5,270 matches
-
care le oferă antrenamentul, echipamentul și folosirea corectă a terenului. Mai multe monumente au fost ridicate pe locul bătăliei antice. Simonides a compus o epigramă celebră, care a fost gravată ca epitaf pe o piatră comemorativă instalată pe vârful tumulului funerar al spartanilor la Termopile, pe același deal pe care ultimii dintre ei au murit. Piatra originală nu a fost păstrată, dar epitaful a fost gravat pe o nouă piatră instalată în 1955. Textul, așa cum îl reproduce Herodot este: Această mostră
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
A supraviețuit acelor momente doar altarul, care a fost transformat într-o capelă, împreună cu Statuia Fecioarei Maria cu Isus în brațe. În secolul al XVIII-lea a activat în această capelă Thaddäus Manner, iezuit din Wiener Neustadt, care - potrivit pietrei funerare aflate în interiorul bisericii - a activat aici, unde a învățat limba română („IN K.[olozs]MONOSTOR VALACHORUM QUORUM LINGVAM IMPROBO LABORE CONDIDICIT”). În 1896 Episcopia Romano-Catolică a Transilvaniei a reconstruit nava bisericii și a refăcut bolțile și pereții corului. Biserica a
Biserica Calvaria de la Cluj-Mănăștur () [Corola-website/Science/302612_a_303941]
-
La Vasileu (localitate la 30 km nord de Cernăuți, pe malul Nistrului) în fosta țară românească a Onutului, există ruinele unei biserici cu fundația de piatră din sec. al XII-lea Piatra de mormânt a ctitorului conține semne și simboluri funerare vikinge. Eugen Lozovan comentează că monumentele din această zonă ar avea amprenta varegilor. În veacul al XIV-lea, în vatra orașului Cetatea Albă de pe Nistru funcționau o mănăstire franciscană, două biserici ortodoxe și o biserică a armenilor În satul Vad
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
După ce am precizat semnificațiile atribuite de apologeții greci și latini din mediul greco-roman și iudeo-creștin, în continuare vom analiza monumentele din partea dobrogeană a Moesiei Inferior care au reprezentate motivul "Pomului vieții". Din acest teritoriu provin șapte astfel de monumente, toate funerare, dintre care cinci de la Tomis, iar două de la Capidava. Șase dintre acestea sunt scrise pe monumente de marmură și una singură pe calcar. În ceea ce privește limba inscripțiilor, patru sunt în limba greacă, iar celelalte trei în limba latină. Din punct de
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
apoi și în doctrina creștină, care au putut facilita adoratorilor înțelegerea acesteia din urmă. Calul considerat animal solar, apare ca un simbol al imortalității; el evocă apoteoza defunctului, eroizarea lui. Aceasta este una dintre explicațiile frecvenței reprezentării cavalerului pe altarele funerare. Credința în nemurire, în viața de apoi, putea fi eventual înfățișată și prin lupta călărețului împotriva animalului. De remarcat este că șarpele ne face să ne gândim la un zeu vindecător, iar arborele, căruia îi este juxtapus altarul de sacrificiu
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
Artă Bisericească, care începe din cripta medievală și duce până la Capela Sf. Ștefan. Galerie conține o serie de relicve sacre și sculpturi medievale din piatră, împreună cu o copie exactă a "Sfintei Coroane a Ungariei" și a bijuteriilor coroanei. În capela funerară se află sarcofagul lui Béla al III-lea al Ungariei și cel al Anei de Châtillon. În spatele său se află Bastionul Pescarilor ("Halászbástya") din Piața Sf. Treimi ("Szentháromság") - un sistem de bastioane cu șapte turnuri în stil neoromanic.
