4,930 matches
-
și Într-o formă aforistică de F. Aderca : „Când Îmi mărturisește În taină că e filosemit, mă cuprinde o bănuială. L-aș prefera indiferent” <endnote id="(510, p. 177)"/>. În schimb, Nichifor Crainic făcea deosebire netă Între „toleranța creștină” și „indiferența democratică”. „Ideea de toleranță, cum o pretind evreii din partea noastră - scria el În 1938 -, nu e creștină, ci democratică.” Evreii „ne pretind indiferența de rasă și de religiune”, care „Înseamnă tâmpirea conștiinței morale și spirituale”. „Aceasta e toleranța democratică, toleranță
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
indiferent” <endnote id="(510, p. 177)"/>. În schimb, Nichifor Crainic făcea deosebire netă Între „toleranța creștină” și „indiferența democratică”. „Ideea de toleranță, cum o pretind evreii din partea noastră - scria el În 1938 -, nu e creștină, ci democratică.” Evreii „ne pretind indiferența de rasă și de religiune”, care „Înseamnă tâmpirea conștiinței morale și spirituale”. „Aceasta e toleranța democratică, toleranță Întrupată În doctrina iudeo-francmasonică.” Toleranța creștină „e omenoasă cu cel omenos” și „e Îngăduială față de cel ticălos”. Intoleranța intervine atunci „când tu perseverezi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
prezidențiale din 10 decembrie 2000. Este probabil că ponderea mare În opțiunile votanților nu a avut-o atât retorica visceral antisemită din revista România Mare, cât demagogia populistă practicată de C.V. Tudor. „Dar chiar dacă așa stau lucrurile - conchide Leon Volovici -, indiferența electoratului la mesajul violent antisemit și xenofob nu e mai puțin gravă și ar trebui să fie un semnal de alarmă...” <endnote id="(583)"/>. Un sondaj de opinie realizat În Germania anului 1992 arată că 4% dintre subiecți consideră că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
De pe unde ne-om afla, o să trimit un rînd la care să răspunzi urgent dacă la data respectivă sînteți în Bacău. Încolo, vorba lui Caragiale, nici prea prea, nici foarte foarte. Cîteva bucurii (care îmi dau însă o stare de indiferență) am avut. Am fost primit membru al Uniunii Scriitorilor, spre necazul, mărturisit către unii, al lui Al. Andriescu și al altora. Mi-am făcut corectura la ediție. Pînă în septembrie e pe piață. E apreciabilă ca mărime (studiul introductiv 50
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
să-l scriu. Am vorbit cu Radu Cârneci și este de acord ca începînd chiar din nr. 1 să dăm mici (și spectaculoase) articole inedite Ibrăileanu, în vederea centenarului din mai, făcînd astfel campanie înaintea tuturor și mai ales lovind (loial) indiferența Iașului conservator și impasibil la amintirea marilor valori după care se ascunde la ocazii festive sau festiviste pentru a da impresia că și azi este extraordinar! Pentru ianuarie, la Breviar (zic eu), un mic articol despre C. Hogaș (cum ți-
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
oare să reînviem (spiritual) din cenușa acestor cumplite vremi? Iată ce poate să-ți scrie un om care în cei mai negri ani ai dictaturii mai credea în puterile spiritului; „bătrînul” tău prieten care azi împlinește 53 de ani, în indiferența lui în primul rînd și scrie unui singur prieten, ție... Statornic în prietenie, Mihai Drăgan P.S. Cîți își vor aminti oare de noi așa cum ne amintim noi de profesorii noștri! Articolul alăturat, despre Al. Dima , îl aveam gata (dactilografiat) [de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
9) <citation author=”I.D. Lăudat” loc="[Iași]" data =”18 mai 1969”> Stimate tovarășe Călin, 1. Îți mulțumesc pentru atenția arătată, comunicîndu-mi destinul articolului trimis. Eram obișnuit să nu mi se mai răspundă. Cei de la Iașul literar, Cronica înmormîntează articolele cu indiferență totală. Dacă reușești să-l publici în altă parte, bine, dacă nu, nu-i nimic. Am înțeles cum stau lucrurile și m-am resemnat. Generațiile se înmormîntează una pe alta fără pompă. A D-tale pe a noastră, cea care
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
numai mică, tovilor! Un mare semn de Întrebare plantase cenzorul Ion Andrei În fața redactorilor, corectorilor dar și a tipografilor cărora le-a adus acuze grave, ce ar fi vrut să scoată În evidență sârguința sa În muncă, față de delăsarea și indiferența celorlalți. Toate delațiunile Încăpuseră În textul punctului 3, unde Își informase superiorii de la București cam așa: „Ponderea cea mai mare au avut-o, Însă, greșelile tehnice - redacționale și În special acelea care puteau da naștere la anumite interpretări nedorite”. Totuși
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
