8,881 matches
-
răvășite prin dormitor. De ceasuri Întregi Îl acuzau, hărțuindu-l, ar trebui să-ți fie rușine. De aceea Înainta acum pe coridor cu o față mîhnită. CÎnd văzu dormitorul lui Julius atît de liniștit simți că-l apucă din nou furia, dar nu mai avea Încredere În aceste mici accese de furie care treceau prea repede și nu le putea auzi nimeni. Baia lui Susan totuși Îl făcu să simtă o furie care ar fi putut ține mai mult, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trebui să-ți fie rușine. De aceea Înainta acum pe coridor cu o față mîhnită. CÎnd văzu dormitorul lui Julius atît de liniștit simți că-l apucă din nou furia, dar nu mai avea Încredere În aceste mici accese de furie care treceau prea repede și nu le putea auzi nimeni. Baia lui Susan totuși Îl făcu să simtă o furie care ar fi putut ține mai mult, trebuia să se mai gîndească... Într-adevăr ținea. Văzu o sticlă de whisky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atît de liniștit simți că-l apucă din nou furia, dar nu mai avea Încredere În aceste mici accese de furie care treceau prea repede și nu le putea auzi nimeni. Baia lui Susan totuși Îl făcu să simtă o furie care ar fi putut ține mai mult, trebuia să se mai gîndească... Într-adevăr ținea. Văzu o sticlă de whisky, prima din colecția pe care Juan Lucas poruncise s-o distribuie cu iscusință prin tot palatul, Îl aștepta de aseară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Începu să i se răspîndească prin tot corpul. Încălzindu-i picioarele. Mai bău o Înghițitură, foc mocnit și deodată simți că prindea noi puteri și picioarele-i sînt mai sprintene, acum căldura se urca la stomac, prindea iar putere. O furie care-o să-l țină... Bobby se Întoarse În dormitorul lui cu sticla. Și toate tavanele de absorbit zgomote comandate de Juan Lucas n-au fost de ajuns ca să Înăbușe scandalul lui Bobby, care În seara asta Începu capitolul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui Bobby mîncarea În dormitor, dacă voia să plece să-l lase să plece, În sfîrșit să nu-și facă griji din pricina lui, Arminda Înălță capul cînd Susan ieșise din bucătărie. PÎnă În clipa aceea nu deschisese gura ca să comenteze furia domnișorului Bobby, părea că nu băgase de seamă nimic, cu toate că toți ceilalți nu făceau altceva decît să vorbească despre asta. Și de Îndată ce plecă Susan Începură din nou, Carlos cu comentariile lui ironice, Celso și Daniel cu ale lor, respectuoase. Abraham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
el, o privea lung, o admira, o Îmbrățișa din nou, o săruta, a ciufulit-o toată. „Darling! Darling! Darling!“, striga Susan, lipsită de apărare, dar s-au mai Învîrtit de două ori Îmbrățișați. „Mastodontule!“, exclamă cînd se văzu scăpată de furia de bucurie a lui Santiago, care acum se repezea asupra lui Bobby, complet năucit și-l scotea, din luptă În cîteva secunde. Se auzea rîsul sonor al lui Juan Lucas. Următorul era Julius, „urechilă!“, Îl strigă, dîndu-i ușor cu cotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aplecase ca să ia un ciomag și Lester se repezi asupra lui, reușind În sfîrșit să se sprijine cu amîndouă mîinile de marginea tejghelei, care avea moliciunea unei saltele... Scrîșnea din dinți, tot cărîndu-i la lovituri și scrîșnind din dinți de furie reuși să se ridice complet, la fel ca În grădină cînd simți că era ostenit și trebuia să plece și se ridică țeapăn și continuă să se uite cîteva clipe la Vlăjgan, așa cum era trîntit la pămînt, acolo, Înaintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
epocilor trecute, pluti deasupra capului său într-un ritm perfect, unic, cu mișcările lui. Czinczar spuse cu încăpățânare: - Ar fi o greșeală să ucizi un bărbat zdravăn, fie el sclav sau nu. Clane răspunse: - Zeii cer capitularea. Czinczar continuă cu furie: - Prostule, îți ofer sistemul solar! Monstrul din cutie nu ți-a schimbat părerea câtuși de puțin? - Mi-a schimbat-o. - Dar atunci... - Nu cred - spuse Clane - în aranjamentele de conducere comună. Urmă o pauză. Apoi Czinczar spuse: - Ai ajuns departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
