4,727 matches
-
reflectat În geografia istorică a Avestei (Gnoli, 1980, pp. 59 sqq.; 1987b), incluzând și cele două regiuni de la sud de lanțul Hindukuș, actualul Sistan iraniano-afgan, adică teritoriile antice ale Drangianei și Aracosiei. 3. Omul Zoroastrutc "3. Omul Zoroastru" Oricât de incerte ar fi datele legate de locul de origine și de epoca lui Zoroastruxe "Zoroastru", nu există nici un motiv să ne Îndoim de istoricitatea sa, deși unii au făcut sau fac aceasta (J. Darmesteter, M. Molé, J. Kellens), cu diferite argumente
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
categorii ale specialiștilor sacrului, adoratori ai dașva, adică ai zeităților politeismului antic. Această luptă Îl determină sa-și părăsească pământul de origine (cf. mai jos). Mai mult, În afară de epitetul asociat adesea numelui său, Spit³maxe "Spita>ma", al cărui sens este incert, cunoaștem datorită textelor G³th³ numele unei fiice, Pouruåist³, precum și ale unor personaje din cercul său, Ferașaoștra, D¶j³m³spaxe "De>ja>ma>spa", Maidyom³nhaxe "Maidyoma>nha", numele lui Vșșt³spa și cele ale câtorva clanuri sau familii, cum ar fi Fry³naxe "Frya
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să fi fost tocmai faptul că acesta se prezenta ca un interpret autentic al adevăratei religii a lui Zoroastruxe "Zoroastru". Culegerea de texte care formează scrierea sacră a zoroastrismului poartă propriu-zis numele de „Avesta”, În pahlavi Abest³g, cu o etimologie incertă. Printre explicațiile care s-au dat acestui termen, trei au un grad mare de credibilitate: „text fundamental” (F.C. Andreas), „elogiu (lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>")” (Bartholomae, 1906, p. 108), „porunca (lui Zoroastruxe "Zoroastru")” (Henning, 1946, p. 725). Textul avestic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
uneori chiar prin forma acestora, mai vechi decât textele fixate În scris În epoci precedente, dar lipsite de o lungă tradiție orală anterioară. Pentru studierea acestei literaturi există, așadar, importante probleme cronologice care fac adesea ca perspectiva istorică să fie incertă. Cea mai mare parte a textelor pahlavi este de interes religios (cf., În general, Tavadia, 1956; Pagliaro, 1960; Boyce, 1968a). În afară de versiunile și comentariile la Avesta, mai există opere importante cum ar fi Bundahișn („creație”), Zand-³g³hșh („cunoașterea prin intermediul Zand”), D
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
medio-persan mowmard (literal, „om mag”) și-a pierdut orice referință etnică. În Avesta există un alt termen pentru a-i desemna pe cei care aparțin castei sacerdotale, alcătuind o clasă socială: ³thravan, athaurvan (În limba pahlavi, ³sr½n), cu o etimologie incertă. Mai sunt cunoscute și alte nume pentru preoții destinați anumitor funcții liturgice În yasna, Însă, cu timpul, datorită simplificării ritualului, numărul acestora s-a redus la două figuri: z½t (În avestică, zoatar) și r³spșg, personalul destinat serviciului divin principal din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
slavul bogu (Împrumutat din iraniană), grecescul theòs și armeanul dik’ (pl.), etimologic identice, dar cu o etimologie controversată, din avesticul baga(„cel care acordă șomului destinulț”), din toharicul ñkät/ñakte („Împărțitorul”). Alte confruntări În aria semantică a religiei sunt destul de incerte și controversate. De exemplu, nu se poate afirma cu siguranță că termenul latin flamen este comparabil cu cel vedic brahmán „preot” sau că numele zeului indian Varuna poate fi alăturat numelui grec ouranòs „cer”. În orice caz, chiar dacă vor fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
surprind aspectele cele mai superficiale și anecdotice ale acesteia, fără a trasa acea structură complexă, din interior, pe care și-ar dori-o cercetătorul modern. Cadru pe care ni-l oferă astăzi este atât de sărăcăcios, plin de lacune și incert, Încât un strălucit cercetător francez, Boyer (1990), a preferat să traseze o schiță a religiei slave fără să pornească de la exegeza tradițională a izvoarelor scrise, ci de la analiza figurativă a unui idol de piatră găsit În 1848 În râul Zbrucz
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
derivări directe dintr-un demon iranian analog, dar neatestat). În folclorul rus exista, până Într-o perioadă târzie, un Mokosá, spirit domestic cu capul mare și brațele lungi. 4) Simúxe "Simu^" (sau, În alte manuscrise, Simar¹glaxe "Simari^gla"), de etimologie incertă, poate fi confruntat cu letonul saims, „uriaș”. Totuși, este semnificativ, dacă ne gândim la ceea ce am afirmat la Începutul acestui capitol despre influența iraniană asupra religiei slave, faptul că din patru divinități minore, care se află În „Canonul lui Vladimir
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
