5,057 matches
-
împreună, în câteva excursii tovărășești. Întâmplarea a făcut să-i citesc și câteva scrisori când, ca șef de sindicat, își turna unii colegi, pe motive principiale. Unul dintre puținii specialiști în tinerețea revoluționară a lui Ceaușescu. Scot o carte din geantă și citesc concentrat nevoie mare. Pagini anoste despre Iorga scrise de un profesor din Făcăeni. Un fel de poem dramatic despre guvernarea lui Iorga din 1931 și despre binele pe care ar fi putut atunci să-l facă învățământului românesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-i va lua peste o lună. Berbantul scrie cu febrilitate, în fața unui morman de dicționare, cu supracoperte țipător colorate și deschise răscrăcănat. Se vede că-i în plin avânt, îi râd ochii, îi sclipește părul bărbii. Lângă piciorul mesei, o geantă de voiaj, burdușită cu dosare și o sticlă cu apă minerală plată. Ne întâlnim, câteodată, pe culoare. Nedumerit, pufnește: „Ce-i mai trebuie, dom’le, Bibliotecă ăluia. Și încă scrie, tot scrie!“. Tolbaru le consacrase o oră de emisiune acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acelora de căutări. Eu aș fi vrut să scriu ca el și V.V., la rândul lui, îmi mărturisea că povestiri ca ale mele ar dori să poată scrie el. Încă nu aveam curaj să gândesc că acea povestire fusese în geanta mea acum pierdută. Speram să o fi lăsat acasă, să o găsesc când mi-aș fi recuperat geanta cu cheile și aș fi reușit să intru în garsoniera mea. Îmi aminteam însă că o luasem cu mine ieri, când plecasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că povestiri ca ale mele ar dori să poată scrie el. Încă nu aveam curaj să gândesc că acea povestire fusese în geanta mea acum pierdută. Speram să o fi lăsat acasă, să o găsesc când mi-aș fi recuperat geanta cu cheile și aș fi reușit să intru în garsoniera mea. Îmi aminteam însă că o luasem cu mine ieri, când plecasem, cu gândul de a i-o înapoia astăzi. Simțeam cum spaima de a fi pierdut acel text al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
umbla prin lume purtându-mi numele. Nici unul dintre cei care le vor citi nu va ști că ele nu sunt decât eșecurile din neputința mea de a reface acea povestire a mea, poate a lui, a prietenului V.V., pierdută odată cu geanta, într-o noapte de beție despre care nu îmi mai pot aminti absolut nimic. Așa cum, în această dimineață de zi ultimă de an, coborând pe acest Bulevard pustiu, încerc a învia, dintre murdării și scârne, un timp clocotitor, populat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
poștal și, ca de obicei, la intrarea de lângă mine era o îngrămădeală patetică de siluete înfofolite. Bieții de ei: aseară, mai mult decât oricând, arătau ca niște maldăre de haine aruncate. Mi-am scos o mănușă și-am scotocit în geantă după mărunțiș, recunoscătoare pentru scuza oferită ca să mai stau pe loc o vreme. Am găsit o monedă de 50 de pence și-am aruncat-o în cutia turtită pe care o așezaseră pe asfalt: indiferent dac-o foloseau pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
inspectorii obosiți de la Ofsted. Ia relaxează-te tu pe scaunul ăla din nou, ca atunci când am venit eu. Nu m-ai văzut pe mine relaxându-mă în fotoliu de când am ajuns, nu? Am avut timp doar să-mi pun jos geanta și să-mi fac repede o cană de ceai, și după aia direct la magazin...“ Apoi mi-am amintit, ceea ce mi-a cam stricat fluxul - păi, în seara asta s-a dus Charlie, nu? Uitasem. Păi, nu face chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
chinuindu-se să închidă ușa de la intrare. Părul șaten îi atârna în față peste un ochi și avea gâtul lung, aplecat, ca al unei păsări curioase. Părea prea lung pentru hainele sale; stângaci și deșirat în încurcătura aia de haine, geantă și brațe, pe care și le flutura în față într-o tentativă vagă de a închide ușa. Scoate-ți întâi haina, dragule, am râs eu. Și lasă jos geanta de pe umăr. Se bălăngăne încoace și-ncolo. Doar nu-ți închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pentru hainele sale; stângaci și deșirat în încurcătura aia de haine, geantă și brațe, pe care și le flutura în față într-o tentativă vagă de a închide ușa. Scoate-ți întâi haina, dragule, am râs eu. Și lasă jos geanta de pe umăr. Se bălăngăne încoace și-ncolo. Doar nu-ți închipui că ai să-nchizi ușa cu toate alea în drum. Stai - dă-mi-o mie. —Mersi, mamă. —Doamne, ce grea e! am zis eu, ridicându-i de pe umăr bucata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
