4,899 matches
-
ne amintim, decat "lumină imanenta din zona acțiunilor posibile sau activității virtuale ce însoțesc acțiunea efectiv realizată de ființă vie"26, într-o mișcare de adaptare reciprocă, acel "joc secund, măi pur27" ("Din ceas dedus"), prin care o realitate nouă, imprevizibilă ia naștere. Spațiul operei este un locus mirabilis, un "espace milieu", cum ar spune Henri Focillon 28, între formal și informal, totdeauna în stare de transformare (în actul lecturii), care ascunde calitatea imutabila a unui adevăr mai înalt. Simbolul, căruia
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
această esență nu este un lucru de contemplat, ci un act ce trebuie prelungit, ea nu participă la această esență decât separându-se [s.n.]. Artă nu participă la creație, care este fondul comun al duratei, decat creându-se că noutate imprevizibilă și individuală. Ființă fiind acțiune, creație, diferența, tocmai această diferență dovedește participarea ei la ființă [s.n.] și își exercită efectul cel mai puternic asupra noastra, pentru că datorită ei revenim la virtualitatea creației pe care o simțim în propria noastră viața
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
s.n.] și își exercită efectul cel mai puternic asupra noastra, pentru că datorită ei revenim la virtualitatea creației pe care o simțim în propria noastră viața 91. Marii artiști ne fac să descoperim în noi sentimente de o intensitate singulară și imprevizibilă, inseparabile de operă ce o generează, dar care reînnoiesc fundamental trăirile noastre. Artă aduce la lumină afectele noastre cele mai profunde, prin mijloace estetice și ritmice, printr-o creație liberă, ce reanima și dezvăluie o istorie personală, deschisă (precum "sentimentul
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
dat seama foarte târziu, în realitate că Ceaușescu i-a păcălit cu pretinsa lui independență și i-a cam făcut de râs în fața propriilor concetățeni 47, nu mai aveau niciun motiv pentru a nu lăsa rușilor controlul acestui maverick colectiv, imprevizibil, duplicitar, și pe deasupra francofil prin tradiție, pe care îl disprețuiau cordial. Cât despre Franța, e foarte probabil că președintele Mitterrand, încurajat de desemnarea ca prim-ministru a lui Petre Roman fiul unui fost combatant în Spania, cu multe relații în
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
putut părea inițial privilegiate, dar au fost brusc pericilitate de declarațiile președintelui României care se dezicea pe neașteptate, în 2008, în ajunul summit-ului NATO de la București, de termenii Tratatului politic de bază dintre țara noastră și Ucraina. Aceleași volte imprevizibile au marcat și raporturile României cu Republica Moldova, în vreme ce alte proiecte regionale importante au rămas uitate. În ansamblu, România nu pare să aibă niciun concept de politică internațională post-integrare, și nici măcar capacitatea de a-și negocia inteligent pozițiile în interiorul UE sau
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
capitalism, și corupția de stil nou a explodat repede pe prima pagină a ziarelor vremii. Tema corupției a dat un nume tuturor frustrărilor, firești într-o epocă de bulversare economică și socială: toți cei păgubiți sau doar nefavorizați de evoluția imprevizibilă a stării de fapt și-au găsit un alibi sau o defulare în stereotipele "toți fură", în invidia amestecată cu admirație secretă față de cei îmbogățiți peste noapte, făcând din tema corupției generalizate pivotul unui discurs deopotrivă popular și populist. Nu
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
cea a baladelor minulesciene. Prozodia e tradiționalistă (versuri scurte, fără ingambament, rimate), notația descriptivă (inclusiv la nivel lexical) depășește rar pragul unui lirism factice, convențional. De cele mai multe ori imaginile se nasc prin asociații, analogii, dar există și imagini disparate, metafore imprevizibile, reușite, care se pierd însă în contexte diluate. În poezia din Peisaje (1975), Solii de toamnă (1978) și Arlechin (1982) se continuă linia descriptiv-muzicală, dar o viziune mai personală pare că prinde contur în poeme de factură expresionist-onirică ori realizate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
schimb un gest de răspuns din partea celeilalte persoane, conducând la raporturi de interacțiune și adaptare reciprocă. Se naște astfel o conversație a gesturilor, întâlnită și la celelalte specii. În timp ce reacțiile animalelor sunt de tip stimul-răspuns, în mișcările actorilor sociali intervine imprevizibilul, căci, în cele mai multe cazuri, gesturile sunt interpretate diferit. În relațiile interpersonale, gesturile primesc semnificații specifice comportamentelor sociale. De exemplu, gestul de a oferiri un scaun persoanei care intră într-o cameră este pentru un observator un act social ce ține
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
