11,105 matches
-
și de lucruri frumoase pe care ni le oferi, acționând împotriva ta cu gesturi ce își pot dăuna foarte mult. În loc de mireasma florilor ce ar trebui să ne încânte diminețile, aerul poluat cu tot felul de substanțe chimice și tot gunoiul ce îl aruncăm zi de zi pe jos, înlocuiesc această senzație plăcută. De asemenea unii oameni își taie pădurile, lăsând în urmă un peisaj dezastruos distrugând mediul de viață al multor viețuitoare. Ei nu realizează că acest lucru dăunează atât
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe care ni le oferi. Pentru a nu da cu piciorul la tot ceea ce ne înconjoară putem face mici acțiuni ce pot repara greșelile de neiertat. Putem sădi fiecare dintre noi câte un pom, să nu te mai murdărim aruncând gunoaie pe jos și începând să reciclăm. Fiecare dintre noi dorește pentru copiii săi să-i vadă crescând întrun mediu curat, nepoluat jucându-se în lumina razelor soarelui și bucurându-se de tot ce ne oferi tu, dragă Pământule. Pentru a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o mare diversitate precum prevenirea alunecărilor de teren, lemne pentru a ne putea încălzi pe timpul iernii, hârtiile pe care fiecare dintre noi le folosim pentru cărți, caiete cu scopul de a studia. Este nespus de necesar să strângem „muntele” de gunoaie. De exemplu: o persoană, care își face curățenie în curte, adună o anumită cantitate de frunze pe care le arde, degajând în atmosferă CO2, un gaz care cauzează efectul de seră, sau CO. În cazul în care este emanat CO2
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
trecând pe lângă catedră, m-a mai tras o dată de urechi, de era să cad peste catedră, și atunci am auzit cum râd cu toții în hohote, nea Klidész nu mi-a dat drumul încă, m-a dus direct la coșul de gunoi, abia atunci mi-a dat drumul, a răsturnat coșul, hârtiile, cotoarele de mere, șpanurile de creioane s-au risipit pe jos, știam deja care o să-mi fie pedeapsa, mi-a spus-o și nea Klidész, până la sfârșitul orei sfântă statuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
creioane s-au risipit pe jos, știam deja care o să-mi fie pedeapsa, mi-a spus-o și nea Klidész, până la sfârșitul orei sfântă statuie și multipli de doi, asta însemnând că trebuia să mă urc pe fundul coșului de gunoi întors și, până la sfârșitul orei, să stau într-un picior, cu mâinile întinse deasupra capului, și să număr între timp în gând: dublez cifra doi, apoi dublez rezultatul, apoi iar, și iar, și iar, și până la sfârșitul orei trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
zece, și asta era foarte greu, nu reușise s-o facă nimeni, niciodată, până la patru mii nouăzeci și șase au mai reușit unii, pe urmă e foarte greu să mai reții atâtea cifre. Când m-am urcat pe coșul de gunoi, cu mâinile întinse deasupra capului și cu degetele depărtate pentru că, după cum spunea nea Klidész, așa trebuie să arate statuia unui sfânt, să-și poată face păsările cuib printre degetele sale, am observat că Iza se uita la mine, coșul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu mâinile întinse deasupra capului și cu degetele depărtate pentru că, după cum spunea nea Klidész, așa trebuie să arate statuia unui sfânt, să-și poată face păsările cuib printre degetele sale, am observat că Iza se uita la mine, coșul de gunoi fiind chiar în fața băncii ei, între timp nea Klidész, sprijinit de catedră, explica în continuare cazurile de asemănare a triunghiurilor și că, dacă sunt asemenea, nu înseamnă că sunt și identice, iar eu am încercat să număr, am și înmulțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
