7,117 matches
-
dau ceva. Doamne, cît de puțin ne-a trebuit ca să ne recăpătăm speranța! Mînuțele s-au prins de moșu' Vasile; mînuțe nerăbdătoare și ochi aprinși scînteiau a viață. Moșu' Vasile era slab ca un schelet, ochii erau în două enorme găuri scobite drept sub frunte și nasul era subțire, atît de subțire că ai fi putut să te tai în el. La moșu' Vasile, o mămăliguță, dintre perne scoasă, caldă încă, ne făcea cu ochiul. Noi nu gîndeam că va mînca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
umeri și crăcănate, pentru poziția de luptă. Apoi trebuiau puse la loc, pentru poziția de mișcare. Maiorul nostru stătea tolănit la umbra unui copac și comanda: Pentru luptă! Alergam, luam două răngi de cîte 30 kg, le băgam prin niște găuri și săltam pe umeri fălcelele. Apoi le crăcănam. Maiorul se uita la ceas. Trei minute douăzeci. Mult! Cînd să ne tragem sufletul auzeam: Pentru mișcare! Opinteli, care ne provocau dureri prin tot felul de chestii ale bărbăției, ne storceau de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Dă cu pleaftura. Nu mai dau. Dă-ți singur. Herman apucă pleaftura și potolește flăcările cărbunelui. Scoate fierul roșu și bate cu metodă în el. Face întîi hacurile. Cu un ciocan cu creastă croiește un canal pe care vor fi găurile pentru caiele. Potcoava prinde formă. Nu-mi mai cere ajutorul. Dacă vrei să știi, nea Herman, focul ăsta este nimic față de ce ai să ai sub cazanul cu smoală pe ceea lume... Ei, ai să mai dai tu cu pleaftura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Luca, un om simțit aproape la fel de mult ca și mine. Domnule Duhan, îngroapă-le, nu le arunca la bulboană. Sînt bolnave, o să transmită boala peste tot. Și ce? Dure-m-ar capul pe mine... Rîde și limba îi iese prin găurile lăsate de dinții lipsă. Lasă că și cei rămași erau negri ca smoala. Dar de ce să facem rău la alții? Cu ce ne-au greșit? Dar mie? Eu cu ce le-am greșit? Mie cum mi-au trimis boala asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
drumul sfîrșește într-o imensă cavitate. Cu ani în urmă se scotea nisip de acolo. Ai impresia că ești într-o aulă universitară, doar că lipsesc tablourile de rigoare. În loc de tablouri, în pereții drepți și acoperiți parțial de ierburi, erau găuri mari, probabil excavate de bursuci, vulpi sau iepuri. În centrul aulei erau 12 butuci, așezați în cerc, pe care stăteau 12 tăblii, recent lucrate din lemn de frasin. Lîngă butuci erau alți 12 butucei, acoperiți cu blănițe de cîrlan și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și arătam și eu macho de tot, sora era cam țepoasă. Scoate un ac gros cît un creion (mină de creion, de fapt) și mi-l înfige acolo unde nu era zare de venă. Nu țip și imediat face altă gaură. Tot nu dă de sînge. Mă mai forați mult? zîmbesc eu cuceritor. Pînă reușesc, răspunde ea ca o perjă acră. Din greșeală, acălăul dă spre o pungă de sînge și umple seringa. Gata, fata îmi zîmbește fermecător și eu rînjesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din partea celui care îl privește, ca să-i pună eticheta de om. Individul ăsta, mă rog, să-l numim așa, n-are frunte. Adică părul izbucnește de la sprîncene și de la baza nasului. Am spus nas? Un fel de nas, adică două găuri imense, ventilate de două nări plate și mișcătoare, ca la gorile. Găurile de la nări și nările sînt perpendiculare pe față, așa încît poți privi vreun metru în interiorul capului. Părul feței crește peste tot, începînd de sub ochi. Urechile nu se văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ăsta, mă rog, să-l numim așa, n-are frunte. Adică părul izbucnește de la sprîncene și de la baza nasului. Am spus nas? Un fel de nas, adică două găuri imense, ventilate de două nări plate și mișcătoare, ca la gorile. Găurile de la nări și nările sînt perpendiculare pe față, așa încît poți privi vreun metru în interiorul capului. Părul feței crește peste tot, începînd de sub ochi. Urechile nu se văd deloc! Sînt pierdute în claia de păr, sau... poate că nici n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu de pîrjoleală! După o săptămînă, Vasile Pantalon sorbea tacticos din țuica mea și arunca fumul de țigară în sus. Vorbea încet, tainic: Electronii se vor prăbuși pe nucleu și se va forma o stea pitică albă. Parcă spuneai o gaură neagră... Da, o gaură neagră, nici fotonii nu o vor putea părăsi. O vom detecta