unei logici proprii", intraductibilă în limbaj comun, asemenea muzicii, în care obiectul simbolizat era una cu simbolul însuși 19. În postmodernism, repertoriul gestual se înscrie în jocul aparențelor, surprizelor, șocurilor, triumfând mai mult estetic decât etic prin efectul spectacularului și imprevizibilului. Corpul uman este pus în scenă ca un ,,corp deschis", ca un vas spațial în mișcare, transformându-se în spectacol, în imagine, în ,,look" care trebuie să atragă necondiționat. Ieșind din umbră, corpul devine model și idol în ,,nuditatea" și
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
altora), ci și de realizarea concesiilor, pentru a putea fi parteneri Într-o acțiune. * „Ultimul pas al rațiunii este de a recunoște că există o infinitate de lucruri care o depășesc.” (B. Pascal) Cum sînt, de exemplu, revelațiile instantanee și imprevizibile ale „inimii”, care ne permit să accedem direct la esența unei trăiri sufletești, la soluționarea unei stări de impas, Într-un cuvînt la „ceea ce este unic și deci imprevizibil.” (H. Bergson) Același B. Pascal a fixat, de altfel, limitele rațiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
o depășesc.” (B. Pascal) Cum sînt, de exemplu, revelațiile instantanee și imprevizibile ale „inimii”, care ne permit să accedem direct la esența unei trăiri sufletești, la soluționarea unei stări de impas, Într-un cuvînt la „ceea ce este unic și deci imprevizibil.” (H. Bergson) Același B. Pascal a fixat, de altfel, limitele rațiunii, În binecunoscutul aforism: „Inima Își are rațiunile ei pe care rațiunea nu le cunoaște”. Simbolurile și capacitatea de reprezentare, de explicare; proiectul „Fără a cunoaște puterea cuvintelor e imposibil
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
finețe pe care ni le oferă, de exemplu, operele lui W. Shakespeare, F.M. Dostoievski, Miguel de Cervantes etc. Este adevărat că descrierea unui tip psihologic complex pretinde și contribuția „intuiției” a „flerului”, Însă explicația a ceea ce este unic și deci imprevizibil În felul de a fi al cuiva, nu se poate face În afara participării semantice a limbajului verbal. * „Nu este socotit ca fiind Înșelat acela care știe că este Înșelat.” (P. Syrus) Totuși, trebuie arătat că actul de „conștientizare” a situației
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
L.A. Seneca) Însă o stare continuă de vigilență sau de suspiciune, admițînd că ar fi posibilă, pe lîngă faptul că se poate transforma cu timpul Într-un sentiment al „fricii de frică”, ne frustrează de posibilitatea de a trăi emoțiile imprevizibile, dar revigorante, ale clipei. * „Televiziunea ne oferă subiecte de reflecție, dar suprimîndu-ne timpul de a reflecta.” (G. Cesborn) Obiecția devine foarte importantă dacă vom considera ca adevărată afirmația lui J.W. Goethe: „A gîndi e mai interesant decît a ști
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
dovedit a fi demonstrabilă și eficientă. Geniul este caracterizat, de fapt, de un optimism natural al gîndirii, care-l predispune la a admite, din start, orice ipoteză ca viabilă. Invidiem, firește, această capacitate a geniului de a realiza cele mai imprevizibile combinații posibile Între idei sau Între sentimente, Însă neglijăm faptul că există În același timp și o suferință a lucidității superioare (ex: suferințele savanților atomiști, care au trăit În reprezentările lor anticipative grozăviile posibile ale unei folosiri necontrolate a energiei
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
fost răpită, așa cum s-a Întîmplat cu Romeo și Julieta, atunci sacrificiul vieții proprii devine dublu. * „Cel mai trist lucru În dragoste e că uneori sufletul ți-l ia cine n-are nevoie de dînsul.” (N Iorga) Însă același joc imprevizibil al „dragostei” creează și situația inversă, cînd din egoism continui să te echilibrezi prin sufletul altuia, deși simți că acesta nu-ți Împărtășește Întru totul iubirea. Ce-aș fi fost eu fără tine? Ce n-aș fi eu fără tine
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
rapid, când piața și banii devin marile priorități, când rivalitățile se înmulțesc, oamenii se simt expuși, amenințați, vulnerabili. Cu sentimentul neputinței, ei își dau seama că nu pot face față singuri pentru mult timp (și la nivel satisfăcător) acestor timpuri imprevizibile, iuți, presante, exigente, amenințătoare și amețitoare. Așa încât, cei mai mulți preferă să se asocieze, să se alăture, să găsească valențe și preocupări, situații care să-i apropie de ceilalți, pentru a fi și a lucra împreună. În felul acesta nu întotdeauna în
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Știu unde se află și unde vor să ajungă. Dacă este cazul, îi îndepărtează pe cei care le dăunează sau le pot dăuna ascensiunea. b. Anxioșii. Sunt oameni care în general muncesc mult. Par calmi, dar reacționează prost în situații imprevizibile/noi. Ei verifică totul de mai multe ori, sunt încordați fizic, își fac griji pentru fleacuri, în orice situație, pun răul în față. Anxioșii sunt prudenți, oportuniști, au dificultăți de concentrare. Ei se pot tensiona repede și pot greși frecvent
