6,379 matches
-
profit a unui act social, civic sau cultural, ori bunăstarea spirituală pe care ți-o poate da ieșirea din nebunia unei curse infernale după avere. Nu mă bântuie convingeri comuniste, nici măcar poveștile social-democratice despre corectitudini politice nu îmi dau neapărat fiori revendicativi. Totuși cred că există limită în toate. Că morala publică se întemeiază pe egalitatea de șanse într-o societate democratică în care legea dă fiecăruia cadrul legal de intrare în cursa competițională. Fie că ești investitor mic sau mare
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
este imposibilă." Asta era tot. Fără explicație. - Alt apel, domnule? Gosseyn ezită. Era dezamăgit, dar situația nu era pe de-a-ntregul defavorabilă. Crang lăsase sistemul solar conectat la vasta organizație videofonică interstelară. Minunată ocazie pentru Venusieni; Gosseyn încerca personal un fior de plăcere gândindu-se la ceea ce ar putea să facă ei cu ea. O altă întrebare se forma în mintea lui Răspunsul roboperatorului ieși numaidecât. - Unui transportor îi este necesar aproximativ un timp de patru ore pentru a veni aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
care ardea pe strada din față. Atmosfera umedă făcea ca pașii să-i răsune puternic, dar după cinci minute își dădu seama că ceea ce păreau a fi ecourile propriilor pași erau, de fapt, ai altcuiva care îl urma. îl trecură fiorii. Se lipi de un gard viu și așteptă. Pașii străini șovăiră, apoi își continuară cu hotărîre drumul. în obscuritatea înnourată a ceții, apăru o umbră care degaja o densitate neverosimilă de negru, apoi silueta zveltă a Rimei trecu pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe June Haig. Era o fată posacă și nici pe departe atît de solidă pe cît pretindea Coulter, dar nu trecuse anul doi și era poreclită June babana pentru a o diferenția de fetele mai puțin dezvoltate. Thaw simți un fior de interes. — June Babana n-o să vină cu mine la dans, zise el. — S-ar putea să vină. Nu te place, dar e intrigată de reputația ta. — Am reputație? — Ai două reputații. Unii zic că ești un profesor zăpăcit, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Hai, Duncan, intră. Trebuie să fiu precaut dacă maică-mea e acasă. Dacă nu-i place de cineva, e în stare să se ducă în camera ei și să ardă o pană de fazan. — La ce folosește asta? — Mă trec fiorii numai cînd mă gîndesc la asta. Thaw intră în cea mai ciudată casă pe care o văzuse vreodată. Unele părți semănau cu o casă normală, dar păreau niște văi între grămezi de mobile și obiecte scoase din depozite de resturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
siguranță cu mine. Am nevoie de o viață de familie acum. Lanark îl privi cu asprime pe Sludden. Forma părea aceeași, dar substanța se schimbase. Avea fața unui om onest, ușor disperat, a unei ființe împovărate și iubitoare. Simțind un fior de milă, Lanark știu că Sludden n-o să aibă parte de liniște casnică alături de Rima. — Nu vreau să vorbesc cu jurnaliștii, zise Lanark. — Nu-ți face griji, simpla ta apariție este suficientă. O lampă cu abajur aflată pe polița șemineului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
picioare. "Ce oboseală fără rost!... Nu faci nimic... ruinat... fără speranță... să mă sinucid..." Cu totul fără puteri, abia ajunse lângă fereastră, unde aruncă o privire afară. Detunăturile de arme continuau să crească în intensitate. Se auzeau dinspre Mașină. Un fior de spaimă îngrozitoare risipi ceața care-i îvăluia judecata. Mașina era atacată. Sunt un nimic... trebuie să mă sinucid... Toată lumea mă urăște... De ce să mai trăiesc?" Mașina, cu distorsorul în puterea sa și scăpată de sub controlul acestuia, probabil că începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
odată cu ei într un fel de mișcare compactă, vârfurile nucului se înălțau indiferente, ca iarna, când își uită seva în adâncurile trunchiurilor. Mă gândeam la scândura de jos pe care stătusem, poate vibra și ea. O sevă năvalnică năpădise lumea, fiorul ei atinse creanga cea mai de sus a nucului, se abătu asupra salcâmului... Pe partea liberă a cerului se opri o pasăre, știam că era moartă, eram chiar eu pe catafalcul verde, înspăimântător, stăteam în aer rotund și nemișcat, cu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
