5,788 matches
-
ceea ce au propăvăduit o viață, acumulând sacralitatea, ajung ei înșiși Cuvântul. De cele mai multe ori acest zbor care înalță, desăvârșește și mântuie este o suspendare aparentă a realității. Deși el reprezintă adevărul, avem chiar tendința de a susține că fărâmele de invizibil ale spiritului nu sunt reale sau numai depășesc capacitatea noastră de a le concepe aparținând realității. S-ar putea ca dacă prin Cuvânt s-a creat lumea, el făcându-se carne și locuind printre noi1131, adevărul să fi devenit o
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sau rezidente. Așadar o metaforă poate fi adesea o halucinație. Lumina preexistentă, sădită pretutindeni în lume nu este cunoscută de oameni, Logosul nu este conștientizat ci doar tradus în artă, în poesie. Această lumină e piatra înțelepților, catolică și uriașă, invizibilă deși e-n fața ochilor. Ca să înțelegi trebuie să deschizi bine ochii minții și ai sufletului și să recunoști totul cu acea lumină interioară pe care Dumnezeu a aprins-o de la început în natură și în inima noastră. Imaginația devine
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
oameni. Rostul lucrurilor nu-și regăsește nici spiritual întregirea cu divinul. Și atunci care este rostul poesiei și cum reprezintă ea rostul lumesc sau divin? 30. Limburile cosmice ale poesiei Viața este o flacără pură și trăim cu un soare invizibil în noi1198 (tr.a.). Cele trei mari taine se desfășoară în prelegerile de față prin abordarea a trei planuri: primul este un plan spiritual inițiatic simplu și care necesită o bază realizată prin parcurgerea celorlalte trei trepte de lectură și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
socoți, de ai vreun strop de duh în tine, ce-am fost când fui cum n-aș mai vrea să fiu1221. 31. Poesie și inițiere calea lirică a creierului Omul are un atelier vizibil care este corpul său și unul invizibil care este imaginația sa1222 (tr. a.). Dacă vrei să te angajezi pe Calea Contemplației, trebuie să mergi pe drumul ce conduce la aceasta. Acest drum constă într-o conștiință pură și fără cusur, într-o viață simplă și bine reglată
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
oricărui lucru și modelul ce cuprinde suma unor legi ce guvernează universul vârf de piramidă controlând întreaga construcție a lumii. Complexitatea principiului unic ce coboară în clopot de la începutul lumii, acel moment când universul excela într-un infinit minuscul și invizibil, de fapt un punct care a creat multplele forțe fundamentale cunoscute astăzi, nu poate fi cuprinsă decât într-un singur cuvânt, Cuvântul forța prin care Marele Arhitect s-a dăruit Sufletul. "ia-ți zborul într-o lacrimă a ta din
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
or creating in the womb. Boaz symbolized the potency vigor and fierce and even cruel desire of the same member". 179 Ovidiu 180 Cicero, De Legibus 181 De exemplu în creștinătatea Romano-Catolică înseamnă un semn vizibil, exterior al unei grații invizibile și secrete, în hinduismul brahmanic samskara este un act sacru care perfecționează omul care după mai multe asemenea sacramente intră într-o renaștere simbolică asemănătoare ritualului francmasoneriei. 182 circumcizie, tatuaj, incizie 183 indiferent că ele s-au desfășurat în templu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
396 Mnemoclastia ca metodă, așa cum am expus-o la începutul anilor '80 ai secolului XX este contrară ideii goetheene de dezvoltare spre exterior a percepției umane, dar o confirmă în sensul intuitiv al principiului extinderii spre experiență a realităților spirituale. Invizibilul este raportat permanent la vizibil, necunoscutul la cunoscut. Spre deosebire de trăirile meditației transcedentale, impulsurile revelației și mai ales ale aurei vin ca un impuls divin asupra unui mediu capabil să se deschidă, nu să se închidă în sine, dar care să
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
politică economică și socială, națională etc., precum asumarea răspunderii guvernamentale, participarea trupelor române în Afganistan: „Acum când nu mai avem armată, nici flotă, nici industrie de armament, o mână de soldați (...) este trimisă la un război fără front, cu dușmani invizibili (...). Nu-i bai, dacă nu avem armată, avem în schimb generali de armată (...), așa cum Ungaria lui Horthy nu avea flotă, dar avea amiral (Cu Lamborghini prin Kandahar); migrația forței de muncă (Vina de a exista); guvernul „legumă, conectat prin cabluri