Biserica Mátyás () [Corola-website/Science/302700_a_304029]
-
bazalt descoperite în craterul Râno Kao. Intrările în toate aceste case sunt foarte joase, accesul înăuntru sau ieșirea din ele făcându-se taraș. Dacă la început pascuanii își trimiteau morții în largul mării cu ajutorul unor mici ambarcațiuni, mai tarziu ritualurile funerare au început să constea în arderea morților în peșterile secrete. În timpul tulburărilor de la sfârșitul secolului XVIII, nativii au început să-și îngroape morții. În timpul epidemiilor mormintele comune au fost marcate cu structuri piramidale din piatră. Petroglifele sunt imagini sculptate în
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
este faimoasa fotografie a lui Che Guevara, realizată de fotograful cubanez Alberto Korda, a fost făcută în ziua de 4 martie (după alte surse 5 martie) 1960 în timpul unei ceremonii funerare care a avut loc în Cuba, dar nu a fost publicată decât 7 ani mai târziu, după moartea lui Che Guevara. Această fotografie celebră a lui Korda a fost numită de către Maryland Institute College of Art, "cea mai faimoasă fotografie
Guerrillero Heroico () [Corola-website/Science/303255_a_304584]
-
domneasca, astfel se mai păstrează pietrele de mormânt ale unor dregători decapitați pentru trădare sau călugăriți cu forța pentru același motiv că: Dragomir Postelnicul, Stoica Logofătul, Pârvu Vornicul, Ioan Călugărul, Serafim Mitropolitul. În naos, în fața ușilor împărătești, se află lespedea funerară a voievodului Vlad Țepeș, ucis în 1476 în pădurea din preajma Bălțenilor. Tot aici, și-a găsit sfârșitul, în decembrie 1662, si bătrânul postelnic Constantin Cantacuzino. Mănăstirea s-a afirmat că un centru panortodox prin sprijinul domnului Matei Basarab, care a
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
ascuns și fără nici un fast din cauza noului domnitor instalat de turci, care era din familia Dăneștilor. Ipoteza a fost desigur cercetată, dar adevărul nu poate fi încă stabilit cu precizie. Mormântul găsit în pranaosul uneia dintre biserici, care avea piatră funerară de acoperire îndepărtată, conținea în sicriul sau putrezit osemintele unui bărbat îmbrăcat în straie scumpe. Istoricii însă infirmă ipoteza Snagovului și afirmă cu probe cocludente că mormântul său ar putea fi mai degrabă la ctitoria să de la Comana. Falsă legătură
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
au scos la iveală șase morminte, dintre care doar trei au putut fi identificate ca aparținând familiei ctitorului. În biserică a fost înmormântată fiica domnitorului, Domnița Despina, care a decedat în perioada 1587-1588, probabil imediat după naștere. Pe lespedea sa funerară se află următoarea inscripție: ""Această groapă a făcut-o și a înfrumusețat-o Io Petru Voievod fiicei sale Despina, care s-a strămutat la veșnicile lăcașuri în ... luna mai 15 zile și s-a născut în anul 7095 (=1587) luna
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
Rodos. Nu se știe anul când a murit aceasta, unii istorici presupunând că este vorba de 1588 (când în Iași a avut loc o epidemie de ciumă). Ca urmare a faptului că mormântul nu a fost acoperit cu o lespede funerară, acesta nu a fost profanat. Cu ocazia lucrărilor de restaurare din perioada 1961-1971, mormântul a fost deschis în 1963, cercetat de arheologul Vlad Zira și s-au găsit intacte obiecte de podoabă: un inel cu pecete, cercei, brățări etc., toate
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
limbajul impunea capacitatea de a conceptualiza ideile comunicate prin cuvinte și simboluri. Din nefericire, în lipsa unor surse scrise, s-au putut obține doar concluzii indirecte cu privire la natura și dimensiunile acestei revoluții psihologice. Ca și apariția limbajului, și cea a ritualurilor funerare denotă un grad înalt de abstractizare mentală. Încă din paleoliticul timpuriu s-a practicat înhumarea craniilor și mandibulelor, în special de către hominizii ce populau teritoriul de azi al Chinei. Din paleoliticul mijlociu există dovezi materiale privind grija față de cei morți
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
unde au fost înmormântate câte două persoane. În partea sudică a pronaosului se află nișa unde au fost înmormântați domnitorul Gheorghe Duca și fiica sa, Maria. Doamna Maria, fiica ctitorului, a fost îngropată acolo în anul 1672, pe lespedea sa funerară, mică și frumos sculptată, aflându-se următoarea inscripție în limba greacă: "„Aici se odihnește Doamna Maria, fiica lui Io Duca Voievod, anul lui Hristos 1672 septembrie 13”". În aceeași nișă, mai la vest, se află mormântul ctitorului, Gheorghe Duca (Duca
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
anul 1693, fiul său, Constantin Duca, voievod al Moldovei (1693-1695, 1700-1703), i-a adus osemintele în țară și i le-a îngropat în nișa din peretele sudic al bisericii Mănăstirii Cetățuia. Peste mormânt nu a fost pusă însă o piatră funerară. Mult timp s-a exprimat îndoiala că domnitorul a fost îngropat aici, din moment ce nu s-a pus nici o lespede pe mormânt, totuși cercetările arheologice din 1933 au confirmat existența unor rămășițe pământești aici. În peretele nordic al pronaosului se află
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
rămas gol, Doamna Anastasia fiind înmormântată în Biserica Albă, care se afla pe locul unde este astăzi Catedrala Mitropolitană din Iași. Mai la sud, în aceeași nișă, au fost înmormântați fratele domnitorului, Saul și fiul său, Ioniță. Inscripția de pe lespedea funerară nu a putut fi descifrată în totalitate, pe ea fiind scris în limba greacă următorul text: "„Aici se odihnește robul lui Dumnezeu ... frate al lui Io Duca Voievod ... a fiului său Ioniță cu Maria”". Biserica a fost înzestrată cu odoare
