5,035 matches
-
a accepta posesiunea celuilalt. Prin aceasta, fiecare acționează asupra libertății celuilalt. „A-fi-Împreună” Înseamnă fie a-l domina pe celălalt, fie a-i ceda. bă Prin indiferență, situație care face inseparabilă relația de „a-fi-cu-și-pentru-celălalt”. Mă simt izolat, marginalizat, alienat, condamnat la indiferență și singurătate. Apare angoasa, dezgustul de viață, disperarea. Aceasta Îmi va dezvolta o atitudine de protest. că A-fi-Împreună, a fi integrat Într-o comunitate, a aparține unui grup. În acest caz, relația mea nu mai este cu o persoană, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
descărcare proiectivă asupra celorlalți. Este ura pe care o dă suferința, schimbarea de atitudine și caracterială a celor nefericiți față de situația normală a celorlalți. Cui se datorează aceste atitudini negative ale unor persoane față de cei aflați În dificultate? Fie unei indiferențe sufletești și morale, fie unor frustrări sau complexe existente. De multe ori, aceste atitudini se datorează Înșelării sentimentelor morale ale celor care sunt deschiși către ceilalți, de către persoane care mimează suferința În scopul producerii milei și obținerii unor avantaje. Înșelarea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
atmosferă rațională, de luciditate perfectă, chiar atunci când conflictele se pot declanșa imediat. Nonviolența este o atitudine morală care refuză conflictul, chiar când el te provoacă direct, fiind aparent inevitabil. Ea este atitudinea de dominare a adversarului agresiv, cu calmul și indiferența ta dezarmantă. Nonviolența este ignorarea celuilalt sau a unei situații periculoase. Pot fi oare evitate toate situațiile vieții? Pot eu oare evita toate persoanele cu care este posibil să intru În conflict? Incontestabil că nu. Sunt persoane și situații cu
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Curentul” și reprodus între variantele din Opere (1978): „Un dor de a respira, de a se plimba departe, cîmpii de iarnă, corbii... Cu niște patine vechi, Sensitif se îndreptă spre gîrla înghețată pe care alunecase de atîtea ori, altădată. Anii, indiferența la care ajunsese îl făceau să se întrebe dacă nu va cădea. Era trist. Se temea să nu răcească; apoi, singurătatea și acele depărtări... Cîțiva copaci înghețați îi arătau că se apropie; un cer de plumb și tăcut, altădată neobservat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nu figurau la ordinea zilei (fuseseră dezbătute intens la mijlocul deceniului precedent), dar, conexate cu cele privitoare la receptare, puteau fi văzute acum mai limpede și înțelese mai profund. Poetul era frapat de succesul pe care îl aveau „banalitățile drăguțe” și indiferența celor ce scriu și a publicului față de lucrările simple (inclusiv sub aspect grafic), dar cu teme esențiale. Broșurile cu fond greu. „Setea de nou”, prezentă în fiecare, stimula (observație valabilă și azi) o activitate care, cînd o privești atent, constați
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dulce - panorame - tricoloruri - bragă - baloane - soldați - mahalagioaice - lampioane - limonadă - fracuri - decorațiuni - decorați - donițe - menajerii - provinciali - fluiere - cerșetori - ciubere - cimpoaie - miniștri - pungași de buzunare - hărdaie - bone - doici - trăsuri - muzici - artifiții - fotografii la minut - comèdii”.5) Un recensămînt ironic, făcut cu aparentă indiferență, această enumerare se întinde pe un spațiu de vreo cinci ori mai mare decît al citatului de mai sus. Procedeul e - s-ar părea - inevitabil și va fi întrebuințat, cu alt suflu, și de Bacovia în poemul în proză „Iarmaroc
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Agatha în Viața Poetului. Nu s-a scandalizat cînd Felix Aderca l-a comentat sub titlul „Un poet al nebuniei”. Exclud faptul de a nu fi cunoscut gesturile care i-au fost potrivnice. De ce-a tăcut? A tăcut din indiferență, sau de teama escaladărilor? Oricare ar fi răspunsul, răbdarea lui mi se pare un lucru extraordinar, semnul unei formidabile stăpîniri de sine care seamănă cu cea a martirilor creștini. Desigur, ea poate fi pusă și pe seama timidității sale de provincial
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nu fii încîntat de tine însuți aproape niciodată e o virtute rară și printre sihaștri. „Călugărul-poet” a avut-o! Logic, poemul „Cu voi...” trebuia să vină, în sumarul volumului omonim, după „Aiurea”. în acesta din urmă, poetul blestemă „tîrgul” pentru indiferență, iar în celălalt, declarîndu-se decis să se retragă în singurătate, sarcasmul său vizează o țară: „țara asta plină de humor”. între „Aiurea” și „Cu voi...” nu-i, cred, numai un an diferență, cum rezultă din notele ediției 1978, ci un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