rapid fața de fiecare dată când ne certam sau când eu spuneam ceva ce lui i se părea prostesc sau jenant. Ben și-a scuturat haina jos de pe brațe, a prins-o cu o mână, iar cu cealaltă a apucat geanta de la mine. Și-a pus din nou bareta pe un umăr și a oftat îndreptându-se spre scări. — Am avut o zi lungă, sunt epuizat și sătul, iar tu te iei de mine de cum intru pe ușă. Las-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fie o glumă: un mod de a mă face să mă simt bine în legătură cu infama felicitare de însănătoșire grabnică. Și chiar și când a pornit din nou spre Victoria Street am chicotit doar puțin pentru mine și mi-am deschis geanta ca să scot cheile de la ușă. Plănuiam să le spun copiilor că totul era bine și că trebuie să ne pregătim pentru încă o felicitare și pentru o seară în familie, cu umor bun, tradițional. Charlie —B ună - ai putea, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
buni ca să te treacă, nu? Îți place ce abțibilduri am pus pe plic? Nu le arunca la gunoi, că-s norocoase și ăla roz cu sclipici e ca să-ți poarte noroc să treci dincoace. Taie-l și ține-l în geantă, o prietenă a mea a făcut așa cu același abțibild și și-a făcut operația după două luni, iar unchiu’ ei a câștigat la loto (a avut doar patru numere, da’ a câștigat 200 de dolari!!!) Te uiți la Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
magazin mare, vecinul din stânga, care mai dormea puțin cu capul pe geam, muncea la o uzină... Îi cunoștea pe toți, dar printre ei erau și două persoane necunoscute, un bătrânel, evident de la țară, care purta un costum sărac și o geantă mare în carouri, și o domnișoară foarte modest și curat îmbrăcată. Nadea se gândi că bătrânul acela ducea ceva de vânzare la piață. O fi pus și el ceva în geanta lui, din puținul pe care îl avea, ca să vândă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de la țară, care purta un costum sărac și o geantă mare în carouri, și o domnișoară foarte modest și curat îmbrăcată. Nadea se gândi că bătrânul acela ducea ceva de vânzare la piață. O fi pus și el ceva în geanta lui, din puținul pe care îl avea, ca să vândă pentru a acoperi alte nevoi sau, cine știe, poate se ducea la cineva apropiat în vizită la spital? Mulți bătrâni, sărmanii, nu au bani nici pentru medicamente. Se gândi la părinții
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
care le consider ca o armă de apărare, care mi-au fost de multe ori de ajutor în diferite situații de acest fel și nu mă îndoiam nici de data aceasta că nu mă vor ajuta. Căutasem această armă în geanta mea și, rugându-mă Maicii Domnului să mă ajute, deschisei agenda și am început așa: - Într-adevăr scrie așa. Acum, spune-mi tu, cum înțelegi cuvintele Domnului „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, PÂNĂ LA sfârșitul veacului”? (Matei 28
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mine, stătea o doamnă care privea prin geam. Tot timpul cât mă învârtisem pe acolo pentru a mă acomoda, ea nu mă privise niciodată. Autobuzul nu se reținu mult și pornirăm. Ca să nu pierd timpul, mă gândisem să scot din geantă caietul cu însemnările făcute în ultimele zile și să mai repet ceva. În caiet, aveam o poză cu copiii mei. Mă oprisem să o privesc puțin, încercând să ghicesc cam ce făceau ei în acel moment. Doamna de alături mă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
puțin sprîncenele: Evident, o cutie de pudră și creionul dermatograf. N-am avut ni-cio-da-tă sprâncene frumoase... Nu știu dacă ți-am povestit... Începu să râdă cu sughițuri mici: în timpul bombardamentelor, când auzeam sirena, primul lucru pe care-l băgam în geantă era dermatograful. Mi-era teamă să nu ia casa foc, iar eu să rămân cu o frunte cheală. Colonelul se repezea la caseta cu bani și blana de astrahan. Nostim, nu? Jeleurile le-aș băga în buzunar... iar parizerul tău