este imposibilă." Asta era tot. Fără explicație. - Alt apel, domnule? Gosseyn ezită. Era dezamăgit, dar situația nu era pe de-a-ntregul defavorabilă. Crang lăsase sistemul solar conectat la vasta organizație videofonică interstelară. Minunată ocazie pentru Venusieni; Gosseyn încerca personal un fior de plăcere gândindu-se la ceea ce ar putea să facă ei cu ea. O altă întrebare se forma în mintea lui Răspunsul roboperatorului ieși numaidecât. - Unui transportor îi este necesar aproximativ un timp de patru ore pentru a veni aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
picioare. "Ce oboseală fără rost!... Nu faci nimic... ruinat... fără speranță... să mă sinucid..." Cu totul fără puteri, abia ajunse lângă fereastră, unde aruncă o privire afară. Detunăturile de arme continuau să crească în intensitate. Se auzeau dinspre Mașină. Un fior de spaimă îngrozitoare risipi ceața care-i îvăluia judecata. Mașina era atacată. Sunt un nimic... trebuie să mă sinucid... Toată lumea mă urăște... De ce să mai trăiesc?" Mașina, cu distorsorul în puterea sa și scăpată de sub controlul acestuia, probabil că începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
oamenii știu că-i pândește. Îi văzu scoțând din navă o mașinărie metalică, pe care o duseră la blocul de piatră ce astupa poarta cea mare a clădirii. Ochii lui ageri nu scăpau nici o mișcare a oamenilor. Deși scuturat de fiorii foamei sale aprige, observa cu atenție cum funcționa utilajul acela - i se păru că e ceva foarte simplu. Când flacăra incandescentă începu să muște din stânca, sări totuși în lături, mârâind, ca să le dea impresia că-i speriat, deși știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
erau doar buni matematicieni, ci în primul rând artiști. De aceea n-au creat niște orașe geometric trasate, cum e ultra-sofisticata noastră metropolă. Curburile și disproporțiile clădirilor și ale străzilor indică un instinct artistic autentic, un simț al intensității, un fior de credință într-o certitudine interioară. Nu-i o civilizație decadentă, îmbătrânită, ci una tânără și viguroasă, plină de încredere în viitorul ei. Și totuși a încetat să existe, s-a prăbușit brusc, ca și cum, după ce ar fi străbătut, dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
beznei presărate cu pete de lumină. Însăși ideea de energie și de materie deveni vagă, ca un vis. Deodată, însă, mesajul își croi încă o dată drum, undeva, la periferia conștiinței lui Ixtl. Trupul lui vlăguit se simți scuturat de un fior. Cele patru brațe i se întinseră, iar cele patru picioare îi zvâcniră, mânate de o forță oarbă. Era doar o reacție musculară. Privirea lui năucă și împrăștiată se însufleți brusc. Cu un efort extraordinar, își concentra toate energiile în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
niște roboți. În plus, ochii le erau orbiți de lumina puternică. Deodată, Grosvenor îl auzi pe un om de lângă el exclamând: - Uite-i că vin! Grosvenor se întoarse în direcția arătată de omul acela și se simți scuturat de un fior. Mașina autopropulsată care înainta spre ei era un fel de sferă, nu prea mare, învelită cu un strat de wolfram, într-o latură avea o umflătură în formă de cioc. Partea ei strict funcțională era montată pe un suport, sprijinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
aer de licean întârziat, care nu i venea rău, părul cam lung și mustața erau castanii, cu luciri blânde, în schimb obrajii erau tăiați cu o anume asprime, tresărind ușor când își strângea buzele, ca și cum l-ar fi străbătut un fior. Era om de lume și n-avea nevoie de mult timp ca să priceapă că familia Margulis nu era dintre cele mai înstărite. Nu voia să facă paradă de averea lui. Încă tot nu știa dacă la petrecerea lui Mișu vor
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cândva mâna și lui Eiffel, în carne și oase. Pe Saligny îl cunoștea bine, erau de-un leat. Procopiu fusese și la serbarea inaugurării bijuteriei de pod de la Cernavodă, peste Dunăre, în ’96, pe 14 septembrie, și-și amintea cu fior de miile de oameni sosiți cu cinci trenuri de plăcere, între ei și cei mai faimoși gazetari. Și de trenul special cu toată curtea regală, corpul diplomatic, miniștrii. O săptămână mai târziu, Neculai Procopiu onora invitația de a participa la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