un Pentru D., vingt ans après 17 bec chior, și-a strecurat mânuțele ude în buzunarele palto nului meu și m-a privit în ochi, în întuneric, fără să-mi spună nimic, pe când în lumina becu lui ningea cu o furie nemai po menită. Pentru asta o iubesc abia acum. Adevărul este că D. m-a sedus (prin forță și persuasiune, mai mult așa cum un bărbat seduce o femeie) prin puterea ei specială de a visa. D. nu era prea inteligentă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Dacă ușa de la intrare era deschisă, nu îndrăznea să facă nici un pas afară. Avea vreo cinci luni când, dacă-mi aduc bine aminte, mi-a ros un colț de carte sau așa ceva, lucru care m-a scos din minți de furie. Am luat-o și, doar în papuci, am ieșit cu ea pe palier. Am chemat liftul. Când am intrat cu ea în lift, pisicuța a țipat sfâ șietor, ca un copil înspăi mântat. Dar asta nu mi-a schimbat hotărârea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
a fost un cutremur așa de mare. 19. Cetatea cea mare a fost împărțită în trei părți și cetățile Neamurilor s-au prăbușit. Și Dumnezeu Și-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mîniei Lui. 20. Toate ostroavele au fugit, și munții nu s-au mai găsit. 21. O grindină mare, ale cărei boabe cîntăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Și oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
că reporterul respectiv este vreun prieten de-al dumnealui. Ori, chiar, o admiratoare. În sală a izbucnit o furtună de râsete. Faptul acesta o încurcă vădit pe tovarășa Epaminonda. Nu știe ce să mai spună, cum să reacționeze. Privește cu furie către asistență. Bărbia-i tremură, obrajii-i sunt, parcă, tumefiați. “Sunteți o adunătură, asta sunteți, nu educatori, nu profesori, nu pedagogi, ci pleava societății...!” “Tovarășa Apostol, vă rog să vă retrageți afirmația. Cum de vă permiteți să jigniți un întreg
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ai prins măcar acum!” “Ieși, îți spun! Ce știe satu’,...” Rămas doar cu dumneaei, și-a pierdut cu totul stăpânirea. Printre lovituri, ea i-a mărturisit totul: că trăiește demult cu Costică, înaintea lui au fost și alții... Orbit de furie, a înjunghiat-o cu cuțitul ăl mare, de tăiat porcul. Când sângele ei cald a început să-i stropească mâinile și hainele, s-a trezit din nebunia-i vremelnică și a înțeles. Trebuie s-o șteargă neapărat, altfel ocna avea
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
poet însemna pentru mine totul. Propria-mi imagine literara onanistă pe care mi-o construiam începuse să-mi domine viața. Și apoi, vălul a căzut. A trebuit iarăși să plec.... România mă făcuse fericit și m-a cuprins deodată o furie surdă împotriva existenței, care făcuse ca în una și aceeași minte să existe atâta sensibilitate și atâta matematică pură totodată. În mine se revolta propriul eu și am adunat toate poeziile pe care le scrisesem, voind să le rup, dar
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
acum puterea de a urî. O uram pentru prefăcătoria ei, pentru șiretenia și rolul pur gratuit pe care îl interpretase. Pentru o clipă ochii mi s-au umezit, o garanție amară a sincerității mele inutile. Erau mai des lacrimi de furie pentru această femeie malefică care mă torturase, din motive de neînțeles, obligându- mă la o nemiloasă vivisecție a creierului meu. M-am întins în pat, punându-mi mâinile sub cap. În fața ochilor mi se perindau ca pe un ecran noi
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
putință, ea îi răspunse că s-ar putea să nu-i ajungă. Probabil că va fi necesar să-i ajungă, îi spuse managerul. Îi mulțumi, își ceru încă o dată scuze, închise telefonul și se reapucă de curățenie cu mai multă furie. Doar cu detergent de vase și șervețele de hârtie, readuse casa lui Mark la stadiul de locuibilă. Își cercetă propriul chip în oglinda de la baie, în timp ce curăța spuzeala de pete: o lingușitoare profesionistă de treizeci și unu de ani, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Gata cu cecurile lunare care să acopere cheltuielile. În timp ce ieșea din casă și încuia ușa, se întrebă la câte alte lucruri va mai trebui să renunțe de dragul lui Mark. Cât dură drumul spre sud, rememoră toate trucurile de control al furiei pe care le învățase la serviciu. Se derulau pe parbrizul ei, ca niște slide-uri în PowerPoint. Regula numărul unu: nu tu ești de vină. Regula numărul doi: lumea n-are aceleași planuri ca tine. Regula numărul trei: mintea poate face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la gura ei mobilă, dar nu voia s-o imite. Zăcea pur și simplu în pat mormăind, un animal prins sub o baniță, temându-se că ființele vorbitoare or să-l reducă la tăcere pentru totdeauna. Oscila între docilitate și furie. Privindu-i pe terapeuți, Karin învăță cum să manipuleze fiecare stare. Îi testă reacția la televizor. Cu câteva săptămâni în urmă, s-ar fi bălăcit în el. Dar ceva din montajul rapid, luminile intermitente și coloanele sonore zgomotoase îl făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
