7,001 matches
-
m-a sfătuit, surprinzător de săritor, să nu trimit doar mapa obligatorie, ci și o scrisoare scrisă de mână: că asta ar fi dat bine și ar fi produs o impresie personală. Acum ședeam față-n față cu el. El fuma Rothhändle, eu îmi răsuceam din provizia mea țigări cam subțiri. Priveam unul pe lângă altul. În Düsseldorf, unde era cunoscut ca un singuratic irascibil și temut ca unul care lovea pe neașteptate, își vizitase iubita care nu mai era căsătorită decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
modelului, care tocmai era în pauză și împletea ceva ce semăna a ciorapi. Mi-au fost repartizate un cârlig din garderobă pentru pantalonii mei de dril și un bloc de modelaj gol. Lothar Messner, care se trăgea din Saarland și fuma, ca și mine, țigări răsucite de mână, mi-a oferit din tutunul lui. Am fost adoptat de o asociație de bărbați, printre care putea fi numărată și singura studentă, Vroni, cu statura ei vânjoasă. În spatele clădirii principale a facultății și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe frații ei trăind mai departe în mine - „toate astea le ai de la Arthur și Paul și un pic și de la Alfons...“ -, ea, care-mi amesteca zahăr în gălbenușul de ou, ea, care râdea când mușcam din săpun, ea, care fuma țigări Orient, reușind uneori să facă colăcei de fum, ea, care credea în mine, copilul ei de duminică - motiv pentru care deschidea raportul anual al Academiei de Artă tot mereu la aceeași pagină -, care mi-a dăruit totul mie, copilașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bunghit-o: Bibiloni s-a arătat plin de vioiciune și interes. După ce și-a explorat buzunarele interioare ale scurtei de piele, a scos o havană de Hamburg și, neîndrăznind să mi-o ofere, a spus că o cumpărase pentru a o fuma În cușetă chiar În noaptea aceea. I-am priceput nevinovatul subterfugiu. Dintr-o singură mișcare, i-am acceptat trabucul și l-am aprins fără zăbavă. O amintire dureroasă s-a perindat prin mintea tânărului. Cel puțin, așa am apreciat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
el cât era ceasul. Începând din 1923, pătruns de importanța Artei sale, a renunțat la asemenea experiențe. A rătăcit pe străzi, a făcut incursiuni prin birouri și magazine, a pus o scrisoare la cutie, a cumpărat tutun și l-a fumat, a răsfoit ziarele de dimineață, s-a purtat, Într-un cuvânt, ca și cel mai obișnuit cetățean. În 1925 a făcut ceea ce toți sfârșim prin a face (ferească Sfântul!): a murit Într-o joi, mult după ce bătuseră orele douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
s-au salutat, nici nu și-au făcut măcar un semn. X a umblat pe străzi. Y a făcut incursiuni prin birouri și magazine. Z a pus o scrisoare la cutie. Carlota sau Carlos a cumpărat tutun și l-a fumat. Legenda vrea ca Longuet să fi rămas nervos acasă, rozându-și unghiile, Întru totul dependent de telefonul care Într-un târziu avea să-i comunice unul din cele două rezultate ale acțiunii: un succès d’estime sau cel mai categoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
al creaturii și privirea fixă a ochiului imens. Se cățără mai sus, Îndepărtându-se de tentacule. Cilindrul părea să fi fost destinat depozitării: era Înțesat cu echipamente, cutii, rezervoare. Pe mai multe cutii roșii se putea citi inscripția: „ATENȚIE! NU FUMAȚI! EXPLOZIBIL TEVAC!“. „Al dracului de mult explozibil se află pe-aici“, Își spuse el În timp ce continua să urce. Tentaculele se ridicară mai sus, În spatele său. Undeva, Într-o zonă separată a creierului, Își făcu loc un gând: „Cilindrul e Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
felul de lucruri: transmisia hydramatic a mașinilor Oldsmobile, cele mai bune plaje pentru surf, recenta campanie prezidențială a lui Adlai Stevenson, despre cum joacă baseball Whirey Ford și chiar despre teoria lui Freud. Bolnavul era de-a dreptul fermecător, deși fuma țigară de la țigară, părând măcinat de o tensiune internă. În cele din urmă, Norman ajunsese să-l Întrebe de ce fusese internat În spital. Pacientul nu-și mai amintea de ce. Îi părea rău, dar pur și simplu nu-și amintea. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Îl întreb de ce nu mă sedează sau, invers, de ce nu-mi pune-n mînă una din otrăvurile cu care se joacă. Îi spun: „-Dar tu ești societatea, ce faci? “ „-Nu poți să faci nimic “-răspunde el. Ca nici un doctor, el fumează mult. Nu-i asta sinucidere? Continuă: „-Dezavuîndu-l pe sinucigaș îi calci în picioare personalitatea și micimea sa neajustabilă îl jugulează. Viața îi devine inutilă căci șansa sinuciderii e unul din scopurile pentru care merită a trăi. Dar, a-l lăsa
