8,051 matches
-
ghiduș. Am mințit să Înghețe și apele. N‑am sunat nici măcar o singură persoană și n‑am absolut nici o confirmare! Aproape că a cântat ultima frază. — Emily! Tu vorbești serios? Ce‑ai de gând să faci acum? Tocmai te‑ai jurat cât te‑a ținut gura că ai obținut personal confirmarea. Pentru prima oară de când lucram Împreună mi‑a venit să o Îmbrățișez. — Andy, fii serioasă. Tu chiar crezi că vreo persoană zdravănă la minte va refuza să o coafeze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mâncare? Asta era! Înfometarea atât de caracteristică la Runway nu era, de fapt, autoimpusă; era pur și simplu răspunsul psihologic al unor organisme supuse constant teroarei și angoaselor de tot felul, Într‑atât Încât nu simțeau niciodată foamea. Mi‑am jurat să mă interesez mai În amănunt de chestia asta și să iau În considerare și posibilitatea ca Miranda să fie mai isteață ca toți ceilalți și să‑și fi creat În mod deliberat o imagine atât de agresivă, care speria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de trei ori cum o cheamă („Nu avem voie să spunem cum ne cheamă, cucoană“ă, după ce am amenințat‑o că o spun șefului ei („Ce? Chiar Îți Închipui că‑i pasă? Ți‑l dau imediat“ă și după ce am jurat, cam pătimaș, că am de gând să mă prezint În persoană la sediul lor din Times Square să Încerc tot ce‑mi stă În puteri să fie concediată pe loc („Nu zău? Nu sunt prea Îngrijorată“ă, s‑a săturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sau ar ridica din umeri și le‑ar arunca, fără să se gândească o singură clipă la fata care așternuse o parte din sufletul ei pe hârtia aceea. În loc de asta, am pus scrisoarea În sertarul biroului meu și mi‑am jurat să găsesc un mod de a o ajuta pe Anita. Părea mai disperată decât oricine scrisese vreodată la revistă și era imposibil, cu atâtea țoale care zăceau pretutindeni pe‑aici, să nu găsesc o rochie decentă pe care să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
birou. — Ahn‑dre‑ah, ți‑am spus deja că a era În The Post - e chiar așa greu de găsit? Și cu asta, dusă a fost. The Post? Vorbisem cu redactorul lor pe teme culinare chiar azi‑dimineață și el jurase că nu existase nici un fel de articol care să se potrivească descrierii mele - nu se inaugurase nimic demn de consemnat În săptămâna respectivă. O luase razna, era lucru sigur, și eu eram cea care va plăti. Plimbarea după cafea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mi se vadă abdomenul, sâc!ă un tricou fără mâneci de o sută optzeci și cinci de dolari pe dedesubt și adidași - toate de la Prada. Și dacă, cine știe, chiar ajungeam să stau În rândul Întâi la vreo paradă, așa cum jurau cu toții că o să se Întâmple? Opțiunile erau nelimitate. Cea pe care o preferam eu (și nu era decât luni după‑amiazaă era o fustă plisată ca de școlăriță de la Anna Sui cu o bluză Miu Miu cu multe volănașe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Își șterse gura și trase de pled. — O să pun asta pe noi. Tot s-ar putea să ne vadă. — Cristoase, Viv, am ajuns În punctul În care, dac-ar trece o trupă de cercetașe, tot nu m-aș opri! Îți jur, plesnesc. Toată ziua am explodat după tine. Ea nu era convinsă că se Întîmplase cum spunea. Cu toată vorbăria lui, cu toate absurditățile pe care le spusese - aici și În mașină -, nu credea că fusese așa, iar ea Îl dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fete. Dar fiecare semăna cu figurina din ceară pe care Len o făcuse Înainte, cu linii curbe și proeminente, păr vălurit și față inexpresivă. Clătină din cap și dădu să zîmbească. Len părea dezgustat. — Nici nu știi ce pierzi, Îți jur pe Dumnezeu. Fata-i trăsnet. Are un tip, dar e În armată. Era obișnuită s-o facă regulat, și-acum o pișcă. Pe cuvîntul meu că, dacă soră-sa n-ar fi atît de drăguță, m-aș ține eu după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nou, dar o să iau de la fata de alături. Ieși cu ceainicul, iar Kay se așeză. Ambarcațiunea se legăna, lovindu-se cu un sunet gol de țărm, pentru că treceau cîteva barje. Auzea vocile bărbaților cu o claritate enervantă: ...pe calea Dalston. Jur pe Sfîntul Dumnezeu! Mergînd de colo-colo, ca un maimuțoi