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și pe români acolo și nici pe alții din „lagărul” socialist. Acum, când nu mai avem armată, nici flotă, nici industrie de armament, o mână de soldați angajați pe bani buni sunt trimiși la un război fără front, cu dușmani invizibili, fără tehnică de luptă performantă, în permanentă nesiguranță și amenințare cu pierderea vieții. Nu-i bai, dacă nu avem armată, avem, în schimb, general de armată (cu ocazia acestei vizite vede și Oprea o tabără militară și un câmp de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
o mamă“, afirmă Klausner. „Cum poți să-i oferi toate acele lucruri astfel ca să le Înțeleagă, să și le poate permite și să le poată utiliza? Când analizăm problemele de sănătate din lumea În curs de dezvoltare, bărbații sunt aproape invizibili, cu excepția faptului că reprezintă o sursă de probleme. Cele care contează sunt femeile“. Tragedia tuturor acestor oameni este, În realitate, o dublă tragedie, adaugă Klausner. Pe de o parte, tragedia individuală de a fi condamnat la moarte de către boală, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
privim. A făcut accesibilă o jumătate de planetă și i-a transformat pe locuitorii de acolo În potențiali parteneri și concurenți. Cealaltă a distrus World Trade Center, Închizându-i pentru totdeauna ferestrele spre lume și ridicând Între oameni alte ziduri, invizibile și solide, tocmai când credeam că 9 noiembrie le-a nimicit pentru totdeauna. Dărâmarea Zidului Berlinului la 9 noiembrie a fost Înlesnită de oameni care au Îndrăznit să viseze la o lume diferită, mai deschisă - una În care fiecare persoană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
mai demnă de „stadiul” lor. În Vinerea Paștilor, cu intenție diabolică s-a încercat un atentat moral și sanitar asupra noastră. Mâncarea era cu multă carne, castroanele pline cu vârf. Până atunci ni se servise zeamă de murături sau fasole, invizibile într-o apă leșioasă în care turtoiul, un bolovan de mălai ars, nu se înmuia. Am răsturnat mâncarea în tinete, deși ispita n-a fost ușor de învins. Cei ce au mâncat au vomat sau au făcut ocluzii intestinale. Cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
apostolică revine acum tinerilor cu vocație misionară din generația actuală, cu atât mai mult cu cât Biserica lui Hristos se află într-o crescândă primejdie și numai creștinii superficiali nu văd că „tabăra Sfinților” e supusă, la scară planetară, unui invizibil, dar continuu asediu diabolic (Apocalipsa 20, 9). Am cunoscut pe Virgil Maxim într-o catacombă a temniței de la Gherla, în primăvara anului 1955. Sunt un martor al atitudinii și trăirii sale din închisoare, dar teama de a nu răni sentimentul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
sistemul de învățămînt oficial? Jurnale de călătorie pe mare, Victor Hugo, Lamartine, tragedia lui Abélard și a Héloisei, poezii de dragoste englezești, romanele lui Dumas-Tatăl, cărți despre epoca lui Napoleon, despre conspirațiile patriotice ale Burschenschaften-ului și descrierile acestuia relativ la Spania invizibilă, lupta de gherilă împotriva invaziei napoleoniene, și așa mai departe 23. Programa școlară era destul de ușoară, dar Iorga a rămas singur. Trăind în lumea lui, venea permanent în conflict cu convențiile lumii exterioare, care i se părea ipocrită și pur
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de-a dreptul pe luciul ei. De la ferestrele mele de sus (unde mă aflu acum), care dau spre mare, ochiul nu cuprinde decât nesfârșirea apei; numai dacă te uiți în jos, poți zări stâncile. De la ferestrele parterului însă, marea este invizibilă, și nu ți se înfățișează decât stâncile falezei, de dimensiuni și forme elefantine, care înconjoară casa. Ușa din spate, care e ușa bucătăriei, dă spre mica „pajiște“ împrejmuită de bolovani și așternută cu iarbă aspră ca țepii de cactus și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai norocos decât tatăl meu (Adam). Cum poate un copil să perceapă asemenea lucruri sau, mai curând, cum se face că asemenea lucruri sunt atât de perceptibile, de evidente, pentru un copil, care, ca și un câine, detectează semne devenite invizibile în lumea de convenții a celor maturi, și deci ignorate în campania de amăgire dusă de adulți? Am știut că tatăl meu, cel mai mare dintre cei doi frați, era un gen de ratat lipsit de noroc, înainte de a fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