deducă faptul că ar fi intervenit atunci cînd el suferea. Societatea Scriitorilor Romîni, tot prin Rebreanu, i-a acordat o sinecură, apoi o pensie: descurce-se! Bolnavul Bacovia a constituit exclusiv o problemă a familiei. Ce dovadă mai dureroasă a indiferenței față de om decît întrebarea unora, pusă chiar Agathei, pe la sfîrșitul deceniului al patrulea, dacă poetul trăiește! Deși nu-i lipsit total de violențe, discursul lui Bacovia a fost perceput ca moderat. Și asta deoarece, în epocă, alții și-au strigat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nu doar în afara ei. Cultura anulează oriunde condiția de provincial. Trebuie însă ca fiecare să creadă în asta. Și înainte de căsătoria cu Bacovia, dar mai ales după, Agatha abordează în manieră pro domo, ori de cîte ori are ocazia, tema indiferenței contemporanilor față de „geniile” care au trăit sau trăiesc printre ei. Evocînd-o pe Iulia Hasdeu, de pildă, ea citează rîndurile mustrătoare cu care Angelo De Gubernatis își încheiase articolul consacrat acesteia la moarte: „Am vrea să le spunem romînilor: «încoronați prin
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
plece genunchii la trecerea acestei tinere fete eroice, emanație misterioasă a secolelor de cavalerism”. Apoi adaugă propriul său comentariu: „Dar... noi n am știut și nu știm ce înseamnă cavalerismul în artă, nici pentru contemporani nici pentru posteritate. Uitarea și indiferența pentru marii noștri literați le-am dăruit de mult și Iuliei Hasdeu./ Am încercat (prin acest articol - n. m.) să zguduim puțin uitarea. Poate vor veni vremuri pentru care asemenea genii să nu mai fie prilejuri de uimire...” („Iulia Hasdeu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aci o serie de rezerve care se transmit și generației următoare, lucru pe care l-am observat chiar la nepoții lui Bacovia. în anii ’90, cînd le-am trimis chestionarul, la unii din ei (au fost și excepții) am simțit indiferență și înstrăinare. Faptul că s-au fofilat să-mi răspundă trăda, involuntar, opinia care exista în casele lor despre poet, mai rea decît în case străine, atitudinea față de unchiul care nu le-a fost util nici în viață, nici în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la adresa Harietei: "Dați-mi voie a vă spune că m-am mirat, cum de nu m-a întrebat nimeni din familia lui, despre soarta și întreținerea lui, de cînd este trimis de noi, în Viena. Nu-mi pot explica aceasta indiferență a familiei. Mai ales găsesc inexplicabil pe fratele său, ofițerul". Apoi a răspuns la întrebarea Harietei, că poetul a ieșit "însănătoșit din Institutul de alienați, acum face o călătorie de distracție prin Italia" și că peste vreo douăsprezece zile se
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
călătorii. Barney, dându-și seama că prietena ei scriitoare duce o viață neliniștită și din pricina ne-voilor materiale continuă să-i trimită cecuri mulți ani, până la moartea ei în 1962. Mitul izolării s-a întregit și cu povești referitoare la indiferența lui Yourcenar și înverșunata ei antipatie față de bărbați, pe care îi considera ca fiindu-i inferiori din punct de vedere intelectual. Este adevărat că în general se înțelegea mai bine cu femeile decât cu bărbații și, deși a avut mulți
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Margaret Thatcher) de pe celălalt mal al Canalului Mânecii fusese numită prim-ministru cu câteva luni înainte; dacă Marea Britanie putea avea o femeie la conducerea ei, Academia Franceză putea alege a femeie în rândurile ei. Marguerite însăși a adoptat o atitudine de indiferență, susținând că nu a urmărit această numire și că era plictisită de întreaga afacere, ceea ce nu făcea decât să fie mai îndrăgită de corpul ei electoral. Când a sosit momen tul votării, Yourcenar a triumfat. Nu putea găsi un pretext
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
astfel de persoană se va simți mereu nedreptățită și va intra frecvent în contradicție cu semenii și cu societatea. Imaturitatea afectivă și morală, caracteristică acestei persoane, se concretizeazează în tendințe egocentrice, intolerantă față de normele juridice și morale, subestimarea greșelilor comise, indiferență și dispreț față de munca social-utilă, lipsa obiectivității față de sine și față de alții, absența unei integrări superioare în viața socială și chiar de familie. Integrarea socio-profesională și morală a individului presupune tocmai acest act de depășire a limitelor conștiinței individuale, de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
sau a uneia activități (ex. a unei ambianțe agreabile, tonifinte pentru persoana obișnuită cu aceasta); pierderile (ex. a unei prietenii, a serviciului, etc.); interdicția de a frecventa anumite grupuri; calomniile, rivalitățile agresive; aprobarea pe care o așteptăm din partea colectivului și indiferența acestuia; discrepanța dintre posibilitățile noastre și cerințele profesionale etc. Categoria „frustrărilor interne” este, de asemenea, destul de bogata reprezentată, în ea incluzându-se barierele „fizice” și cele „psihice”. Cele dintâi, concretizate în infirmități, răni, boli, deficiențe organice permanente etc., pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Referitor la posibilitatea subiectului de a găsi noi modalități de echilibrare, H.H. Kendler evidențiază câteva din formele de reacție adoptate de subiect la „situația de frustrare”: a) „agresiunea” în diverse forme: de la atacul fizic, la blam; b) „apatia”, care exprimă indiferența externă față de ambianță, produsă atunci când frustrația este atât de puternică încât depășește limitele de rezistență ale subiectului; c) „raționalizarea”, prin care se găsesc pretexte justificative, aparent logice; d) „fantezia” sau „reveria” (mai ușor se poate învinge un obstacol în imaginație
