113,729 matches
-
cu licăriri/ și-un număr de cristal/ în strălucirea-ntunecată" (Zi). Spre deosebire de poezia dimoviană, sedusa de pitorescul policrom, levantin, focalizata de propria-i caligrafie cu certe reminiscențe arghezian-barbiene, textul Simonei Popescu e mai rece, măi distant, părînd a configura o imagine dintr-un imens acvariu. O transluciditate mai curînd resignata în receptarea urîțeniei decît teratologic ațițata, îi reflectă firea mai mult cugetătoare decît violent vizionara: "dai peste dărîmături ziduri cojite și moloz/ ești parcă/ într-o biserică dezafectata/ sînt fete jupuite
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
Cristian Teodorescu Cu un an în urmă, guvernului condus de Radu Vasile i se preziceau cîteva luni de viață. Iar noului, pe atunci, premier i se făceau reproșuri de imagine publică, de care Radu Vasile a ținut cont - atît cît i-a stat în puteri: a renunțat la excesul de, cum s-o numesc, dezinvoltura, la lănțișoare afișate, cămăși descheiate la guler și un nasture sau doi mai jos, pentru
Un an de Radu Vasile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17941_a_19266]
-
evoluția românului printr-o unică găselnița eseistica (oglindă, în cazul de față) poate eșua în comentarii fără interes saturate de extrapolări inutile. Astfel femeia începutului de secol din Femei în fața oglinzii devine o "frumoasă fără corp", o palida și ultragenerală imagine a crizei identității: "Dacă Celălalt a disparut brusc din jocurile imaginației (împrejur nu era nimeni), e pentru că sinele și-a pierdut la rîndul lui substanță". Același lcuru se întîmplă și în cazul Patului lui Procust unde, după observații fine (oglindă
Oglindă, oglinjoară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17949_a_19274]
-
fantezie, prin spirit ludic și tăietura precisă a replicii, printr-o abilitate neconvenționala a condeiului și a proprietății cuvîntului. Spectacolul stă în partea predominantă a piesei: la nivelul său fabulatoriu, în-tr-un discurs manevrat cu știința în planul dialogului, născător de imagini suprarealiste, onirice, absurde. Noe care ne străbate memoria e o femeie este un text parabolă: grijă față de trecutul care nici nu moare, nici nu te lasă să trăiești. Recunosc că mi-e greu să povestesc pur și simplu piesă, să
Noe nu mai are Arcă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17952_a_19277]
-
ei subiectul (hiba de care suferă, așa cum observa și Dumitru Solomon, multe piese autohtone). Aș putea însă să-i tentez spunîndu-le că vor intra într-un joc cu nerv și verva spirituală care le va stimula starea de creatori de imagini și stări fantastice. Citind-o, descoperi noi și noi premise ca să se transforme într-o piesă eliberată de granițe și conjuncturi, plecată clar pe drumul universalității. Din păcate, Noe..., desi bine scrisă, este tributara contextului geo-politic românesc, obsesiilor naționale și
Noe nu mai are Arcă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17952_a_19277]
-
despre ceva imemorial și indescriptibil. Cel de-al doilea artist, fotograful Peter Korniss, este născut în România. Că și laYengibarian, reperele sale artistice sînt desprinse tot din spațiul, ca să-i spunem așa, originar. De altfel, expoziția să se numește Inventar - imagini transilvănene. Așa cum spune și titlul, Korniss face în satul transilvănean, atît în cel locuit de romîni, cît și în cel cu populație maghiară, un ,,inventar" de imagini care se desfășoară, în timp, în două episoade: anul 1969 și după 1990
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
spațiul, ca să-i spunem așa, originar. De altfel, expoziția să se numește Inventar - imagini transilvănene. Așa cum spune și titlul, Korniss face în satul transilvănean, atît în cel locuit de romîni, cît și în cel cu populație maghiară, un ,,inventar" de imagini care se desfășoară, în timp, în două episoade: anul 1969 și după 1990. Artistul urmărește, cu precădere, acele elemente care pot constitui bazele unei adevărate monografii a comunității tradiționale. Concentrată esențialmente asupra omului concret, asupra individului, a cuplului, a vîrstelor
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
cîntînd "frunză verde-verde de stejar...". Ofițerul să strige ordine, iar coloana să-și schimbe pasul, să se oprească brusc sau să facă stînga împrejur. Ce minunat să locuiești în preajma unei cazărmi! Cimitir și cazarma ne dădeau spectacole de muzică și imagine, hrana zilnică a sufletului nostru sărac și lacom. Zbîrnîiau geamurile de tunetul fanfarei care urma cosciugul mortului. Se împrăștiau norii de bubuitul din rărunchi al cîntării soldaților. Nici învățătoarea, nici părinții nu ne mai puteau stăpîni. Eram fascinați, cu toate
Cursul bancar by Maria Luiza Cristescu () [Corola-journal/Journalistic/17962_a_19287]
-