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pe temperatura apei, dar cînd aceasta ne-a inundat, am sfîrșit prin a obosi. Săturați de propriile noastre drame cît și de ale celor din jur, ne privim idiotizați destinul, ghilotina tuturor deveniți acum nisip. Iată, ne sprijinim de ea, fumăm și mîncăm semințe. Te văd radiind lumină. Poate că în tine se petrece ceva, ca revelația primilor anatomiști care, căsăpind prin mirosuri grele, au înțeles poezia de oase și mușchi a formei umane mișcătoare. Dar, ai grijă! Aspiri la cunoașterea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
dispera, o face din prostie. Căci proștii, pînă la împărăția cerurilor, nu vor fi niciodată fericiți. Nu se pot fixa acolo. În fericire. Bucuriile lor sînt turnate, precum talăngile, în vînt strălucitor.“ Tînărul Doctor iată că îl privește pe V. fumînd și pare nemulțumit de raționament. “-Dacă Elena s-ar întoarce la tine, ce-ai face? Ai alunga-o? ” V. tînăr, parcă sînt electrocutat. „-În nici un caz”-răspund. Oricum aș fi ajuns, aș abandona tot pentru a mă reîntoarce. E fericirea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cu buzele țuguindu-se ritmic de parcă ar vrea să fluiere. Trupul se prăbușește în șezut și din gîtlejul rămas țîșnește sînge strălucitor care mînjește pereții. În aceeași clipă Personajul V. se trezește transpirat. E speriat și în același timp fericit. Fumează o țigară, apoi se culcă din nou uitînd visul. A doua zi însă rămîne blocat citind în ziare despre cadavrul decapitat al dușmanului ce-a fost descoperit într-o clădire păzită, închis pe dinăuntru în apartamentul său. Tînărul Doctor citindu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
înseamnă, dincolo de toate, propria-ți judecată. Înseamnă asaltul memoriei asupra amneziei vieții. Bucuriile perverse, răutățile aducătoare de satisfacție, fericirea învăluită în mantia arzîndei gelozii, toate devin materie veșnică, simultană. Te înrobesc și te condamnă definitiv.” Celălalt își aprinde o țigară. Fumează un timp privind în gol apoi, rănindu-mă așa cum îl văd aici, din timpul spitalului, răspunde: „-Vorbești pentru tine!” V. tînăr știu că Doctorul are dreptate. Singurul lucru ce poate distruge singurătatea ești tu însuți. Te cauți, numai, în cei
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și gîndind m-am nenorocit și-mi vine să strig: Dumnezeule, mintea e iadul! De ce m-ai pedepsit? Ar trebui să nu mă mai găndesc căci binele devine rău în viermuiala asta și răul, bine. Dar cum?” Doctorul tace și fumează în continuare țigara aceea care nu se mai termină. Deasupra fumului din încăpere mintea mea se-ncețoșează. Cuvintele gîndite, demonii rostiți dor în fiecare deget. Dor în fiecare fibră, în inimă; tendoanele se strîng, mușchii se zbat. Ce o să se
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ochii verzi și peste un metru optzeci. Ar fi trebuit să privesc dincolo de costum și să văd sufletul omului ăluia. O, superficialitate, numele tău e Claire! Dar eu voiam să fiu în spate, cu celelalte chelnerițe, să beau bere, să fumez și să vorbesc despre sex. Clienții erau un bruiaj deloc bine-venit. Aș vrea ca friptura mea să fie pregătită foarte în sânge, mi-a spus unul dintre tipi. —Îmmm, am răspuns eu vag. Eram și mai puțin interesată decât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Anna pierdea noțiunea timpului cu prilejul fiecărei pauze de prânz fiindcă descoperise un cuib de lebădă pe canalul din apropierea biroului și o uita Dumnezeu privind păsările și gângurind deasupra ouălor. (Și, dacă e să-i credem pe bârfitori, rulând și fumând mai multe țigări cu hașiș.) Dar în ziua când a propus schimbarea sistemului de îndosariere a fișelor muncitorilor, astfel încât acestea să nu mai fie aranjate în funcție de numele de familie, ci după zodie, domnul Ballard, șeful biroului, a decis că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să li se alăture. Sau cum avusese o stranie experiență de decorporalizare și pierduse o săptămână. I-aș fi putut spune că întâmplarea asta nu avea nimic straniu în ea. Că dacă se ducea acasă la prietenul ei, Shane, și fuma o grămadă de droguri, era normal să se întâmple așa. Și că denumirea corectă pentru o astfel de experiență era pierderea