afurisit pe o... Mickey se Întoarse cu apa și aranjă farfuriile din tablă. Kay alese o chiflă, apoi o puse jos din nou. Își scoase țigările, dar se opri cu bricheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și povești minunate. Despre curajul oamenilor, bunătatea lor de neconceput. Cred că faptul că am auzit poveștile alea m-a făcut, cînd l-am reîntîlnit pe fratele tău... nu știu. A fost bun cu mine În Închisoare, asta ți-o jur. Ca prietena ta, femeia asta, așa cum ea a fost bună cu tine. — Nu-mi era nici măcar prietenă, cinstită să fiu. Nu ne cunoșteam. — Ei, uneori e mai simplu să fi mai bun cu necunoscuții decît cu cei foarte apropiați. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sărută și mai apăsat. Mi-a fost al naibii de dor de tine. — Așteaptă, șopti ea, trăgîndu-se. — Nu pot. Nu pot! Bine. Dă-mi voie să mă uit la tine. Arăți superb, fată grozavă ce ești. Te-am văzut jos și, Îți jur pe Dumnezeu, am făcut tot ce mi-a stat În putință să-mi țin mîinile acasă; a fost un adevărat chin. Merseră În cameră, mînă În mînă. El Își frecă ochii și se uită În jur. Becul veozei de-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Uite, am o idee mai bună. Îi prinse florile În păr. O făcu oarecum pe bîjbîite; simți cum vîrful agrafei Îi taie ușor scalpul. Dar apoi Îi ținu fața În mîinile lui tuciurii și o examină. — Iată-te, zise el. Jur pe Dumnezeu, de fiecare dată cînd te văd ești tot mai frumoasă. Se duse la oglindă. Nu era deloc frumoasă. Fața Îi era Îmbujorată, iar rujul mozolit de săruturile lui. Tulpinile florilor erau strivite de agrafe și atîrnau fără vlagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
spuse: — S-a zis cu noi În seara asta, copii! — S-ar putea să fie raiduri de enervare, zise Kay. Ar putea fi mătușă-mea, Fanny, spuse Hughes pe un ton sforăitor. Au aruncat rachete de semnalizare, noaptea trecută, vă jur. Se vor Întoarce pentru liniile de tren, dacă nu pentru altceva... Își Întoarse capul. Telefonul din biroul lui Binkie Începuse să sune. Toată lumea se liniști brusc. Kay simți o Împusătură rapidă, ascuțită, de neliniște, adînc În inimă. Telefonul fu adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
toaletă. Am scos-o, iar cîinele ne-a urmat furios. Apoi fetele au Început să plîngă, apoi el a ieșit - se referea la soțul ei - și a Început să alerge fără minte, ca un nebun, În plin camuflaj. Și apoi - jur pe Sfîntul Dumnezeu, domnișoară, a fost de parcă venise sfîrșitul lumii. Strînse pătura, Încă tremurînd. Dacă Începuse să vorbească, nu se mai putea opri. Uite-o pe maică-sa, continuă, pe același ton ridicat, plîngăreț, de bîrfă, și uită-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În continuare! Pur și simplu a scos unghiile pe măsură ce dădea de ele! Bărbații se strîmbară. — Ei, e așa cum spunea taică-meu, zise vecinul mai În vîrstă a lui Duncan: „Dacă ești o potaie hămesită mănînci și bundincă de la gunoi“. Vă jur că n-am avut habar cît e de adevărat pînă nu am ajuns aici. Continuară să pălăvrăgească. Duncan mai Îndepărtă murdăria de pe varză și luă din mîncare cu furculița. În timp ce mînca, prindea frînturi din conversația lui Fraser cu Watling, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
doiliu pentru ultimul. Ei, stă ca Răbdarea pe un monument, rînjind cu optimism la Durere! Îi știți povestea, nu-i așa? Nu ați văzut-o În Mailbags One? Coase, coase, coase cu mînuțele ei albe, iar noaptea, dragele mele, vă jur, se strecoară Înapoi și desface toate cusăturile. Vocile li se pierdeau pe măsură ce se depărtau. Auzindu-le vorbele, Duncan simți că roșește, că roșește oribil, vinovat, din gît pînă În scalp. Și, ce era mai rău, privi Înapoi la masa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Băieții mi-au spus... — Știu. Tot o tărăganau și n-am avut altceva mai bun să le spun. — Cristoase. Îl auzi cum Își freacă bărbia și obrajii nerași. Unde ești? Cum ai dat de mine? Își depărtă gura. Woods, Îți jur că dacă-mi mai faci o poantă ca asta, te... Am sunat la Telefoane, spuse ea. — Poftim? — Am sunat la Telefoane. — Ești bine? — Da. Nu. — Nu te aud. Stai o clipă. Puse telefonul jos și plecă; se auziră alte