5,849 matches
-
-i fi apostilat) de la mâna a doua, a treia sau a patra. Unde este noblețea lucrului atât de scump încât nu ți-l vei permite niciodată? Și totuși, suntem departe de puterea financiară vestică, nu-mi voi putea permite o groază de lucruri, de care poate nici nu am nevoie. Deranjantă este calitatea îndoielnică a multor bunuri pe care suntem nevoiți să le cumpărăm. Codruț 30 noiembrie 2005 ,,Courrier International“ La început m-a bucurat foarte mult să găsesc în căsuța
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
imbecili care cumpărați doctorate pe o mie-două de coco - știți voi dragi șpăgari academici, artileriști ai tranziției (dacă dau tunuri?) cât de greu se obține un amărât de masterat, ca să nu mai vorbesc de doctorat, atunci când trebuie să înfrunți o groază de obstacole, pe care voi nici nu le visați în cele mai negre coșmare cu DNA? Lucruri banale ca foamea, invidia, discriminarea, atunci când o banală doamnă helvetă nu acceptă că ai fi îndeajuns de competent lingvistic pentru a-i plimba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
un spectacol profesionist, două zile mi-au țiuit urechile. Melodiile lor, pe care sunt sigur că le cunoști, ne-au format și deformat la începutul anilor 90. Recunosc că nu mă dădeam în vânt după ele, chiar o priveam cu groază pe singura „depeșăriță“ a clasei a X-a G, încălțată cu bocanci grei și scurte din piele, însă către sfârșitul acelei decade, după ce moda lor s-a mai răcit, la începutul erei manelelor am încercat să-i ascult și i-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
e așa. Un spectator mai la locul lui își poate alege traseul personal la TIFF fără incidente (deși tocmai incidentele fac diferența; de exemplu, alergând de la un cinema la altul, am confundat filmele și am ajuns în mijlocul proiecției scurtmetrajelor de groază, drept care am închis ochii cu îndărătnicie vreo 10 minute), la fel cum unul „nelalocul lui“ își poate umple zilele de festival numai cu șocuri. Dintre filmele din compețiție pe care le-am văzut până acum, în afară de 432, trebuie neapărat să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
nu exista locul fizic, în MCC, care e un minister minuscul, de a recepționa 10.000 de colete. Nu se puteau recepționa decât în Sala Palatului și în Sala Sporturilor. Dar nu s-a recepționat niciodată nimic“, afirmă Șolea. „Ministerul groazei, demnitarii crimei“ Faptul că până acum pare că a luptat în zadar îl macină pe Marius Marian Șolea. Nu vrea să recunoască. Faptul că unii îl consideră nebun îl deranjează. Dar e convins că e crucea lui. „Eu nu vreau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
Eu îndeplinesc un lucru banal. Pare anormal ce fac eu pentru că nu face nimeni. Dar e banal, ar trebui să facă toți. De aia pare anormal, pare o chestiune absurdă“, îmi spune. În 2007 a scos și o carte: Ministerul groazei, demnitarii crimei. (Singur în mijlocul haitei). Jurnal de serviciu. Cu o prefață de Florin Chilian. Povestește acolo ce-a pățit în ultimii trei ani. Cartea e în librării, dar varianta sa electronică, din calculatorul poetului și funcționarului Marius Marian Șolea, e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
plânge patronului dumneavoastră!“. Ei, aici au apărut și problemele, căci sfârșitul discursului a tulburat liniștea funcționarului sovietic. Colectivul s-a adunat, a analizat situația și a concluzionat: „este un cârcotaș. Zău, șade omul la birou, nu face nimic, încasează o groază de bani și se mai și plânge“. A încercat eroul nostru să-și croiască singur soarta, însă birocrația nemiloasă nu l-a lăsat. „Burokratismus! țipa neamțul, renunțând de enervare la limba rusă pe care o vorbea greu“, fără să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
și patru „la stat“, înjurând în fiecare dimineață când deschideam ochii pentru a mă grăbi să nu întârzii la serviciu, timp în care visam ca ziua de salariu să nu mai fie o mică sărbătoare sau să nu mai am groaza dimineților de luni. Azi nu mă mai trezesc la oră fixă, nu mai am emoții atunci când vine factura la întreținere, câștig suficient cât să-mi permit unele „extravaganțe“ decente de cetățean român mediu, dar zilnic am de făcut câteva chestii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
unei tovarășe de surghiun, „o țară himerică, de care provincia mea natală e despărțită de vreo optzeci de ani, îmi este patria; și inima-mi arde de dorul ei. [...] România mă atrage, mă fascinează și, în același timp, îmi inspiră groaza necunoscutului. [...] Sentimentul acesta, - nostalgia după o țară necunoscută [...] nu e decît o formă a setei de ideal, - setea de patria ideală“ (5, 264 - 265). Revenit, după încheierea exilului, la Năpădeni, înainte de plecarea în România, ia pulsul vieții moldovenilor din Basarabia