căprui deschis, înrourat; cum mai scânteiau ochii ăștia palizi când o sărutam! (Așa cum spunea odată Peregrine, foarte puține dintre femeile drăguțe reușesc să vadă ceva, deoarece cochetăria le împiedică să poarte ochelari.) Lizzie are sprâncene de un blond portocaliu, aproape invizibile; sub regimul meu, nu am lăsat-o niciodată să se atingă de ele. Un ten sănătos, trandafiriu, strălucitor. Se fardează foarte puțin și nu deține (poate că-și face un titlu de glorie din acest lucru) acea minunată artificialitate a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în primire și l-am izbăvit... — Absolut respingător! — Vreau să spun că am făcut-o cu respect, mai ales când a fost vorba despre tine... Ați discutat despre mine? — Cum am fi putut să nu discutăm, Charles, tu nu ești invizibil - o, te rog nu te mânia, știi doar ce-am simțit eu întotdeauna pentru tine, știi ce simțim amândoi pentru tine... — Și vreți să intru și eu în familie? — Exact! Te rog, nu fi sec și sarcastic și nu lua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
învăluia, iar eu nu reușeam s-o ating. Într-adevăr, imposibilitatea de a o atinge făcea ca tot trupul meu să fie înfiorat parcă de un fel de electricitate negativă. În același timp, eram înnebunitor de conștient de prezența soțului invizibil. Înainte de sosire și de apăsarea butonului de sonerie, îmi imaginasem și-mi reimaginasem cu intensitate întâlnirea cu domnul Fitch, și aceasta îmi apăruse, cu anticipație, ca un salt în necunoscut, în irevocabil. Numai că acum aveam senzația unei scufundări chinuitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în flacăra lumânării. M-am retras în tăcere, adunând din mers scoarțele și pernele care zăceau pe iarbă. Noroc că mâncasem ceva la cârciumă, altfel foamea m-ar fi mânat în casă. Am coborât pe stânci, până când casa a devenit invizibilă, și am găsit, foarte aproape de mare și puțin deasupra nivelului apei, o vâlcea lungă și joasă, în care făcusem plajă o dată sau de două ori în zilele preistoriei. Noaptea era foarte caldă, foarte calmă și, după ce mi-am așezat ochelarii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un câine. — De un câine? — Da, ne-am gândit să luăm un câine. — Ce rasă? — Ciobănesc scoțian. — Și-o să vină înapoi cu câinele? — Nu știu. În sfârșit, găsiseră ceva ce semăna cu un subiect de conversație. Mă plictisisem să fiu invizibil și inauzibil pentru ei așa încât am strigat: — Luați o băutură, mâncați ceva! Titus făcu un semn de refuz cu mâna, în direcția mea, fără să-mi arunce măcar o privire, apoi îi spuse lui Hartley: — Vino dincolo. Ea îl urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
decât tine. Se datorează, cred, faptului că eram foarte tineri, și mai târziu nu poți cunoaște oamenii, sau eu n-am putut. — Mă cunoști. Și eu te cunosc. — Mă simțeam ca și cum nici n-aș fi existat, ca și cum aș fi fost invizibilă, la o depărtare de mile față de lume, la mile întregi. Nu-ți poți închipui cât de singură am fost toată viața. Dar n-a fost vina nimănui. A fost vina mea. — Hartley, eu te pot vedea, exiști, ești aici. Te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
viziunile. — Și adevărul se găsește dincolo. Ne-am cufundat din nou în tăcere. Pleoapele lui James se lăsară în jos, dar îi puteam încă întrezări licărul ochilor. Am întrebat șugubăț: — Acum meditezi? — Nu. Dacă aș medita într-adevăr, aș fi invizibil. Noi ne vedem unii pe alții pentru că suntem centrii unor activității mintale continue. Un înțelept care meditează nu poate fi văzut. — Da, categoric sinistru! Nu-mi puteam da seama dacă James vorbea serios. Presupuneam că nu. Dar discuția mă stânjenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pâclă deasă, lipicioasă, de culoare perlei, înfășurase casa și era cu neputință să vezi capătul digului rutier. Am scos afară lăzile de gunoi, care nu mai fuseseră deșertate de nu știu câtă vreme, și am rămas câteva clipe în mijlocul drumului, ascultând. Cuprinsul invizibil era un imens hău de tăcere. Am intrat iar în casă, ud de ceață și de burniță, și mi-am oferit un copios mic dejun, alcătuit din terci de ovăz cu lapte conservat și zahăr brun, ochiuri fierte, biscuiți, miere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă pot gândi la infime lucruri bune pe care le-aș putea săvârși, dar poate că mâine o să-mi vină vreo idee. Azi e o zi foarte cețoasă. Când am ieșit, dimineața, malul de vizavi al Tamisei era cu totul invizibil. Vremea rece mă face să mă simt mai bine. Magazinele și-au început pregătirile pentru Crăciun. M-am dus în Picadilly și mi-am cumpărat o cantitate mare de brânzeturi. La întoarcere, am găsit acasă o lungă telegramă de la Fritzie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]