ale umanioarelor. Și, asta, probabil, pentru că ambianța culturală e, la noi, (dar nu și aiurea?), formată de publicațiile de cultură. Dl. M. Flonta atrage atenția că "problematică este în acest caz nu poziția reticența față de cealaltă lume, lumea științei, ci imaginea despre această lume a multor personalități reprezentative pentru cultura umanista". De unde neglijarea sau chiar repudierea instrucției științifice, exclusiv legată de practică. E socotit incult cel ce nu i-a citit pe mării scriitori ai lumii (inclusiv ai noștri), pe cînd
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
în Moldova, "rumâni, papistași, sași, de tot feliul de oameni" în Țară Românească, veniți pe urmele lui Negru Vodă. La rându-le, campaniile militare translează aici turci, polonezi, cazaci, unguri, etc. Deformata sau nu de subiectivism, de cele mai multe ori genuina, imaginea lor e predominant negativă: jefuitori, trădători, ucigași! Și, din nou, străinii ajunși în scaunul domnesc: Ion Vodă Armeanul, Nicoară Potcoava (tot armean), Gaspar Gratiani (român, ce-i drept, dar din alt spațiu, cel sud-dunărean), până la Nicolae Mavrocordat, "grecul cărturar", "cărturarul
Repede ochire asupra "celorlalti" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17970_a_19295]
-
Și, din nou, străinii ajunși în scaunul domnesc: Ion Vodă Armeanul, Nicoară Potcoava (tot armean), Gaspar Gratiani (român, ce-i drept, dar din alt spațiu, cel sud-dunărean), până la Nicolae Mavrocordat, "grecul cărturar", "cărturarul cu sceptru", "model monarhic luminos", a cărui "imagine solară" se desprinde din cronică encomiastica a lui Radu Popescu. Cu acest portret al lui Nicolae Mavrocordat se oprește cartea lui Dan Horia Mazilu. A merge mai departe ar fi însemnat, cum spune autorul însuși, o modificare esențială a perspectivei
Repede ochire asupra "celorlalti" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17970_a_19295]
-
portret al lui Nicolae Mavrocordat se oprește cartea lui Dan Horia Mazilu. A merge mai departe ar fi însemnat, cum spune autorul însuși, o modificare esențială a perspectivei, oferirea unei alte grile "cea a modernilor". Dar toate aceste "frânturi de imagini" păstrate (prin selecție, cum spuneam la început) în memoria cititorului nu compun, în final, o imagine unică. Ele sunt părți ale unui demers dublu al definirii și autodefinirii.
Repede ochire asupra "celorlalti" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17970_a_19295]
-
ar fi însemnat, cum spune autorul însuși, o modificare esențială a perspectivei, oferirea unei alte grile "cea a modernilor". Dar toate aceste "frânturi de imagini" păstrate (prin selecție, cum spuneam la început) în memoria cititorului nu compun, în final, o imagine unică. Ele sunt părți ale unui demers dublu al definirii și autodefinirii.
Repede ochire asupra "celorlalti" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17970_a_19295]
-
un pianist, un artist care să poată răspunde exigentelor vieții de concert în acest sfârșit de secol, în prag de nou mileniu, în condițiile de accentuată globalizare a vietii muzicale artistice internaționale? În mod indiscutabil, figură emblematica în acest sens, imaginea apropiată nouă, este cea a pianistului Radu Lupu. Cantul sau revelează un univers spiritual bazat pe o cultură a stilurilor celor mai diverse, de la muzică baroca, de la Bach și până la contemporani, la muzică secolului nostru, de la recitalul solistic, de la introspecția
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
-uri schumanniene, pe de-o parte, si, pe de alta, creații ce aparțin pianistului și compozitorului german Hanns Wolf, importanța personalitate a primei jumătăți a secolului. Puțin interesanți prin creația lor propru-zisă, atât Moszkowski cât și Wolf conturează în schimb imaginea unor importante epoci de muzică vest-europeană din secolul trecut, din secolul nostru, pagini repuse în lumina în baza unui efort pianistic uriaș susținut de o curiozitate profesională, de o prospețime a comunicării ce revitalizează aceste momente ale trecutului. Deși au
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
în Concertul de Robert Schumann și în mod evident pe parcursul recitalului sau susținut la Ateneul Român, elocventa adresării capătă gravitate și spectaculozitate; în Suita "În aer liber" de Bela Bartok, disocierea, personalizarea culorilor timbrale sprijină definirea unui întreg sistem de imagini a caror sugestie muzical poetica este coordonată de Viniciu Moroiau în egală măsură cu claritate, cu noblețe. Alături de pagini aparținând lui Frederic Chopin și Johannes Brahms, Sonata în fă diez minor de George Enescu, este inclusă în programul primului CD
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
pe trei studii. În Homo caragialensis se deschide un nou șantier pentru (re)constituirea atît de controversatului aborigen de pe teritoriul prozei scurte". Cartea lui Liviu Papadima cucerește de la prima pagină prin verva și umor, insă miza este serioasă: realizarea unei imagini cît mai cuprinzătoare a operei caragialiene, cu metode care, în funcție de perioada în care au fost scrise studiile, variază. Sedusa inițial de lingvistică ce vine în ajutorul "poeticii", transformată în scurtă istorie a receptării, după ce a trecut prin zonă sofisticatelor instrumente