prin legile mecanicii clasice, adaug savant. Pe naiba. Cine s-o detecteze?! Întîi ne arde și apoi... Tot prost ai rămas. Dă-mi rachiul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o săptămînă, Vasile Pantalon sorbea tacticos din țuica mea și arunca fumul de țigară în sus. Vorbea încet, tainic: Electronii se vor prăbuși pe nucleu și se va forma o stea pitică albă. Parcă spuneai o gaură neagră... Da, o gaură neagră, nici fotonii nu o vor putea părăsi. O vom detecta prin legile mecanicii clasice, adaug savant. Pe naiba. Cine s-o detecteze?! Întîi ne arde și apoi... Tot prost ai rămas. Dă-mi rachiul și... Și iar o să vii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe o singură sîrmă. Orele erau lungi și kilometrii interminabili. În fundul prăpăstiilor, sate minuscule, prăvălite haotic, își tîrau existența de secole. Dintr-un perete drept ca un zid monstruos de mare și mai înalt decît pot urca avioanele, printr-o gaură cît un tunel țîșnea un șuvoi de apă care se prăvălea fabulos în prăpastie. De pe unde se aduna atîta apă în măruntaiele muntelui nu știu, dar ciudatul șuvoi crea o imagine de coșmar. Nu pot privi decît o fracțiune de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
spărgeau de dig și se ridicau vreo 20 m în sus și apoi întreaga masă de apă cădea pe Quinta. Dar exploziile la spargere erau magnifice! Ca într-un imens foc de artificii! Uneori apa intra cu forță într-o gaură de canal și țîșnea afară prin alta, formînd un gheizer de 12-15m. Copiii bat din palme, Amanda era încîntată dar și neliniștită. Raul însă nu se bucura de spectacol. Mergea foarte încet. Pe banda 4 de la dig era un gheizer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
precum scorpionii, tarantulele și furnicile. Toate sînt extrem de parșive și au arme extrem de eficiente. Plus scîrboșenia lor fizică! Pe afară, lucrurile par a fi mult mai interesante. Motanul Boboașă boleșnițește că l-a mușcat o tarantulă. Cu lăbuța cotrobăiește prin găuri și le scoate afară. Începe o luptă în care agerimea întotdeauna cîștigă. Tarantula are o poziție de luptă înfricoșătoare, dar Boboașă nu se impresionează. Lovește cu lăbuța care are ghearele scoase. Deznodămîntul este mereu același, dar se mai întîmplă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
soția. Jivina mîrîie și se repede pufnind la mușcat. Nu-i nevăstuică, îmi spune specialista, este o... mangustă. Mergem în casă după scule, ca să deschidem capcana. Întîrziem cam o oră și cînd venim... mangusta plecase. Cu dinții a ros o gaură, exact cît trebuia, în plasa de sîrmă. Bravo! Admirabilă ești, bre! Mă bucur de colocatarii mei, care de care mai curajos și mai mintos. Ca și stăpînul... pardon, ce stăpîn?! Adică, la fel ca și mine, egalul lor. Iguana neagră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
am ajuns în Cuba, la reședință, am găsit în grădină un gazon ca un covor. Este o plăcere să mergi desculț, măcar cîțiva pași. O răcoare și o mîngîiere a tălpilor care te reconfortează. Pe ici, pe colo, vedeam niște găuri în pămînt, cu un diametru de 2-3 cm. Bine conturate și orientate pe verticală. Gîngănii, îmi spun nepăsător, poate șoricei. Zilele trec, trec și lunile, vremea se încălzește și, odată cu ea, apa din piscină. Dimineața, pe întuneric încă, o oră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
înapoi la sat la Hlincea. Si nime să nu cutedze a ținea sau a opri peste cartea domnii mele.” După cum se vede, cuvioșiile lor trebuiau s-o ia la picior prin țară și să-i scoată pe fugari și din gaură de șarpe, dar nu oricum, ci „cu toate bucatele lor.” - Uite aici, dragul meu, un zapis cuprinzător făcut în vremea lui Eustratie Dabija voievod, la 27 nov. 1662 (7171): „Drept aceea, toate acele ocine de danie și de miluire care
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
pe măsură ce se apropia mai mult, cobora spre tulpina lor, spre rădăcină, până ce nu s-a mai văzut de loc. A urcat o bună parte de deal, povestindu-le fiecare fragmente din viața lui. Era un drum foarte râpos, cu multe găuri ce păreau a fi vizuini de vulpi sau lupi, în orice caz, animale sălbatice după cum arătau, nu erau săpate de oameni după cum se-ntâmplă în preajma unor localități, pentru a-și lua pământ de lipit, sau nisip pentru diverse trebuințe. Dar
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