comună pe care s-o discute după aceea ; o punte ; un preludiu. Sînt de partea adolescenților care lasă filmul să meargă în durerea lui, ei fiind ocupați să se giugiulească : cinefilul n-ar trebui să-i judece prea aspru pentru indiferența lor față de obiectul interesului său indiferența aceea e de fapt o înțelegere profundă a unuia dintre rolurile de bază ale cinematografului, rol pe care Hollywood-ul l-a descoperit foarte repede și la care a lucrat cu rezultate senzaționale în primii
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
după aceea ; o punte ; un preludiu. Sînt de partea adolescenților care lasă filmul să meargă în durerea lui, ei fiind ocupați să se giugiulească : cinefilul n-ar trebui să-i judece prea aspru pentru indiferența lor față de obiectul interesului său indiferența aceea e de fapt o înțelegere profundă a unuia dintre rolurile de bază ale cinematografului, rol pe care Hollywood-ul l-a descoperit foarte repede și la care a lucrat cu rezultate senzaționale în primii săi, să spunem, 30-40 de ani
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
lumea Casablanca lui Bogart sau Caraibele lui din A avea sau a nu avea nu era decît un fundal (creat în studio) pe care Hollywood-ul își proiecta fantasmele și magia acelui Hollywood dispărut e inseparabilă de artificialitatea lui totală, de indiferența lui superbă (care bineînțeles că ar fi inadmisibilă în ziua de azi) față de lume. Hollywood-ul responsabil al lui Edward Zwick vrea să-și facă datoria față de lume, dar vrea să păstreze și ceva din vechea magie și, cel puțin în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mie, ca actriță, mi se pare stupid s-o fac eu. Paradoxal! Oare ce se va întâmpla cu mine pe viitor, bineînțeles dacă voi avea sănătate!!! Voi munci sau voi abandona. S-ar putea, la un moment dat, sătulă de indiferență, să renunț la tot. Și să-mi caut noi drumuri. Mai adevărate. Dar, oare, pentru mine există drumuri mai adevărate? Dar oare, drumul pe care mă aflu e adevărat? Dar oare... Deși, inițial, începând să scriu (azi) simțeam nevoia să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
frate, dar... camioanele îs pe bani"! În perioada șederii la Santiago, delegațiile economice nu ne-au asaltat. Și atunci, ca din păcate și acuma, America Latină nu era pentru noi o "prioritate". Lansasem propuneri, în diverse domenii, dar ne loveam de indiferența celor din țară. Ca atare, am fost plăcut surprins când am primit comunicarea deplasării în Chile, în 1980, la jumătatea lui decembrie, lună de început de vară în emisfera australă, deci de presupus "cu vreme bună", a unei delegații a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
m În câteva sinagogi, dar am ieșit din atmosferă Sabatului. Ben-David are un sentiment aparte fâț) de acest cartier și fâț) de pacea Sabatului, dar se vede c) se gândește la alte lucruri - la ruși, la arabi și petrodolari, la indiferență europenilor, la dezordinea și nechibzuința americanilor. M) duc acas), la Alexandra, și Îi dau trandafirii. Sunt roșu-Închis, aproape negri. Îi plac foarte mult. Eu, care nu am știut niciodat) nimic despre nave de r)zboi, portavioane și submarine, m) trezesc
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ai tu o problemă“. Într-adevăr, eu, când scriu, mă concentrez natural, dar atunci, ciudat, deși făceam mare efort, atenția Îmi fugea, orice murmur În culise mă deranja, mi se părea că eram amenințat de o conspirație a neatenției, a indiferenței. Nu reușeam să mă despart de „viața“ care, Într-un teatru, continuă să se desfășoare În culise. Un actor se concentrează, eu nu reușeam. Aici e Întrebarea: de ce un anumit lucru ne ajută să ne concentrăm și În secunda următoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
altfel spus, primele și ultimele trăiri tind să aibă o notă adolescentină - cu excepția cazurilor, posibile, când ele sunt Îndrumate de vreo religie venerabilă și rigidă. Natura se așteaptă ca adultul să accepte cele două neanturi, dinainte și de după, cu aceeași indiferență cu care acceptă extraordinarele viziuni dintre ele. Imaginația, suprema bucurie a nemuritorilor și a nematurilor, ar trebui limitată. Ca să ne bucurăm de viață, nu trebuie să ne bucurăm prea mult de ea. Eu mă revolt În fața acestei stări de lucruri
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
citeam manuscrisul - era ritualul adoptat de familia noastră când avea de-a face cu ceva de prost gust sau cu gafa cuiva. Povestea asta m-a lecuit definitiv de orice preocupare pentru gloria literară și a fost probabil cauza acelei indiferențe aproape patologice, dar nu Întotdeauna justificate față de cronicile care În anii următori m-au privat de emoțiile pe care se spune că le trăiesc majoritatea scriitorilor. Acea primăvară a anului 1916 o văd ca pe o primăvară petersburgheză tipică, atunci când
