându-mă că sunt fiica americană ideală pe care o voiau părinții mei. Am transpus În ficțiune „joaca sexuală“ timpurie și pasiunile pentru băieți de mai târziu, mi-am transferat sentimentele pentru Obiect asupra lui Jerome și mi s-a părut incredibil cât de bine a funcționat: cele mai mărunte adevăruri făceau credibile cele mai mari minciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca pentru sine: — Legiuitorul a vrut să-i apere pe copiii acestor oameni care, fiind în continuare sclavi în fața legii, nu pot contracta o uniune recunoscută ca atare. Scribonius Libo ridică nedumerit ochii spre el. Gallus îi explică: — Printr-o ficțiune, bunurile latinilor defuncți încetează de a mai trece în patrimoniul foș tilor patroni, conform dreptului peculiului, și revin moștenitorilor de drept. Libo scoate un suspin sfâșietor. — Înțeleg atunci că Otacilius ăsta i-a lăsat fiului său averea prin testament. Scribonius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o masă franțuzească din lemn de cireș, luată și ea de la vechituri, un chilipir la 50 de lire. Niște cărți stau îngrămădite în teanc pe masă. Autobiografii, biografii, cărți de gătit - pentru că lui Ben îi place tare mult să gătească - ficțiune, non-ficțiune. În acest colț al camerei se află ultimele volume apărute, alături de cele preferate, mai vechi. Lângă cărți e o ramă argintie cu o poză de-a lui Ben, în care zâmbește fericit alături de părinții săi, în ziua absolvirii. Poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în aroganța pentru care a ajuns să fie atât de cunoscută. În sfârșit, Ben are impresia că are să plece din această casă profund îndrăgostit de Alexia Aldridge. Biblioteca are o colecție mixtă de albume de artă, cărți de psihologie, și ficțiune literară contemporană. Ben nu e deloc surprins, sunt cărțile obșinuite întâlnite la oricare persoană a mai intervievat el. Ceea ce îl surprinde este însă faptul că atunci când dă de o carte despre artistul Egon Schiele, descoperă că a fost citită; paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și apoi o ia în jos pe dig. Pe drumul de întoarcere trece pe lângă o librărie și, în ciuda ghinionului avut în ziua precedentă, de data asta librăria îi pare genul lui, și se gândește că aici o să găsească probabil ceva ficțiune ca lumea, așa că Ben intră. Din primele trei minute a și găsit două cărți - două prime romane ale unor tineri autori americani, în care de-abia așteaptă să se cufunde. În timp ce se îndreaptă spre tejghea și așteaptă până ce casiera să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să-și anuleze neîncrederea. Vrem să credem că lumea În care am pătruns prin poarta imaginației altcuiva există cu adevărat, că naratorul se află sau s-a aflat printre noi. Și În acest spirit am scris și povestea de față, ficțiune inspirată de scrierile automate ale lui Karen Lundegaard. Am păstrat comentariile religioase și rasiale ale lui Bibi, care pot fi considerate ofensatoare sau pline de umor, În funcție de convingerile politice ale cititorului. Câteva persoane care au luat parte la evenimentele reale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Ellen Moore a organizat tonele de informații adunate și a ținut departe orice m-ar fi putut distrage. Behavioristul Ian Dunbar mi-a oferit informații avizate despre comportamentul câinilor și principiile de dresaj, dar metodele și filozofia prezentate În această ficțiune nu sunt o reprezentare fidelă a acestora. Deși este imposibil să coroborezi gândurile și motivele juntei din Myanmar, am inclus „raportul lui Bibi“ ca fantezii ficționale ale unor personaje ficționale. Asta se poate să fi Încețoșat linia dintre ceea ce ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ținuturile străvechi. Citeam ca să evadez Într-o lume mai interesantă, nu ca să mă trezesc Încuiată Într-o Închisoare unde aerul e irespirabil și ești nevoit să trăiești indirect experiența unor oameni care sunt torturați dincolo de limitele Închipuirii. Mi-a plăcut ficțiunea tocmai pentru iluzii, pentru ușurința autorului de a-mi arăta magia, ce se află În mâna dreaptă, nu și În stânga, maimuțele vesele care stau de vorbă În copaci, și nu braconierii și cartușele folosite de la baza copacului. În Birmania, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
al psihoterapeutului și mi-a dat niște răspunsuri care m-au făcut să înțeleg. Nu-mi vine în minte nici o altă persoană, în afara domnul Kawai, căreia aș fi putut să-i dezvălui direct astfel de bănuieli. Ca romancier (creator de ficțiune), voi trece prin multe procese de povestire și trebuie să caut și să-mi pun în ordine lucrurile rămase în mine. Până să ajung în punctul acela va mai dura ceva timp. Nu e un lucru care să prindă formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
înțeleg și a rezolvat cu o răbdare de fier probleme realiste, care mă intrigau (mi-a spus niște lucruri folositoare despre „Epoca Aum“). Deasemenea domnul Haruki Kazukiro m-a ajutat enorm. Bineînțeles că, de acum înainte, în calitate de scriitor (creator de ficțiune) voi trece prin diverse procese de povestire și va trebui să caut și să pun în ordine părticelele rămase în mintea mea. În revistă, seria de interviuri a fost intitulată Post-Underground, dar când am citit din întâmplare versurile poetului american
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
gâtului și făceam ca el. Însă nu a fost nici un copil care să sară de la etaj și să moară. Povestea în sine era plină de viață, dar totuși diferită de realitatea exterioară. Sunt oameni care critică public povestirile. „Asta este ficțiune, cineva folosește bagheta magică și începe să zboare, o porcărie“, spun „Copiii o să credă că pot învăța cu bagheta magică și n-o să se țină de învățat.“ Mie o minciună mai grosolană mi se pare asta: „Învață din răsputeri pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la Editura Meta, în 1995. în general, recenziile n-au fost rele. Mi-a atras mai ales atenția cronica cea mai critică. în România literară, Ioana Pârvulescu constata că sunt mai talentat în domeniul eseului erudit decât în cel al ficțiunii și mă sfătuia să rămân la ceea ce mă pricep mai bine. I-am urmat sfatul înainte să mi-l fi dat. Din 1981, de când am terminat , n-am mai scris proză. întâmplarea face că acum cartea este publicată de editura
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-i întâlnește sunt stranii, istoriile lor bizare. Toți și toate încap într-o replică ionesciană, " Ce ciudat, ce bizar, ce coincidență!", cu toate variantele ei, desigur. [...] Andrei Oișteanu a vrut să scrie proză (așa își subintitulează cartea) și a forțat ficțiunea. în loc să-și lase libere, în Comisionarul, meditațiile pe tema sinuciderii, a liberului arbitru, a dreptului la independență, a închisorii și să scrie un excelent eseu, el creează două personaje, un fost fotograf, Carol, și un fost avocat, Filip, care discută
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]