anunța deosebit de pretențioasă asupra bunilor gospodari. Casa se arăta deosebit de frumoasă. De fapt o cunoștea. Era mai frumoasă ca a lor, cea de la Pungești. În primul rând ca poziție, amplasament, înălțime, geamuri mai mari, cerdac, acoperită cu șindrilă și două găuri în șindrilă frumos amenajate, special pentru hulubi și hulubițe care să se joace pe un spațiu special amenajat, precum și această scară de pe care se vede cea mai frumoasă imagine spre sud-vest. Da, era mai nouă și făcută după primul război
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
lucios în bătaia soarelui, spre apus, îi amintea de rochiile de mireasă ale domnișoarelor, simbolizând puritatea, virginitatea lor. Dar iată și alte locuri ce în copilărie erau foarte folositoare gospodarilor, pentru gospodăriile lor: Capul Dealului, de unde sătenii și târgoveții săpau găuri adânci, atât pe dreapta cât și pe stânga pentru a lua pământ galben sau nisip necesar diverselor lucrări în gospodăriile lor. Aceste găuri constituia pentru mulți copii, dar și oameni mai vârstnici, care treceau pe aici pe înserat și erau
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
ce în copilărie erau foarte folositoare gospodarilor, pentru gospodăriile lor: Capul Dealului, de unde sătenii și târgoveții săpau găuri adânci, atât pe dreapta cât și pe stânga pentru a lua pământ galben sau nisip necesar diverselor lucrări în gospodăriile lor. Aceste găuri constituia pentru mulți copii, dar și oameni mai vârstnici, care treceau pe aici pe înserat și erau „mai slabi de înger” după cum se spunea, adevărate momente de groază, imaginându-și tot felul de „jivine” care mai de care mai fioroase
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
normale“ din alte părți, este zumzetul discret al ambianței urbane, la noi e zgomot de codru, de Bărăgan, de zaiafet. Și când muncește, românul își cheltuie jumătate din energie strigând. Chiar și micile șantiere curente (cele care, de pildă, dau găuri în asfalt) provoacă tămbălău. „Coechipierii“ se cheamă non-stop unii pe alții, își dau indicații, înjură cu năduf, sau, măcar, fluieră a pagubă. Nici noaptea nu-i potolește. Ba dimpotrivă! Stimulați, cumva, de liniștea din jur, se străduiesc încă și mai
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
anusul lui care vorbea. Duhul îi mărturisi că el nu avea anus. Indianul îi propuse să-i facă unul și-i înfipse cu atîta putere în dos o șipcă de lemn bine ascuțită, încît îl omorî pe Duh. Din această gaură se scoate astăzi lutul, care este carnea putrezită a Duhului (Gómez-Imbert, 1990, pp. 193-227). Fusese necesară o argumentație complexă, întinsă pe o sută de pagini, pentru a demonstra că miturile despre originea lutului și cele despre piticii fără anus aparțin
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
gardieni a fost îngerul care i-a adus prescura atunci când nu avea cu ce sluji. Tot de la Părintele Justin aflăm că se făcea Sfânta Liturghie și între pături, iar obiectele folosite - lingurița, o ceașcă, un păhărel - erau îngropate într-o gaură făcută la marginea camerei. „Când a aflat de toată treaba asta securitatea, de liturghiile care se făceau în celulă, au săpat, au scos din dușumea și au găsit acolo cărți de rugăciuni, acatistiere, vase de împărtășanie, până și Filocalii”. 1
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
sau a aflat ucigând astfel multe flori - a pus brazda În vreun hârdău ori vreun chiup. Dar tot trebuia adăugată apă și, de acum În realitate, acela a inventat glastra. Expresie a comodității dublate de inteligență. Și prevăzută cu o gaură și o strachină din care pământul, și prin el, floarea, să-și ia apa atâta cât Îi trebuie și când Îi trebuie. Tocmai asta e „perla“, căci comoditatea a fost dublată de o recomandare: nu se udă planta, căci cică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
jilăvelii e ploaia, altfel spus - la casa omului - stropitul. A doua sursă e pânza freatică, dar În măsură mult mai mică. Pe prima sursă o respingem, prin acea recomandare. O promovăm Însă pe cea de-a doua, via strachină și gaura glastrei, taman pe aceea mai puțin importantă pentru planta căreia credem că-i dăm ceea ce-i trebuie, ca la „mama acasă“. Și Încă: pe Înălțimea de zece centimetri, cel mult o jumătate de metru, a glastrei sau hârdăului În care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]