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Ștefan cu o voce albă, obosită, spartă. Bârsan... S-a întors Bârsan, șoptește el. Bârsan? întreabă Ștefan și parcă face un efort să-și amintească cine-i acest Bârsan. Și? Nu știu dacă... bolboroșește Tăutu Să intre, rostește Ștefan cu indiferență în timp ce Tăutu dă să iasă:... Și... și vezi de colindătorii ceia... Copiii să plece la casele lor; umblă lingoarea pe ulițele Sucevei... Bârsan intră, se prăbușește la picioarele Domnului, îi sărută mâinile, i le udă, bolborosește: Măria ta... Măria ta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mi-am amintit nu o dată de chipul lui ca de ceară și am înțeles că, în cazul său, suferința preferase să se exprime nu prin gesturi și vorbe, prin tăceri și lacrimi, ci doar printr-o culoare. De o anumită indiferență l-am bănuit și pe cumnatul meu, fratele Doinei, când a murit (în 1975) bunica lor paternă, „mamaie” (bunica maternă, „mămăică”, murise în 1970). Bănuială la care am renunțat, rușinat, când, peste niște ani, intrând intempestiv în camera cea mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de clipă? S-ar mai chinui mielul, simbolul lui Hristos, mielul acela moale ca o cârpă, din care țiganul escroc făcuse obiectul „muncii” sale? Ar mai mieuna atât de jalnic, dis-de-dimineață, în spațiul dintre două blocuri cufundate în tăcere și indiferență, pisoiul acela abandonat? — Liniștește-te, liniștește-te, l-am întrerupt eu pe prietenul meu isterizat, privindu-l pentru prima oară ca pe un nebun, nu trebuie să vorbești așa... Ceea ce spui este... o blasfemie - și chiar în acea clipă am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
avea o reală nevoie de prietenie presupune a nu avea afecte umane reale nici în căsnicie : soți, părinți, copii nu sunt altceva decât niște inși legați numai prin interese primare ; când aceste interese nu mai coincid, e uluitor câtă funciară indiferență sau chiar ostilitate iese la iveală între ființe care au trăit laolaltă, împărțindu-și treburile dar nu și ̀ împărtă șindu-și viața. Încetarea prieteniei fiindcă folosul imediat sau plăcerea monotonă a divertismentelor în comun au expirat arată că de fapt
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mult pe podoabele ei naturale) ; Eliza Băicoianu, după primul război, era săracă, iar Matei îi reproșează în jurnal lipsa de eleganță. Era totdeauna foarte simplu îmbrăcată, modest chiar, dar nu fără gust ; nu era la ea lipsă de eleganță, ci indiferență și naturalețe, fiind liberă de orice pretenții (în afară, poate, de domeniul muzicii). Așa cum foarte frumos scrie Barbu Cioculescu în comentariul documentelor scriitorului : „Îndrăgostit, Matei a asistat la toate, sau aproape toate concertele ei și, cu toate strategiile folosite spre
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
despre România, în care se spune clar că revoluția a fost o lovitură de stat pregătită de ruși. Românii de aici, care au fost atât de mândri de tot ce s-a petrecut în țara lor, nu suportă valul de indiferență venit după interesul exagerat produs de „revoluție”. Îmi pierd timpul vorbind la telefon cu persoane care mă tulbură și mă irită profund. Noroc că au avut loc două „incidente”: din greșeală, s-a găurit o țeavă de apă care mai
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pasivității și te lasă în pace. Acum, în septembrie, e încă timp frumos, rugina frunzelor sau galbenul din frunze, amintind plecarea luminii, încă îi mai îmbie pe oamenii de aici să se facă iubiți. În fond, ar trebui să prefer indiferenței familiaritatea dubioasă și tracaseria răuvoitoare, ele fiind, poate, un fel de mișcări disperate către visul de a primi puțină căldură de la o ființă umană. Nu-i pot judeca pe oameni după propria mea natură. Și la urma urmei cum sunt
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
totul scena și teatrul tău unde cortina de a iubi zboară nu știu unde...” René. Ianuarie Singură, liniștită, la începutul acestui an, 1996. La ora șase m-a sunat Claude (Kayat), spunând că trebuie să ne vedem în acest an. Senzație ciudată, indiferență la vocea unui prieten, coleg și bărbat atât de plăcut. Mă simt pur și simplu bine cu mine însămi, ca și cum aș descoperi că am tot, că o ființă cristalină aruncă și în corpul meu raze luminând tot ce e necunoscut
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]