într-un târziu, spuse: - Să nu credeți că glumesc și nici nu trebuie să vă simțiți ofensat, dar, pentru propria dumneavoastră siguranță, să nu atingeți nici un trup omenesc cu care ați veni întâmplător în contact. McAllister fu cutremurat de un fior ca de gheață. Apoi, deodată, simți un val de enervare văzând chipul fetei atât de înspăimântat. - Uite ce e, vreau să lămuresc bine lucrurile. Înțeleg că aici putem vorbi fără nici un pericol cu condiția să nu te ating și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
că nu putea da înapoi de față cu atâția oameni. Sării stângaci către ușa deschisă, dar aceasta i se trânti în față. Fara se uită prostește Ia mâna lui, de fapt la pumnul încă strâns. Și apoi, încetișor, îl străbătură fiori prin tot trupul. Clanța se retrăsese. Se răsucise, devenise vâscoasă și alunecase amorfă printre degetele încordate. Își dădu seama că mulțimea îi urmărește în tăcere, dar foarte concentrată, fiecare mișcare. Fara întinse furios mâna spre clanță, dar, de data aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
vorbele: - Onorată instanță, sunt sigur că Împărăteasa nu va aproba asemenea acțiuni întreprinse împotriva unor cetățeni cinstiți. - Dar cum îndrăznești - spuse glacial persoana de pe fotoliul judecătorului - să folosești numele sacru al Maiestății sale în susținerea intereselor dumitale meschine? Fara simți fiori prin tot trupul. Sentimentul tainic că este un membru al marii familii a Împărătesei îi sugeră brusc imaginea a zece milioane de tribunale înghețate ca acesta și a miliarde de oameni răuvoitori și împietriți ca acest judecător care se interpuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
el costă patru unități. - Patru... numai patru unități! se minună Fara. Rămase uimit. "Vai de mine, dar numai plasticul... și tot pistolul cu mecanismul său fin și complicat ar fi fost ieftin și la prețul de douăzeci și cinci de unități". Un fior de interes îi străbătu trupul. Deodată, misterul Arsenalelor i se dezvălui la fel de vast și de important ca și sumbrul său destin. Dar bătrânul îi vorbi din nou: - Și acum, dacă aveți amabilitatea să vă scoateți vestonul, vi-l putem pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
morgana a câmpului. Omar o ducea cu privirea până departe, pe granița lanului mișcător, unde totdeauna părea că se termină lumea. Când i se pierdea cu totul din ochi, un tremur fierbinte îl străbătea dinăuntru. Nu-i plăcuse vreodată acel fior care îl făcea să se simtă nesigur și tulburat. Noroc că se întâmpla numai primăvara și în lunile călduroase, când Zet era liber să alerge cu ea de-a lungul ogoarelor. Se îndrăgostise în plus de figura ei călătoare, cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
oară în pântecele ei de gravidă și a presimțit un băiat. Acum Sebas locuia în ea toată, ca un mânz într-o burtă prea mică, ce sta să crape. Poate că era fericită. Când știu femeile asta? După ce trece, când fiorul se stinge și se simt ca lăsate în frig. Chiar asta simțea: o răcoare, tremurând ca un cârcel într-un mușchi, în inima ei vizitată de atâtea emoții tari. Erau și beție, și spaimă, o plăcere scufundată în leșin, precum
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pricepu că orbise într-o sâmbătă în care, în locul vagoanelor care înghițeau șinele, zări doar o pată cenușie și mare, ca un petic de stofă așezat într-un geam. „Așadar, pân-aici a fost“, își zise în sine, cuprins de fiori, iar călătoria aceea a unui expres cu vagon-restaurant și cușete îi rămase de-a pururi neterminată. Duchesse era albă, ca o perlă la gâtul câmpiei întregi, însă nici pe ea nu o mai văzu. O auzea doar cum își scutura
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
bine n-avui parte, Că de mic am pribegit Tot în străini am trăit Și odihnă. n-am avut... Vine-mi dorul uneori Să mă sui la munți cu flori, Să mă jăluesc în hori Să-mi mai treacă de fiori; Vine-mi dorul câteodată Să mă sui la munți cu piatră, Să-mi fac ochii ca o roată, Să mă uit la lumea toată Pe Unde - am îmblat odată, Când eram la al meu tată. Mă uitam spre răsărit, Iar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Făt-Frumos o izbi pe ea și o băgă-n pământ până în genunchi. - Stăi, să mai bem apă, - zise mama pădurilor ostenită. Stătură și se răsuflară. Baba bău apă, Făt-Frumos bău putere, ș-un fel de foc nestins îi cutreeră cu fiori de răcoare toți mușchii și toate vinele lui cele slăbite. C-o putere îndoită, cu brațe de fier o smunci pe babă de mijloc și-o băgă-n pământ până-n gât. Apoi o izbi cu buzduganul în cap și-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]