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
președinți Ford, Carter, Reagan, George H. W. Bush, cu soțiile lor. Richard Nixon este înmormântat lângă soția sa Pat în curtea Bibliotecii Nixon. I-au supraviețuit cele două fiice ale sale, și , și patru nepoți. Respectându-i-se dorințele, ceremonia funerară nu a fost doar funeralii de stat, deși sicriul său a fost depus în holul Bibliotecii Nixon începând cu 26 aprilie până în dimineața serviciului funerar. Oamenii au așteptat până la opt ore în vremea rece și umedă pentru a-și aduce
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
supraviețuit cele două fiice ale sale, și , și patru nepoți. Respectându-i-se dorințele, ceremonia funerară nu a fost doar funeralii de stat, deși sicriul său a fost depus în holul Bibliotecii Nixon începând cu 26 aprilie până în dimineața serviciului funerar. Oamenii au așteptat până la opt ore în vremea rece și umedă pentru a-și aduce ultimul omagiu. La punctul său maxim, coada celor ce așteptau să treacă pe lângă sicriul lui Nixon avea aproape 5 km lungime și circa 42.000
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
dintr-o eroare lui Ramses i-a fost îndepartată și inima, aceasta a fost repusă în corpul faraonului, dar într-o poziție greșită. După finalizarea ceremoniilor de mumificare, mumia lui Ramses a fost condusă pe ultimul drum de un cortegiu funerar naval pe Nil, până la Teba, în fruntea cortegiului fiind nava succesorului său Merenptah. Mumia a fost depusă în mormântul săpat în stâncile din Valea Regilor. După depunerea mumiei și a comorilor în mormânt, intrarea mormîntului a fost sigilată. După moartea
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]
-
Câmpia Aradului: o cunună de laur, provenind dintr-un mormânt, descoperit acum peste 100 de ani, în preajma așezării fortificate de la Sântana (cea mai mare din sud-estul Europei, acoperind o suprafață de 78 ha), o spadă de fier precum și o urnă funerară, descoperită pe teritoriul municipiului Arad. La acestea se adaugă piese comune de inventar gospodăresc: vase, râșnițe, unelte etc. Sala dedicată celei de a doua jumătăți a mileniului I î.d.Hr. (a doua vârstă a fierului - Latène) grupează cele mai
Complexul Muzeal Arad () [Corola-website/Science/302483_a_303812]
-
Kotai Jingu). Mai târziu, produsele din hârtie au fost folosite și la alte ceremonii fie religioase, fie laice. O altă formă cu destinație religioasă, practicată și în zilele noastre, constă în atașarea la un cadou oferit cu prilejul căsătoriilor sau funerarilor, o panglică împăturită în hârtie (orinoshi). Tradiția de a oferi bucăți de hârtie împăturită în forma unui dar (mokuroku-tsutsumi) este păstrată și astăzi. Un alt model de origami religios ar fi senbazuru, tradus prin expresia “o mie de cocori”. Cea
Origami () [Corola-website/Science/302493_a_303822]
-
Jules Michelet protesta împotriva pierderii de către Franța a provinciilor sale Alsacia și Lorena. Jules Michelet s-a stins din viață pe 10 februarie 1874, la Hyères. Rămășițele sale pământești au fost reînhumate în 1876 la Père Lachaise, la acest moment funerar participând și prietenii și discipolii săi români: Maria Rosetti, frații Vintilă, Horia și Mircea Rosetti, C. Cantacuzino, G. Sion și Vasile Vârnav. Principalele scrieri ale lui Jules Michelet, publicate în timpul vieții acestuia, sunt: Subiectele ultimelor două lucrări sunt ample și
Jules Michelet () [Corola-website/Science/302907_a_304236]
-
urmă cu aproximativ 100000 de ani, în această perioadă fiind ocupate și regiunile sudice din Bazinul Congo. Tot aici apar în registrul arheologic african primele semne ale apariției artei prin utilizarea ocrului pentru decorarea trupului și apariția riturilor și ritualurilor funerare. Aproximativ 10000 î.Hr. societățile africane au dezvoltat tehnologia microlitelor iar comunitățile de vânători și culegători au evoluat treptat devenind comunități sedentare și agrare. Primele dovezi ale producției de ceramică, ale domesticirii plantelor și animalelor datează în jurul perioadei 7000 - 6000 î
Arheologie africană () [Corola-website/Science/302992_a_304321]
-
pe la mijlocul mileniului VI se baza în special pe cultură cerealelor creșterea animaleleor (vaci, capre, oi și porci). Obiectele din metal au luat locul celor din piatră. Tăbăcitul pieilor de animale, olăritul și țesutul erau activități normale în această perioadă. Elementele funerare din această perioadă includ vase ceramice, bijuterii, unelte, arme și mâncăruri (carne și fructe uscate ). Morții erau îngropați cu fața spre vest Stilul de viață al "badarienilor" se baza pe agricultură, pescuit, înmulțirea (reproducerea) animalelor. Artefacte străine indică legături cu
Egiptul Predinastic () [Corola-website/Science/302990_a_304319]
-
dimensiunilor așezărilor umane . Cremația înlocuiește sau dublează inhumația, fiind descoperite câmpuri de urne similare celor din centrul Europei. Diferențierile culturale se amplifică . Epoca fierului debutează în anii 1100-900 î.Hr., oferind o varietate mare de aspecte culturale, fiind clasificate după informațiile funerare. Se disting două mari zone culturale, către secolul al X-lea î.Hr.: cea de înhumație din cultura apenină și cea de cremație, specifică nordului Italiei și zonelor joase din coasta tireniană. În Campania și Calabria apar morminte de tip fosă
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]