ovații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și ridică fruntea. — Unde crezi că lovesc? Julia dădu din umeri. Se ridicase să ia o țigară și umbla după pachet. — Poate Kilburn? opină ea. N-ai cum să știi. Am auzit un monstru căzînd săptămîna trecută, și aș fi jurat că-i În Euston Road, dar s-a dovedit c-a fost În Kentish Town. Se duse la fereastră, trase draperia și se uită printr-una dintre crăpăturile din scîndurile cenușii date cu talc. Ar trebui să vezi luna, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ca un dement prin toate toaletele din trenul ăsta. Nu caut decît o persoană cu inima bună care să mă ajute să mă opresc nițel. N-o să mă ating de-un fir de păr! Puteți avea Încredere În mine, vă jur pe ce-am mai sfînt. Nu sînt... Se opri și-și trase capul, apoi reveni și zise... Vine! - și Înainte ca ea să poată face ceva, se repezi vijelios În toaletă, Înghesuind-o și pe ea. Trase zăvorul și stătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Întoarce? Mai stați un minut măcar. Uite... Își vîrÎ mîna În buzunarul hainei și scoase un pachet mototolit de Woodbines. Țineți-mi de urît cît fumez o țigară, altceva nu vă cer. Lăsați-l să ajungă la clasa Întîi. Vă jur pe Dumnezeu că, dac-ați ști prin ce chinuri am trecut În călătoria asta... — Asta-i părerea dumneavoastră. El schiță un zîmbet. — Ajutați la efortul de război. GÎndiți-vă și așa. De cîte fete v-ați folosit pe linia asta? — SÎnteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că, dac-ați ști prin ce chinuri am trecut În călătoria asta... — Asta-i părerea dumneavoastră. El schiță un zîmbet. — Ajutați la efortul de război. GÎndiți-vă și așa. De cîte fete v-ați folosit pe linia asta? — SÎnteți prima, vă jur! — Prima pe ziua de azi, vreți să ziceți. ZÎmbetul i se transformase În rînjet. Buzele i se depărtară și-i văzu dinții. Avea niște dinți derutanți: foarte regulați și albi, părînd și mai albi În comparație cu bărbia nerasă. Figura lui devenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din nou să rîdă. Îi urmărea fața și rîdea la rîndul lui. — Ei, dar n-a mers rău, nu-i așa, mai ales pentru un tip care doarme din picioare? Ar trebui să mă auzi cînd sînt puțin odihnit. Îți jur, sînt ucigător. Își mușcă buza și expresia aceea de ușoară perplexitate Îi traversă fața. Nu ești o halucinație de-a mea, nu-i așa? — După cîte-mi dau seama, nu, zise ea scuturînd capul. — Ei, așa zici tu. Toate halucinațiile sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o colegă bucuriile, Necazurile cu...NEVASTA! Frumoasei profesoare Spiță Ins obișnuit, din gloată De neam simplu, nu de viță, Îmi doresc să fiu o roată, Integrând această Spiță! Cadou de ziua soacrei Azi discuții nu încap, De știam (parol, vă jur!), Că își dă cu el în cap, Îi luam ceva mai... dur! Pe când făceau fetele armată La o instrucție m-am dus Și-am fost plăcut impresionat, Când prompt, la ordinul „culcat!” S-au aruncat...cu fața-n sus. Doleanță
IOAN ZAHARIA by IOAN ZAHARIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83935_a_85260]
-
Regret În van, când număr primăveri, Regret ocazii ce-s pierdute, Căci frumusețile de ieri Sunt astăzi doar femei... trecute. Arhivarul Gândea bătrânul arhivar Privind o carte pe tejghea: Un exemplar la fel de rar, Ca o erecție de-a mea. Sponsorizare Jur împrejur roiesc bărbații Și-n vogă fiind frumoasa fată, Nu face pentru bani prestații, În schimb, se vrea...sponsorizată. Dragoste la vârsta a treia sau Dragoste la vremea holerei Ne demonstrează că se poate Și azi îmbătrâni frumos, Cei doi
NICOLAE PEIU by NICOLAE PEIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83943_a_85268]
-
pescuiește pe Ben de pe jos, Îi șterge mucii verzi de la năsuc și se Îndreaptă spre bucătărie, pentru micul dejun. 7.15: Trecerea dintr-o viteză În alta, de la serviciu la familie, e uneori atât de abruptă Încât aș putea să jur că aud În creier scârțâitul schimbătorului de viteze care se blochează. Îmi ia ceva timp să reintru pe lungimea de undă a copiilor. Debordând de intenții bune, Încep dimineața În stilul Julie Andrews, plină de entuziasm, cu exagerări demente și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]