minților, nu decorporalizare. Deși bătălia cu Helen nu era una ușor de câștigat. —O să mă înec, a mormăit ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Nu e nici o problemă, mormăiam refuzând cu gesturi grandioase orice ofertă bahică de ajutor și scuturând scrumul de țigară direct în castronul cu frișcă sau pe cămașa albă a lui James (de obicei, în punctul ăsta al serii începeam să fumez, cu toate că mă lăsasem de țigări). Mâine dimineață o să-mi ia cel mult zece minute să curăț totul. Cea mai tristă chestie este că și eu aproape credeam ce ziceam. Și ca o proastă ce eram, niciodată nu-mi pierdeam speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mama cu blândețe. —Aici! am strigat. Cum adică - aici? M-am uitat prin cameră agitată, de parcă m-aș fi așteptat ca James să apară dintr-odată de după perdea sau de sub canapea, cu un zâmbet mieros pe față, îmbrăcat în smoking, fumând trabuc și zicând ceva de genul: „Presupun că aceasta este soția mea“. Vrei să spui că e în casă? am întrebat pe un ton isteric. Simțeam cum mi se învârte capul. De ce tocmai acum? m-am întrebat. De ce alesese tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
muzica plecărilor definitive, despre iubiri, prieteni, iluzii, amintiri, În călătorii fără sfîrșit Înconjurate de acordurile pierderilor maritime, vapoare tot mai mici stingîndu-se În orizont dincolo de palmierii pitici, fabrici de tutun și de băuturi alcoolice, cluburi de noapte. Unde bea și fumează Evora, de o urîțenie greu de definit, cu privirea sașie și cele aproape o sută de kilograme pe care și le poartă desculță, diformă, totul șters Însă complet de vocea ce plutește În melancolia, Sodade, irepresibilă, sfîșietoare, cu surdină, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
geamantanul. Era un geamantan mic de navetă, În carouri. Prima mea lectură. Cu toate că, În chip confuz dar Îndîrjit, sperasem să scap de supliciu, mi-a venit și mie rîndul Într-un tîrziu nu foarte Îndepărtat. Aveam trac, ca marii tragedieni, fumam și, totuși, mă simțeam destul de sigur pe mine. Pentru că cele două povestiri pe care urma să le citesc fuseseră aprobate Înainte de Mircea Martin, intraseră-n Debut, n-aveam teoretic motive de Îngrijorare, doar purtau pecetea inelului, aveau garanție. Le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
celălalt zicea că și-l pierduse-n război, nu ca mine, după aproximativ o lună nimeni n-a mai vrut să-mi acorde vreun credit, un respiro, sau măcar o țigară, și erau oameni pe care-i cunoșteam de mult, fumam acum propriile-mi chiștoace pescuite din gunoi pentru că soția mea refuza să mai ducă gunoiul, și, În cele din urmă, au izbucnit, inițial temperat, ultragiile, un șofer, de exemplu, m-a scuipat din mașină, ai luat premiu, bă, nenorocitule, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trebuie să existe cîteva reguli minime care, odată nerespectate, duc barca epică la naufragiu, că despre stil nici nu poate fi vorba. Nela, de exemplu, suferă din rărunchi, plînge, taică-su-i pe moarte, pe urmă-i mort complet, ea fumează, vorbește urît la telefon din pricina durerii, din aceeași pricină se tăvălește peste cadavru, Îl ia-n brațe, se simte singură, dă foc la ușă și se duce la institut să doneze corneele bătrînului care, din nefericire, nu mai sînt bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de un alt tip de asigurări, un agent de legătură dintre scriitor și infernul din lumea filmului, al lui Dante, al oamenilor obișnuiți, totul pare clar și simplu, și are forță. Faust În variantă cinematografică americană. Poate că ideea este fumată, numai că Mundt nu-i un drac comun, e, În primul rînd, obez, lucru neobișnuit pentru un lucrător În domeniu, apoi are toate complexele ucigașului În serie din FBI Files, și, În sfîrșit, nu-i propune lui Barton, În chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din discotecă, din 1997. Sau formidabila lovitură de cap pe care i-o aplicase Johnny taurului de pe pășune. Nu puteai să nu-l iei În seamă, era arhanghelul Mihai (Michael), chiar dacă nu arăta tocmai prezentabil. Gras, păros, scărpinîndu-se pe burtă, fumînd trabuc și pîndind cu un constant interes trecerea fie și evanescentă a unei cît de miniaturale femei prin fumul atîtor secole de aprige dispute teologice legate de Întrebarea cu acul. De undeva se auzi rîsul dantelăresei. Michael Își strînse aripile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]