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
concert!“ (2, 101). Nu este mai convingătoare nici scena din Castelul Penitenciar, cînd Vania își imaginează dialogul cu căpitanul de jandarmi, și „se vedea refuzînd cu mîndrie și ferocitate să dea vreo lămurire asupra «activității sale revoluționare», dînd fiori de groază «călăului» în uniformă albastră, prin răspunsuri «teribile» la întrebările formale: - «Naționalitate?»... - «Sînt român»... - «A! Român? Sînteți supus al regatului vecin?»... - «Nu sînt supus nimănui [...] Disprețuiesc» - întrerupse fioros teroristul Ion Răutu“ (3, 19). Devine explicabilă folosirea numelui Ion în loc de Vania o dată cu
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Siberia trăiește cu nostalgia țării din care știe că el și moldovenii lui sînt parte integrantă, România, o țară deocamdată himerică, explică el unei tovarășe de suferințe, o țară care „mă atrage, mă fascinează și, în același timp, îmi inspiră groaza necunoscutului. [...] Sentimentul acesta, - nostalgia după o țară necunoscută [...] nu e decît o formă a setei de ideal, - setea de patria ideală“ (5, 264 - 265). Fie că acceptăm caracterul autobiografic al romanului, fie că nu, modul în care basarabeanul Constantin Stere
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
aflat pe a doua poziție într-o sintagmă cantitativă (o droaie de copii / de probleme / de cărți etc.). Pot funcționa drept cuantificatori colectivi și substantive care nu exprimă în mod obișnuit colectivitatea: amar, avalanșă, car, căciulă, căruță, cerc, găleată, gros, groază, munte. Substantivele de acest tip se folosesc în sintagme pseudopartitive, cu structura N1 de N2, sensul colectiv fiind metaforic: un amar de ani, o avalanșă de cereri, un car de ani, o căciulă de bani, o căruță de premii etc.
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și Încărcat de prestigiul tradiției lor și a atâtor seminții alăturate: nu numai credința și adularea unor mici sau mari figurine, profile de animale sau monștri cu chip uman - cum o făceau isteții Greci! -, dar, În fapt, fuga, spaima - poate groaza! - de ceea ce nu poate fi numit, de acea forță necesară, dominantă, ce scapă Însă capacității noastre firești de a reprezenta și simboliza. Revolta contra lui Avraam, de fapt, primul om care a avut intuiția - În fapt, necesitatea - unei alte Reprezentări
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
prieten intim - Între el și Nichita exista un conflict surd pe care nu am putut să-l aplanez! -, În calmul său aparent și oarecum dezabuzat, mi-a indicat mi-a transmis, aproape!, acea stare umană care trece dincolo de frică și groază: apatia, ataraxia corpului social care, mi-am dat atunci seama, era scopul ultim; „triumful!”, de fapt, al oricărui regim totalitar. O renunțare totală la orice formă a luptei sau a Împotrivirii, În indiferent ce formă, și o supunere - o supunere
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și acel loc era ocupat mereu de aceeași persoană, ce devenea iute o Figură și apoi o fantasmă rigidă, ubicuă și aproape nemuritoare. (În ce mă privește, am trăit cunoscuta dimensiune a tragicului aristotelician, catharsis-ul, eliberarea absolută de tensiunea „groazei și a milei”, prima oară În viață, când am zărit cuplul prezidențial În situație ordinară: momentul când fostul dictator coboară, incomod, din tanchetă, și-și Îndreaptă ca un țăran căciula, de exemplu! În nici una dintre aparițiile sale ultra-numeroase și obsedante
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu acel Mister desăvârșit din care ni se pare a rupe mereu câte o felie, câte o falie și care se depărtează de noi zâmbind, străin, tot mai străin parcă, până la necunoaștere și dispariție, dar brusc prezent, În momentele de groază sau de creație reală, când cosmosul și bolțile luminate și Încremenite, ce ne umilesc și, turtesc la infinit cu spațiile lor enorme - care nici nu sunt spații, ci altceva! - și cu vidul lor de Timp (deoarece Timpul suntem noi!Ă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ea. Întreabă și de tine, ca de obicei. De acasă nu mai știu nimic. Astăzi vroiam să mă duc pentru o zi la București, dar am renunțat. Alte noutăți. Ploeștiul nostru e tare urât seara în casă și-ți este groază să stai. Luminile stinse pe străzi iar în casă hârtii albastre și becurile camuflate. Vai de lume, mai rău decât cu lampă. Se zice că ar fi o amenințare din partea englezilor să ne bombardeze Ploeștii. Nemții ne-au vizitat, chiar