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
dereglare a „afectivității”, de tipul: labilitatea emoțională excesivă, hipermotivitatea, reacțiile depresive cronicizate, sentimentul inferiorității, ambivalența afectivă, atitudinile infantile (stările de imaturitate afectivă), fenomenele obsesive-fobice etc., afectează desfășurarea normală a relațiilor persoanei în cauză cu cei din jur, generând reacții de indiferență, izolare, refuz de a colabora, sau afectând capacitatea de evaluare obiectivă a situațiilor de viață. Echilibrul și unitatea „personalității” sunt indisolubil legate - spunea V. Pavelcu - de viața și dinamica afectivă: „Conflictele afective pot duce la sciziunea și dezintegrarea personalității. Unitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a persoanei, b) „conștiința morală” care, prin simțul datoriei și al responsabilității, reglează propria conduită, c) „capacitatea volitivă”, de caredepinde atât persevereanța și curajul atitudinal, cât și înfrânarea la nevoie a unor impulsuri afective. Imaturitatea caracterologică — concretizată în tendințe egocentrice, indiferență și dispreț față de activitatea sistematică, dorința realizării unei vieții ușoare, autocontrolul insuficient, tendința spre simulare și disimulare, orgoliul excesiv, îngâmfare, intoleranță față de normele juridice și morale, indolența, subestimarea greșelilor comise etc., — ne face să înțelegem numeroasele și variatele conflicte cu
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
bine constituită a măririi, a gloriei, a grandorii proprii: individul în cauză își supraevaluează în așa măsură meritele, are o părere atât de bună despre sine, încât simte nevoia să-i convingă și pe ceilalți de calitățile sale deosebite. Orice indiferență sau ironie la adresa valorii sale de om excepțional este resimțită imediat de sensibilitatea lui suspicioasă, și o interpretează ca o apreciere răutăcioasă, sau ca o nedreptate la adresa sa, venită din partea unor oameni mediocri, incapabili de a discerne valorile. Ca forme
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mare a reprezentărilor asupra percepției prezente. Tendința de a fi mereu vesel, optimist, sau invers; după cum unii tind mereu să aibă aceeași dispoziție, pe cănd alții și-o schimbă cu ușurință. Încrederea exagerată, oarbă, neargumentată, întreținută de propria infatuare, și indiferența, nu susțin însă eforturile adaptative. În tratarea acestei probleme vom face referiri, în special, la integrarea socio-profesională a tineretului școlar. Prin urmare, atât considerațiile de ordin general referitoare la problema „integrării”, cât și cele care se referă la profilaxia „frustrației
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în vedere, cât de la raportul de subordonare sau de coordonare dintre ei, raport nu foarte străin de influențele și/sau interferențele presupuse de un alt raport, esențial, acela dintre centru/i și margini. Oricât de mult ar fi clamate, neutralitatea, indiferența totală, mefiența sau disprețul absolut față de módele și modelele promovate "la centru" sunt frumoase utopii. Cu sau fără voie, fiecare centru de influență poetică își exercită și încurajează această influență în varii moduri (de la cenacluri și alte manifestări culturale la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
trecerii halucinate prin spații aparent ale vieții, echivalente în definitiv cu golul și moartea) și celebrare a întâlnirii cruciale cu sufletul nocturn, care capătă o corporalitate grea într-o celebră întrupare a alterității în romantism, umbra: "mă locuiesc oarecum cu indiferență/ îmi ocup trupul/ îmi ocup carnea/ trec prin spațiu/ fără adieri sau valuri de frig/.../ prin noapte vine cu pași ca de umbră sufletul/ poartă-n spinare capul palid cu păr de cenușă/ se mișcă prin camera goală/ abia răsuflând
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu exterioritatea, în care predomină, fatal, tot distanțarea și apropierea continuă de celălalt, văzut fie ca o tentație, fie ca un obstacol al sinelui, în orice caz ca dublet (natural, complementar) al acestuia, deși nu de puține ori se mimează indiferența relației, ca în Androginica stare a lumii: "Sunt vesel și sunt trist/ sunteți veseli și triști/ peste multă viață vine multă moarte/ peste multă moarte vine iarba/ eu mă îndepărtez / tu te apropii:/ porți ștafeta la jocurile olimpice". Motivația acestui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]