anumite probleme. Dar, În general, mii de date iconografice eterogene nu pot să substituie Într-un mod adecvat un text verbal (fie el de tradiție scrisă sau orală), cu atât mai mult cu cât aceste reprezentări sunt, ele Însele, interpretări incerte și controversate: de exemplu, unii cercetători consideră că orice obiect pe care sunt reprezentați un cal și un mânz aparține cultului Eponei, În timp ce alții sunt, pe bună dreptate, mai prudenți. Trebuie așadar să se recurgă la izvoare indirecte, adică mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este relevant nu numai ca inovație structurală, ci poate ca indiciu al unor evenimente preistorice. Este vorba despre *guda-, atestat În toate limbile germanice și numai În acestea (engleză god, germană Gott etc.). Etimologia sa este considerată cel mai adesea „incertă” (cf. Lehmann, 1986, p. 165), dar, În principiu, prevalează tendința de a-l considera identic cu vedicul h¿tá(sau * •huHtós), „invocat”; Însă această etimologie, deși este acceptabilă din punct de vedere fonetic, nu dă nici o explicație pentru faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și pe zeița Tamfanaxe "Tamfana", citată de Tacitus, În care Pisani (1966) identifica o *Demspotniaxe "Demspotnia", adică o „Stăpână” comparabilă cu Déspoina din lumea greacă, atestată În două inscripții de la Licosura (Ditenberger, pp. 800, 999); Însă această etimologie rămâne totuși incertă. Informații mai sigure există, datorită unor mărturii textuale mai ample, În legătură cu divinitățile minore din epoca medievală. Ne putem referi imediat la Lokixe "Loki", pentru importanța pe care o are În punerea În mișcare a evenimentelor de importanță cosmică. Lokixe "Loki
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Încadrat printre certitudinile medico-sociale specifice secolului precedent. Ceea ce a putut fi considerat ca simplă observație („creșterea patologiei psihiatrice este variată după opiniile observatorului”, menționa C.I. Parhon În 1940) nu mai poate fi eludat și nici plasat În categoria incidențelor medico-sociale incerte În anii Începutului secolului al XXI-lea. Tema, care putea fi discutabilă Încă În anii 50 este astăzi un adevăr indiscutabil. Acest adevăr este confirmat, de altfel, fără de răspândirea acestei morbidități, care este globală. Ne confruntăm deci cu o realitate
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
43,32) sau că a mânca cu străinii este un lucru abominabil (Gn 46,34). Istoria lui Iosif conține și un cuvânt care ar putea fi egiptean (41,13: „abrek”, un cuvânt exclamat în fața carului lui Iosif). Traducerea este însă incertă și originea cuvântului foarte discutabilă. În concluzie, cunoașterea Egiptului pe care o presupune istoria lui Iosif este foarte aproximativă. Autorii Gn 37-50 cunosc despre Egipt ceea ce orice locuitor, cât de cât cultivat, al țării Canaanului putea să știe. În nici un
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
lui Senaherib au cifre ușor diferite. Tributul ar fi fost de 30 de talanți de aur (ca în textul biblic), dar de 800 de talanți de argint (cu 500 mai mult). În plus, Ezechia ar fi dat antimoniu, cornalină (traducere incertă a unui cuvânt dificil), paturi și scaune de fildeș, piei de elefant, fildeș, abanos, lemn de merișor (un alt cuvânt dificil), o mare comoară și multe obiecte, fiicele sale, femei pentru palatul său, cântăreți (bărbați și femei). Evident textul biblic
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
îi apare primul volum, romanul Iarna, pentru cine mor vulpile. Secvențe dintr-o copilărie marcată de traume psihice și fizice vin să ilustreze în Iarna, pentru cine mor vulpile de ce fluxul conștiinței își întrerupe uneori cursul la suprafață, străbătând spațiile incerte ale unui subconștient bântuit de fantasme spăimoase. Aflat la o răscruce, un tânăr își rememorează viața pentru a se clarifica și a decide cum trebuie să meargă mai departe. Percepții dureroase ale realității, o ambianță ostilă, despărțirea de familie, lipsa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
egali decât alții - cel puțin pentru mareșalul Tito și camarazii săi victorioși. În Grecia, ca și În Ucraina, toți partizanii identificați În 1945 au fost arestați, Încarcerați sau executați de autoritățile locale. „Rezistența”, pe scurt, era o categorie proteică și incertă, ba chiar, În unele locuri, imaginară. „Colaboraționismul” era Însă cu totul altceva. Colaboraționiștii puteau fi identificați și execrați. Erau cei care lucraseră sau se culcaseră cu invadatorii, care trecuseră de partea naziștilor sau a fasciștilor, care urmăriseră din oportunism avantaje
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
emergența Prusiei În ultima treime a secolului al XIX-lea și de pericolul reprezentat de aceasta pentru stabilitatea europeană). Dar le convenea și celorlalți Aliați - cum Austria avea o poziție crucială În Europa Centrală, al cărei viitor politic era deocamdată incert, părea mai prudent ca soarta ei să fie separată de cea a Germaniei. Însă Austria nu era o țară ocupată ca oricare alta, unde era de ajuns ca fasciștii și colaboraționiștii locali să fie pedepsiți pentru ca viața să-și reia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