unmiliard-șaptezecișitreidemilioane-șaptesutepatruzecișiunudemii-optsutedouăzecișipatru, dar faptul că-mi șoptea mie m-a făcut să roșesc atât de puternic, încât n-am putut să zic numărul, deși l-am înțeles în întregime, am rămas în continuare tăcut, cu mâinile ridicate, cocoțat pe coșul de gunoi, cu obrajii învăpăiați, și atunci nea Klidész a spus că dacă eu nu și nu, atunci fie și-așa, el mi-a oferit o șansă, și zicând asta, mi-a zâmbit, și a tras un șut în coșul de sub mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dar eu i-am spus că n-o vând, pentru că mi-e foame, așa că a ieșit și el, și atunci am rămas în clasă numai Iza și cu mine. Iza a deschis ferestrele, eu am pus la loc coșul de gunoi, pantalonii încă-mi erau plini de șpanuri de creioane, am încercat să-i scutur, atunci Iza a venit la mine și mi-a spus că sunt murdar și pe spate și să mă întorc, și a început să mă curețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în pauze, și atunci m-am gândit că precis tatăl ei vitreg o ține nemâncată, m-am uitat la felia de pâine, era destul de mare, aș fi putut să-i dau ei jumătate. Între timp, Iza a început să strângă gunoiul împrăștiat pe jos, iar eu m-am ridicat și m-am dus la catedră, fiindcă voiam s-o întreb dacă-i place pâinea cu marmeladă. Iza stătea pe vine, adunând gunoiul pe făraș, fusta i se ridicase, parcă i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ei jumătate. Între timp, Iza a început să strângă gunoiul împrăștiat pe jos, iar eu m-am ridicat și m-am dus la catedră, fiindcă voiam s-o întreb dacă-i place pâinea cu marmeladă. Iza stătea pe vine, adunând gunoiul pe făraș, fusta i se ridicase, parcă i-am văzut și chiloții pentru o clipă, și atunci am simțit cum mi se usucă gura și m-am gândit că poate ar trebui să-i dau toată felia, apoi mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-i o prostie, am făcut totuși un pas spre ea, întinzându-i felia de pâine și spunându-i că e cu magiun de caise, însă Iza mi-a spus doar să am grijă, c-am călcat într-o grămăjoară de gunoi, eu am rămas țintuit locului, pentru că nu puteam să decid dacă într-adevăr îi văzusem chiloții sau nu, Iza s-a aplecat, dând să adune cu mătura grămăjoara de gunoi în care călcasem și zicându-mi încă o dată să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să am grijă, c-am călcat într-o grămăjoară de gunoi, eu am rămas țintuit locului, pentru că nu puteam să decid dacă într-adevăr îi văzusem chiloții sau nu, Iza s-a aplecat, dând să adune cu mătura grămăjoara de gunoi în care călcasem și zicându-mi încă o dată să am grijă, și când s-a întins, cu mătura în mână, am simțit din nou acel miros de fată mare, și atunci am știut că ar trebui să-i spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nou acel miros de fată mare, și atunci am știut că ar trebui să-i spun că-mi place de ea, că o iubesc chiar, și iarăși am roșit și n-am mai spus nimic, și atunci, trăgând spre ea gunoiul cu mătura, Iza a alunecat și era să cadă, și încercând să-și țină echilibrul, s-a lăsat pe spate și i s-au văzut genunchii ridicați și fusta trasă-n sus, și atunci am putut să-i trag o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cap nu-mi trecuse să protestez, fiindcă vroiam să văd dacă soldatului de plumb, de care făcusem rost la școală, îi vine sau nu armura pe care o meșterisem cu o săptămână înainte dintr-o bucată de tinichea găsită printre gunoaie, tare mult aș fi vrut să se potrivească, pentru că numai eu aveam un comandant adevărat în jocul nostru de-a războiul, pe care obișnuiam să-l jucăm cu băieții, în casa scărilor, lui Feri îi turnase taică-su unul, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se adresă fără menajamente: - Ce treabă ai pe aici? - Vreau să vorbesc cu Pérec, zise băiatul, vizibil foarte Încordat. Vocea lui Nicolas Îl făcu pe medic să se ridice instantaneu În picioare În celulă. Îl interpelă cu furie pe tînăr: - Gunoi ce ești! Nu ți-e de ajuns că te culci cu nevastă-mea , mai trebuie să și vii pînă aici să mă sfidezi? - Mă iubește, pe mine m-a ales! Trebuie să Înțelegi! Cu mine vrea să trăiască și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