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
cele mai frumoase complimente posibile pentru hotărârile de un realism mai real decât însăși realitatea. La Priponești găsisem bine și aranjasem situația în sensul cum am discutat împreună. Dacă a intervenit hotărârea aceasta, e mai bine. Eu mă gândeam cu groază la modul cum voi putea să-mi procur suma, fiindcă nu se plătesc soldele regulat. Chiar în acest moment sunt cât se poate de ușor de... parale. Aștept să încasez după 25 curent. Aproape că aș fi de părere să
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
trimiteam și la Priponești, dar sunt tare diferită, parcă aș fi nemâncată. Realitatea e mult mai acceptabilă, sunt convinsă, altfel Țuțu al meu nu m-ar fi iubit. Pozele noastre de la Focșani sper că le-ai scos astăzi. Îmi este groază să mă gândesc cum vor fi reușit. Aici colegele care știu că am făcut nuntă mă tot întreabă când sunt pozele gata. Le-am spus că atunci când vor fi gata le voi arăta și lor. Apropo, am primit de la eleve
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
releele TV, locuințele suprapuse, relația de flux probabilistic prin satelit, s-ar zice că algebrizăm, bine că mîntuirea este figurată, mii și mii de biserici domină întinderea, de multe ori și urbanitatea! zid alb peste mal Suceava, 10-12 km est, groaza instrumentarului urban de chiuretat spațiul, firește, lumea este nebună, de n-ar fi pe tipul greșit de nebunie, între unelte de vîrsta psihologică a Fiarei! Verești pe prima linie personalul Verești Botoșani, glosă a ramificației secundare pentru un oraș mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
copii! Vișeu de Sus, vînd mîine brînză în piață, pentru sărbătoare m-aș duce la Moisei, la mănăstire! trage la locul liber, tragic, tinerețea mi-a trecut, neînsurat, șleampăt, rîde comercianta, îți spun impresiile cît el se depărtează, mi-e groază că a format grup cu noi! a plecat să se dezmorțească, pipăie la piciorul stîng, pe pulpă! noduri de reumatism, ridică și cracii pantalonului, tot martiriu în carne! m-au pus să lucrez și în zăpada pînă la brîu, nouăsprezece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
și pădurice, gara Gura Putnei întîi cu cinci puștani snop, cățelul de sub roți a dat un metru mai în iarbă, șapte copii cerșetori se schimonosesc de despărțire, rîdem înșirați la tren, mîna prinsă de sora cocoșată la opt-nouă ani, pe groaza graniței moartea sovieto-nazistă de la Fîntîna Albă, culmea de dincolo stă românească de dincoace, v-am înfundat-o cu pădure! încă o gospodărie încă trei copii, voi două pe țărîna cartofilor, clociți locul mai cald, părul bălan înnodat în cozi la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
urmă ar trebui distrus de pe fața pământului(!). Revenind la situația politică și de altă natură din Afganistan și din zonă, cu o posibilă implicare a Rusiei, Pakistanului, Indiei și, posibil, și a altor state din regiune, ne putem imagina cu groază tabloul care ar putea guverna regiunea, într-o perspectivă mai mult sau mai puțin îndepărtată. Deocamdată, situația din Afganistan evoluează în limitele înțelegerilor intervenite între N.A.T.O. și guvernarea afgană, potrivit cărora forțele I.S.A.F. și ale N.A.T.O. vor preda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
zicând că peste trei zile sărbătorim Anul Nou evreiesc și că aș dori să merg la sinagogă cu această ocazie. "Pot să primesc adresa sinagogii?", am întrebat-o. Funcționara mi-a aruncat o privire în care se amestecau nuanțe de groază și ură, dar mi-a promis să caute și să-mi spună. Am așteptat însă în zadar timp de două zile și, de câte ori drumurile noastre se încrucișau din întâmplare în hol, funcționara se prefăcea că nu mă vede. A treia
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
tristă memorie înscenate la Moscova în anii '30 din secolul trecut. (Vasile Luca nu va supraviețui tratamentului barbar la care a fost supus și va muri în închisoare.) Lichidarea celor trei figuri emblematice din conducerea partidului a fost urmărită cu groază de o populație care va cădea fără întârziere, la rândul ei, victima unor măsuri menite să asigure triumful terorii roșii, la toate nivelurile societății. Cetățeni nevinovați s-au trezit peste noapte stigmatizați ca dușmani și, în consecință, îndepărtați din funcțiile
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]