neferoase - erau exact cele pe care se va baza avântul economic al anilor ’50. La Începutul anului 1947, impedimentul principal În calea refacerii Germaniei nu mai erau pagubele de război, ci insuficiența materiilor prime și, Înainte de toate, viitorul ei politic incert. Anul 1947 urma să fie crucial pentru soarta continentului. Până atunci, europenii fuseseră acaparați de reparații și reconstrucție sau ocupați cu punerea bazelor instituționale pentru refacerea pe termen lung. În cele opstprezece luni de la victoria Aliaților, dispoziția pe continent a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iritarea anglo-americană) numai În sudul Balcanilor. La Trieste și În peninsula Istria, ambițiile teritoriale iugoslave Îi Împiedicau pe Aliați să Încheie Tratatul de pace cu Italia: când acesta a fost În sfârșit semnat, În septembrie 1947, viitorul zonei Trieste era incert, trupele aliate păstrându-și pozițiile pentru a bloca o anexare iugoslavă. În Carintia Învecinată, districtul cel mai sudic al Austriei, Tito pretindea o soluție teritorială În favoarea Iugoslaviei, În timp ce Stalin prefera să nu rezolve avantajosul statu-quo, ce permitea Uniunii Sovietice să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
forței de muncă Între țările lor. Uniunea Vamală Benelux a intrat În vigoare la 1 ianuarie 1948 și a provocat discuții incoerente Între Franța, Italia și țările Beneluxului marginea unei posibile extinderi a cooperării Într-un cadru lărgit. Dar proiectul incert al unei „Mici Europe” a eșuat din cauza problemei germane. Toată lumea era de acord, așa cum au conchis negociatorii Planului Marshall În iulie 1947 la Paris, că „economia germană trebuie integrată În economia europeană În așa fel Încât să contribuie la creșterea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comerțul britanic cu Europa era mult mai redus În 1950 decât În 1913. În ochii oficialilor britanici, țara avea așadar mai mult de pierdut decât de câștigat dacă se implica În aranjamente economice obligatorii cu țări ale căror perspective erau incerte. Cu un an Înainte de propunerea lui Schuman, poziția Marii Britanii, exprimată În particular de funcționari publici importanți, era următoarea: „Nu ne interesează cooperarea economică pe termen lung cu Europa. În cel mai bun caz ne-ar greva resursele; În cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
3,8 milioane de croați, 1,4 milioane de sloveni, 800.000 de musulmani (cei mai mulți În Bosnia), 800.000 de macedoneni, 750.000 de albanezi, 496.000 de unguri, 400.000 de muntenegreni, 100.000 de aromâni și un număr incert de bulgari, cehi, germani, italieni, români, ruși, greci, turci, evrei și rromi. Dintre aceștia, numai sârbii, croații, slovenii, muntenegrenii și macedonenii erau recunoscuți ca etnii În Constituția din 1946, Însă li se recomanda, lor și celorlalți, să se considere „iugoslavi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mult, din septembrie 1943 până În aprilie 1945, nordul Italiei a fost zguduit de un adevărat război civil. Ca fostă membră a Axei, Italia era suspectă și În ochii Vestului, și În ochii Estului. Până la ruptura dintre Tito și Stalin, frontiera incertă cu Iugoslavia era cea mai instabilă și potențial explozivă graniță a Războiului Rece, iar relația dificilă dintre Italia și vecina ei comunistă era complicată de existența, În Italia, a celui mai mare partid comunist din afara blocului sovietic: 4.350.000
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să lase treburile zilnice În seama miniștrilor săi. Programul de reforme economice radicale, care Începuse cu emiterea unei noi monede la 27 decembrie 1958, a urmat recomandările anterioare ale Fondului Monetar Internațional și a contribuit direct la stabilizarea situației financiare incerte a Franței. Cu toată alura sa de mandarin, de Gaulle era prin natura lui un radical, fără teamă de schimbare: așa cum scrisese În Vers l’armée de métier, un tratat din tinerețe despre reforma armatei, „nimic nu durează dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ea). Vechile industrii din Ulster, ca și cele din restul țării, intraseră În declin spre sfârșitul anilor ’60 și era deja limpede pentru factorii de decizie din Londra că forța de muncă industrială de acolo, predominant protestantă, avea un viitor incert. Dar În afară de asta se poate spune că autoritățile britanice nu se gândiseră de zeci de ani la problema Irlandei de Nord. IRA devenise o sectă politică marginală care denunța Republica Irlandeză incompletă și, prin urmare, nelegitimă, reiterându-și În același
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]