stea de vorbă cu el, o să reușească să-l aducă pe calea cea bună, trebuia să dea de urma lui. Loïc intră În garaj, scuterul lui Nicolas era acolo, răsturnat pe o parte. Îl Îndreptă și zări coșul mare de gunoi deschis, lucru neobișnuit. Se pregătea să-l Închidă cu un gest mașinal cînd aruncă o privire Înăuntru. Zări o bucată dintr-un pantalon de blugi. Intrigat, se aplecă și scoase la lumină niște veșminte făcute sul. Primi parcă o lovitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Știți ceva? SÎngele care a curs pe menhir nu e cel al lui Nicolas! Lucas tresări. - Cum? - E sînge din grupa O negativ... Se uită din nou la sandvici, avu o mișcare de dezgust și-l azvîrli la coșul de gunoi, apoi se Încruntă. - Annick, nu are Marie grupa O negativ? Lucas rămase Încremenit. Fruntea secretarei se Încrețea Încercînd să-și amintească. - Da, poate că ai dreptate... Auziră ușa trîntindu-se: Lucas ieșise În viteză. Stéphane și Annick abia de avură timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fusese cît pe ce să moară. - E singurul lucru bun care i s-ar fi putut Întîmpla. Nu te uita așa la mine! De ce te plîngi? Pe tine te-am crescut ca pe o prințesă. - Pentru că sînt fiica unui Kersaint? - Gunoiul ăla! M-a azvîrlit ca pe un cîine cînd am venit să-i spun că eram Însărcinată... - Vrei să spui că Arthus știe că sînt fiica lui? exclamă Gwen. - Evident... M-a plătit ca să avortez și ca să-mi țin gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mari. Marie Întîlni privirea tatălui ei. Îi spunea cît fusese de lașă. Își Întoarse ochii și la rîndul ei părăsi Încăperea. * * * Lumina lividă a neoanelor accentua cearcănele polițistului. Diverse dosare stăteau deschise, pahare de carton pentru cafea umpleau coșul de gunoi, scrumiera dădea pe dinafară de mucuri de țigară. În zadar se străduia să-și disciplineze gîndurile, acestea Își urmau cursul și se Întorceau invariabil spre port. Spre cafenea. Spre ea. Se Întrebă dacă Își pusese rochia albă pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fata era redactor la 20 Ans; trăia singură și venea acasă târziu. Nu avea pisică. Se Înnoptase; Michel recuperă canarul care tremura de frig și de frică, lipit de peretele de beton. De câteva ori, de obicei când ieșea cu gunoiul, a Întâlnit-o din nou pe redactoare. Ea Înclina din cap, probabil În semn de recunoaștere; Îi răspundea la fel. Pe scurt, incidentul Îi Îngăduise să stabilească o relație de vecinătate; era un lucru bun. De la ferestrele lui, se vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de la Monoprix Gourmet și bău un pahar de vin Valdepeñas mediocru. După o clipă de ezitare, vârî cadavrul păsării Într-o pungă din plastic În care, ca lest, mai puse o sticlă de bere și aruncă totul la toboganul de gunoi. Ce altceva să facă? Să-i cânte veșnica pomenire? Nu știuse niciodată unde ducea acest tobogan cu gura Îngustă (suficientă Însă pentru corpul unui canar). Cu toate astea, visă pubele uriașe, pline cu filtre de cafea, cu ravioli În sos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Înscriu În Frontul Național, dar la ce bun să-mi pierd timpul cu niște cretini? Oricum, femei de dreapta ori nu există, ori se regulează cu parașutiști. Textul acela era o tâmpenie și l-am aruncat la primul coș de gunoi. Trebuia să-mi păstrez poziția „stânga umanistă”, era singura mea șansă de a regula, nu aveam nici o Îndoială. M-am așezat la o masă pe terasa de la Escurial. Penisul Îmi era fierbinte, umflat, dureros. Am băut două beri, apoi m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
îmi fac o cană de ceai ciudat de plante pe care l-am primit la un moment dat de la un client. Iau un măr din fructieră, doar ca să descopăr că e zborșit tot. Cuprinsă de scârbă, arunc toate fructele la gunoi și ronțăi niște Shreddies direct din pachet. Adevărul e că nu mă interesează deloc lista. Nu mă interesează decât un singur lucru. Când ajung la birou, sunt hotărâtă să nu las deloc să se vadă cât de importantă e ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mi dau spre spate părul umed. O să salvez situația. — O să salvezi situația. Pare extrem de sceptic. — De fapt, cred că asta o să rezolve situația pe placul tuturor. Mă ridic în picioare și încep să arunc plină de elan toate pachetele la gunoi. În primul rând, trebuie să fac puțină curățenie în bucătărie... Te ajut. Nathaniel se ridică în picioare. Trebuie s-o văd și pe-asta. Umăr la umăr, golim toate crățițele, tigăile și aruncăm toate pachetele la coșul de gunoi. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]