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
o clipă la alta. Cererile lor sunt numeroase, adesea incoerente și simultane. Nu le putem satisface în totalitate sau în momentul pretins (întotdeauna). În cele mai multe cazuri, ele sunt colerice și instabile emoțional. Sunt persoane surprinzător de exigente, de dificile, de imprevizibile, greu de coordonat. f. Cronofagii. Sunt "hoții de timp". Sunt cei cărora le place să piardă vremea și care consideră că timpul lor este mult mai prețios decât al altora. Egoiști convinși, "cronofagii" vorbesc foarte mult: despre ei, despre problemele
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
năpădindu-ne, clocotind, în timp ce încercăm să dominăm situația care ne amenință", punctează R. Holmes și J. Holmes (2001, p. 104). Atât timp cât suntem prinși în vârtejul furiei (și/sau în cel al panicii), "totul pare confuz, scăpat de sub control, copleșitor și imprevizibil" (Bennett-Goleman, 2002, p. 84)39. Furia este o emoție ce apare ca urmare a unei jigniri, a unei lipse, a unei frustrări, a unei încălcări. Ea nu permite pentru moment să ne acceptăm frustrarea (una nedreaptă, arbitrară sau prea puternică
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și mai eficace asupra stărilor noastre emoționale, dar va rămâne și un grad mai mare sau mai mic de spontaneitate, de impulsivitate, de culoare emoțională, de surpriză în reacție și/sau în atitudine. Pe scurt, va rămâne mereu o componentă imprevizibilă în viața, relațiile și comportamentul ființei omenești. Avem de-a face cu o ființă vie. Din punctul de vedere al G. Lindenfield (2001), beneficiile dobândirii siguranței emoționale sunt (pp. 19-21): • un autorespect crescut; • un simț mai ferm al identității personale
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
o vrem sau nu, plătim mereu un preț legat de consecințele neașeptate ale deciziilor noastre. Furați de posibilitățile puterii și ale dorinței de afirmare, uităm că întotdeauna deciziile puse în practică/aplicate în context social au și consecințe neașteptate, neanticipate, imprevizibile, necontrolabile. Nu cunoaștem prețul pe care-l vom plăti în viitor pentru deciziile din prezent (ibidem), pe termen mediu și lung. Nu știm ce tendințe și ce constrângeri vor crea ele asupra noastră, ca indivizi și ca relații individuale. Astfel
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
prelucrare automată a datelor. Un sistem devine prea complex când nimeni, din punct de vedere intelectual, nu-l poate înțelege și controla, situație în care organizația care l-a înființat nu-l va schimba pentru că se teme de efectele secundare imprevizibile. Specialiștii spun că schimbarea unor astfel de sisteme este, practic, imposibilă pe o cale controlabilă. Din această cauză se va acorda o atenție tot mai mare datelor și nu regulilor de prelucrare. Iată dimensiunile vulnerabilității acestor sisteme! 1.2.2
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
care pot afecta securitatea sistemelor: 1. Apariția unor defecțiuni la echipamentele sistemului. De multe ori micile defecțiuni, în special cele cu o perioadă de manifestare foarte scurtă, sunt mai greu de detectat și reparat decât cele catastrofale. Având un caracter imprevizibil, pentru ele nu se pot stabili măsuri de prevenire specifice. Mai grav este atunci când ele nu au forme sesizabile în momentul producerii, datele eronate apărând mult mai târziu, iar reconstituirea lor devine foarte anevoioasă sau chiar imposibilă. 2. Apariția inevitabilelor
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
importantă funcție informatică din Ministerul Apărării, întrucât spunea că pericolul producerii unor grave incidente, cu efecte nebănuite asupra securității omenirii, devine tot mai mare, din cauza imposibilității controlului programelor. Multitudinea ramificațiilor din program poate să ducă la „scurtcircuitarea” lor, generând căi imprevizibile de execuție, concretizate în luarea unor decizii surprinzătoare. 4. Întreruperea sistemului de alimentare cu energie sau funcționarea lui în afara parametrilor tehnici admiși. În această categorie intră și „căderea” legăturilor de comunicație, precum și a altor utilități necesare sistemului. 1.2.3
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
probe suplimentare. Se va continua cu determinarea: a) competenței. Diplomele atașate, cu note foarte mari pe ele, nu au acoperire în calitățile profesionale ale persoanei - constatare efectuată prin probe de lucru asemănătoare ultimului loc de muncă, precum și rezolvarea unor situații imprevizibile; b) punctualitatea și absenteismul vor scoate în relief câtă încredere i se poate acorda individului; c) abaterile disciplinare vor încerca să evidențieze posibilitatea încadrării persoanei în legalitate, în normele de conduită socială (dacă a fost amendat, dacă a avut procese
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]