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
o întrebare la care Liviu Papadima revine în a treia secțiune, scrisă în 1995, în care schițează tendințele dominante în receptarea operei lui Caragiale. Un posibil răspuns este că "proza scurtă caragialiana se oferă intuiției, cu o forță constrîngătoare, ca imagine a unui întreg" (p. 166), pe cînd "comediile(...), desi provenind dintr-un interval de timp mai redus și mai compact - 1879-1885 - oferă mai puține șanse de configurare a unei umanități globale" (p. 168). Ca încununare a "realismului" tradițional sau ca
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
mine/ își dă întîlnire cu frigul// cel mai simplu cuvînt/ cel mai aproape de sufletul meu/ departe e încă/ și necunoscut/ (Cuvîntul). E o cosmogonie în varianta sensibilă, "simplă", necontrafăcută prin meditație, a unui spirit contemplativ, care se lasă impregnat de imagini, cu acea dispoziție smerita ce vede în sumisiune un semn de noblețe. Ființă "plină de taine" se confundă cu lucrurile, într-un simțămînt al zămislirii comune: "De lumină din pielea zăpezii/ mă las absorbita/ teamă de a fi efemer/ își
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
însăși zăpadă" (Lumină de iarnă). Din această comuniune cu fenomenologia naturii rezultă, firește, o comunicare a regnurilor. Nu o "democratizare" a lor, cum se întîmplă sub regimul fanteziei laice, în suprarealism, bunăoară, unde asociațiile se îmbulzesc în actul electoral al imaginilor (voturi practic nesfîrșite pentru o listă practic infinită de candidaturi imagistice), ci o stare postedenică, tensionată de misterul consubstanțialității. O percepție a lor sub unghiul sincron al absolutului. "Azi, spunea Gottfried Benn, trebuie sa suportam prezenta simultană a lucrurilor". Obiecte
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
cel din urmă cuvînt rostit/ o undă de aer/ invizibilă ochiului/ un fel de a truca viața/ în minusculă flacăra" (Elogiu unei țigări aprinse). Creația lirica nu e însă decît, cel mult, aparent o postură pasivă, un lac inert reflectînd imaginile pe care i le dăruie clipă, fie și clipă lăuntrica. Ea e conștiința de sine imanenta, căutîndu-si expresia în dramatismul limbajului căutător. "Dacă e adevărat că sînt poet din mila Domnului - sau din mila Diavolului -, scria Federico Garcia Lorca, atunci
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
a fost reperarea unor identități de structurare a fantasticului, fie că vorbim de el în planul discursului literar, al celui pictural sau arhitectonic. Pe de altă parte, intenția a fost și de sesizare a separărilor, a discontinuităților între text și imagine, între imagine și construcție - sub raportul modalității lor specifice de a genera și întreține fantasticul. Pentru a ne opri la suportul teoretic și la problema dezvoltării unui limbaj mai mult sau mai putin tehnicizat în analiza unor lucrări de acest
În căutarea unitătii by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17967_a_19292]
-
reperarea unor identități de structurare a fantasticului, fie că vorbim de el în planul discursului literar, al celui pictural sau arhitectonic. Pe de altă parte, intenția a fost și de sesizare a separărilor, a discontinuităților între text și imagine, între imagine și construcție - sub raportul modalității lor specifice de a genera și întreține fantasticul. Pentru a ne opri la suportul teoretic și la problema dezvoltării unui limbaj mai mult sau mai putin tehnicizat în analiza unor lucrări de acest tip, e
În căutarea unitătii by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17967_a_19292]
-
pe plan internațional, deletarea definitivă a țării de pe orice lista a onorabilității. Pentru că așa hahalere cum sunt, așa neputincioși, duplicitari și de-o absolută rea-credință, ei reprezintă în ochii unui Occident iubitor de maniheisme "băieții buni". Cum au dobândit această imagine, e istoria zbuciumata a șase ani de lupte dramatice în România postceausistă. Sprijiniți fără rezerve de presă democratică, de tot ce însemnă inteligență în această țară, copiii de mingi ai lui Emil Constantinescu au început să creadă că sunt chiar
Sansa democratiei: lovitura de stat?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17961_a_19286]
-
Cervantes și Centrul Cultural al Republicii Ungare. Filmele - indiferent de valoarea lor, inerent inegala - au configurat nu neapărat noțiunea de feminism - susceptibila de încriminări "militantiste", cît un portret (defel "robot") al feminității însăși. Lucru cu atît mai tulburător cu cît imaginea această globală este pe cît de complexă, pe atît de simplă, trimițînd cu gîndul la momentul Facerii cînd Omul era androgin, coabitînd într-o unică ființă bărbatul și femeia. Odată separate, entitățile antagonice au păstrat fiecare nostalgia complementarității inițiale. De unde
Femei despre femei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17990_a_19315]