singura ființă în afară de fratele ei care o citea întotdeauna până-n străfunduri. Îi auzea vocea, pe jumătate de predicator, pe jumătate de pornograf, trezind-o deja la realitate, la doar trei cifre de degetele ei iscoditoare. Un deceniu de poftă chimică - furie și dor, vină și resentimente, nostalgie și epuizare - o umplea pe dinăuntru în timp ce forma numărul reflex. Dar întotdeauna se oprea înainte de a ajunge la capăt. De fapt, nu-l voia - voia doar o dovadă că fratele ei n-o va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îi dădea răspunsuri cât se poate de vagi. Progresul său exterior era uluitor. Până și prietenii lui erau șocați de salturile imense în care evolua de la o vizită la alta. Vorbea mai mult decât înainte de accident. Trecea de la izbucniri de furie la o drăgălășenie pe care și-o pierduse de la vârsta de opt ani. Ea îi spuse că doctorii voiau să-l transfere din spital. Mark radia. Credea că se va întoarce acasă. Poți să-i spui surorii mele că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
zis. Normal că da, băiat plin de potențial ce ești. Cu toții ne-am gândit la tripleți. E clar. Recunoaște. Ești un idiot. Eu sunt un idiot. Toată rasa umană e idioată. Mark Schluter înțepenește sub brațul femeii, luptându-se cu furia. Atunci de ce numai eu sunt închis? După două zile, Barbara Gillespie vine să-l ia la plimbare. Trebuie să cer voie de la comisia de supraveghere? întreabă el. Foarte amuzant, zice ea. Locul ăsta nu-i chiar așa de rău și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nimic care să iasă din norma locală. Numai Karin știa cât de nepregătit era să-și poarte singur de grijă, darămite să mai umble și cu echipamente industriale complexe. Zilele lui erau presărate cu străfulgerări paranoice, izbucniri de plăcere și furie și explicații din ce în ce mai elaborate. Neobosită, ea făcea eforturi să-l protejeze, chiar și când el o tortura. —Sora mea m-ar fi scos deja din locul ăsta. Sora mea m-a scos tot timpul din toate încurcăturile. Asta-i cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Dar imediat ce-l remarcă, își feri privirea. Înălță dintr-o sprânceană spre Karin, care zâmbea. —O, Barbara! La țanc, ca de obicei. Ceva probleme pe aici? Tonul ei era fals, puțin autoironic. Problemele suntem noi. Când auzi vocea îngrijitoarei sale, furia lui Mark se dizolvă. Se ridică, zâmbind. Infirmiera îi răspunse la zâmbet. —Probleme, prietene? — Eu n-am nici o problemă! Tipul ăsta are toate problemele. Îngrijitoarea se întoarse spre Weber. Îl cercetă, cu o mască profesională, cu buzele încrețite abia vizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care aduceau a fețe din anumite desene și fotografii. Per total, punctajul său la recunoaștere era la limita de sus a normalului. Dar avu dificultăți la emoțiile exprimate de mimica obișnuită. Răspunsurile lui aveau tendința să alunece spre frică și furie. Totuși, în condițiile date, punctajul lui Mark nu indica nimic din ceea ce Weber ar fi numit patologic. Putem să mai încercăm ceva? întrebă Weber, de parcă ar fi fost cea mai firească cerere din lume. —Orice. Dă tot ce poți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
urmărire. Karin se rostogoli în cameră. Trecu în fugă pe lângă el și înșfăcă fotografia ruptă. —Ce-ți închipui că faci, îți rupi propriul tată? Îl amenință cu bucățile de hârtie. Câte de-astea crezi că avem? Asta-l țintui locului. Furia ei pură îl derutase. Docil, rămase pe loc în timp ce ea potrivi bucățile una lângă alta și cercetă ruptura. —Poate fi lipită, declară ea la sfârșit. Își privi fratele, clătinând din cap. De ce faci asta? Se așeză pe pat, tremurând. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]