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mare, nu i-a semănat deloc, așa cum nu seamănă Șerbănică cu inginerul. Desigur, nu te așteptai la o reacție atât de violentă dar, ținând seama de firea lui Florence, nu știu dacă trebuie să fii chiar atât de surprinsă." Din geanta mare, Mirciulică scosese capul și coada. Scarlat și inginerul șușoteau. ― S-a brodit bine chestia cu getaxul, observă Ionescu. Urci tu și babalâcii. O să conducă cretinul. Eu opresc o mașină și aduc cucoanele. ― Să nu-ți facă vreo figură. ― Vezi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
anevoie. Își simțea picioarele grele și umflate, gura coclită. N-avea curaj să se privească în oglindă. Își trecu degetele mecanic prin păr și se înfășură strâns în blană. Urmărea absentă manevrele Melaniei Lupu care conjura motanul să intre în geantă. ― Hai dragul meu, fii înțelegător și nu mă supăra. Te-ai purtat bine toată seara, ai lăsat o impresie admirabilă și tocmai acum... Ce vrei să-și închipuie dumnealor despre tine? Dascălu se încruntă. ― Ai de gând să-l iei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aruncă o privire circumspectă în jur. Pădurea întunecată, lacul tulbure peste care ceața plutea groasă făcîndu-l să semene cu un cazan în clocot, cerul scund, fețele sleite, golite de orice expresie, astrahanul doamnei Miga ridicol aici, capul motanului ieșind din geantă nefiresc de viu, aproape ceva monstruos pentru că nu i se vedea trupul și deși decapitat continua să răsufle, să audă poate să și vorbească, toate îl indispuneau. Îngînă: ― Ca într-o mascaradă! ― Ce-ai spus? întrebă Nucu Scarlat. Raul Ionescu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o mascaradă! ― Ce-ai spus? întrebă Nucu Scarlat. Raul Ionescu se scutură. ― Sinistru peisaj! Hai să ne cărăm! Cârnule, măștile! Dascălu trase cu o mișcare iute fermoarul sacului. În dreapta ținea automatul. Melania Lupu îl urmărea cu un zâmbet șters strângând geanta sub braț. Mustățile motanului îi gâdilau bărbia. " Ce-i cu tine, draga mea? Ce-i alarma asta? E firesc ca Sandu să fie nervos..." Cârnul scoase un chiot lung, apoi își potrivi masca. ― Eu n-o pun, îngînă căruntul... Aș
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sus și în jos cu mâinile la spate. ― Da' știu că ai energie, cucoană! Matei o măsura buimac. Eu unul sânt praf! Bătrâna râse cochet. ― Sînteți gentil... Deci, Valerica a plecat de dimineață la serviciu. Și-a luat va să zică paltonul, geanta, șoșonii. Cheile, banii, tichetele pentru autobuz, ochelarii de lucru. Pe acestea în orice caz nu le vor găsi în odaia ei. Oh! Bine că mi-am adus aminte! Andrelele și lâna. Tricota mereu la birou. ― Prostii! făcu Grigore Popa. ― Credeți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
scoase din șifonier o poșetă încăpătoare, aproape un sac de voiaj. ― În primul rând să nu atragi atenția. Vei lua doar câteva lucruri, strictul necesar. O bluză, o jachetă, cămașa de noapte și firește, peria de dinți. Le băgă în geantă și trecu în fața toaletei din lemn de lămâi. Mângâie dinții pieptenului de cristal. ― Ai să-l iei și pe el, nu te speria... Un cadou drăguț din primul an de căsătorie... Și sticluța cu apă de castraveți. Nu știi unde
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
calitate, a pus toată lumea de acord asupra tezei optimiste care fusese formulată. Faptele ulterioare aveau să-i dea dreptate. La ora trei fix din zorii zilei stabilite, așa cum făcuse și guvernul, familiile începură să iasă din casă cu valizele și gențile lor, cu sacoșele și pachetele lor, cu pisicile și câinii lor, cu vreo broască țestoasă smulsă din somn, cu vreun peștișor japonez de acvariu, cu vreo colivie de papagal, cu vreun ara pe stinghie. Dar ușile celorlalți chiriași nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
abandonat, cu pomi mari și umbroși, alei cu pietriș și ronduri de flori, bănci rustice vopsite în verde, în centru, un lac unde o sculptură reprezentând o figură feminină înclina spre apă o căldare goală. Soția doctorului se așeză, deschise geanta pe care o avea și scoase dinăuntru o carte. Până nu o deschise și nu începu lectura, câinele nu se mișcă de acolo. Ridică ochii de pe pagină și comandă, Du-te, iar el plecă alergând, se duse unde trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]