4,823 matches
-
este una dintre personalitățile de anvergură ale iluminismului românesc. Prin opera sa, din domenii ale istoriei, filologiei, lingvisticii sau moralei creștine, Petru Maior s-a impus ca o remarcabilă figură a Școlii Ardelene. Prin opera sa din domeniile istoriei, filosofiei, lingvisticii, moralei creștine, educației laice și duhovnicești, ilustrul cărturar s-a impus ca o figură de primă mărime în epocă. Pentru că sub semnul ideilor lui Petru Maior s-au format și au lucrat marii cărturari ai vremii, din întregul spațiu românesc
Universitatea Petru Maior din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/303980_a_305309]
-
de cercetare și dezvoltare cu privire la științele sociale și umanistică Servicii de cercetare și dezvolatare cu privire la științele culturale, sociologie și psihologie Servicii de cercetare și dezvolatare cu privire la economie Servicii de cercetare și dezvoltare cu privire la drept Servicii de cercetare și dezvoltare cu privire la lingvistică și limbaj Servicii de cercetare și dezvoltare cu privire la alte științe sociale și umanistică 849 84990 851 85101 85102 85103 85104 85105 85109 852 85201 85202 85203 85204 85209 74.11.1 74.12.1 74.12.2 74.12.3
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87510_a_88297]
-
Kopitar, în 1822. Termenul este folosit de autoritățile Imperiului Habsburgic, apoi și în alte țări. De exemplu în Franța este folosit prima oară în 1869. Și în Croația este acceptată denumirea de croatosârbă sau sârbocroată. Începând cu acea epocă, domeniul lingvisticii interferează cu cel politic până în zilele noastre, relația dintre croată și sârbă pendulând de la o epocă la alta între ideea unei limbi unice și cea a două limbi aparte, în funcție de evenimentele istorice prin care trec vorbitorii lor. În a doua
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
al lui Zvonko Pandžić care vede în acest din urmă termen doar un avatar al denumirii „sârbocroată”. În fine, sunt și lingviști croați care cred că cele patru limbi standard sunt una și aceeași limbă din punctul de vedere al lingvisticii. Este, de exemplu, părerea lui Dubravko Škiljan. Radoslav Katičić spune în legătură cu graiurile croate din Herțegovina și cele sârbe că sunt „dialecte diferite ale aceleiași limbi”. Snježana Kordić afirmă că este vorba de o limbă unitară atât din puncte de vedere
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
ton mai ridicat sau mai coborât decât celelalte. Accentul poate fi de patru feluri, combinații între caracterul descendent sau ascendent și durata nucleului de consoană (lung sau scurt). În mod obișnuit, accentul se notează în scris numai în lucrările de lingvistică, în manuale și dicționare. Semnele convenționale pentru accente apar în exemplele de mai jos. Există câteva limitări privitoare la accentuare, principalele fiind: Și vocalele neaccentuate pot fi lungi sau scurte. Cele lungi se notează (nu în scrisul obișnuit) cu ¯ ("žèna
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
Accentul poate fi de patru feluri, combinații între caracterul descendent sau ascendent și durata vocalei (lungă sau scurtă). Semnele convenționale pentru accente apar în exemplele de mai jos. În mod obișnuit, accentul se notează în scris numai în lucrările de lingvistică, în manuale și dicționare, precum și atunci când există risc de confuzie în cazul unor cuvinte care diferă numai prin caracterul sau locul accentului, de exemlu "grad" „oraș” vs. "grȁd" „grindină”. Accentul poate diferenția și forme gramaticale ale aceluiași cuvânt: "ȉmena" „al
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
noul continent i-a primit numele navigatorului florentin pe nedrept. Expedițiile lui Magellan și ale lui Sebastian Cano au dovedit sfericitatea planetei și circumnavigabilitatea. Au fost descoperite noi țări și popoare, au fost acumulate cunostiinte în botanică, zoologie, medicină, istorie, lingvistică, religie, obiceiuri etc. Coloniile iberice din America au propagat catolicismul. Prin realizarea multiplelor contacte, s-au creat premisele trecerii de la evoluția separată a Lumii Vechi și a Lumii Noi la evoluția unitară a umanității.
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
viitoarea "Academie Română", fiind ales mai târziu vicepreședintele ei. A fost membru al "Societății Germane de Orientalistică".<br> A publicat o foarte lungă serie de studii asupra limbii române și a gramaticii sale, fiind considerat unul dintre întemeietorii filologiei și lingvisticii românești. Prin studiile sale a căutat să dovedească drepturile istorice ale poporului român și originea sa romană. Influențat de Școala Ardeleană, a fost unul dintre adepții latinismului și ai ortografiei etimologice, fapt pentru care a propus folosirea predilectă a cuvintelor
Timotei Cipariu () [Corola-website/Science/304342_a_305671]
-
2010, Białystok s-a aflat pe lista scurtă de candidați pentru titlul de Capitală Culturală Europeană pe 2016, dar a pierdut în favoarea Wrocławului. De-a lungul secolelor, Białystok a dat mai mulți oameni ce au adus contribuții în domeniile științei, lingvisticii, politicii, religiei, sportului, artelor vizuale și interpretative. Acest mediu a fost creat la jumătatea secolului al XIX-lea prin patronajul lui Jan Klemens Branicki asupra artelor și științelor. Ryszard Kaczorowski a fost ultimul președinte în exil al Poloniei în perioada
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
Białystok). Unele instituții, cum ar fi Academia de Muzică din Białystok, sunt ramuri ale instituțiilor-părinte din alte orașe, de regulă din Varșovia. De-a lungul secolelor, Białystokul a dat mai multe personalități ce au adus contribuții unice în domeniile științei, lingvisticii, politicii, religiei, sporturilor, artelor vizuale și teatrului. Acest mediu a fost creat la jumătatea secolului al XVIII-lea de către Jan Klemens Branicki, patron al artelor și științelor. Printre persoanele notabile originare din oraș, se numără Ryszard Kaczorowski, ultimul președinte în
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
articolul lui Shannon din 1948 și popularizarea lui Weaver, variantă accesibilă non-specialiștilor. Conceptele lui Shannon au fost și ele popularizate în lucrarea lui John Robinson Pierce "Simboluri, semnale, și zgomot". Contribuția fundamentală a teoriei informației în prelucrarea limbajului natural și lingvistica computațională a fost relevată de Shannon în 1951, în articolul "Predicția și entropia limbii engleze tipărite" (în ), în care a demonstrat că dacă tratează spațiile libere drept o a douăzeci și șaptea literă a alfabetului, incertitudinea limbii scrise scade, furnizând
Claude Shannon () [Corola-website/Science/312635_a_313964]
-
de exemplu MP3) și codificarea canalelor. Acest domeniu se află la limita mai multor domenii: matematică, statistică, informatică, fizică, neurobiologie și inginerie electrică. Impactul său a fost crucial pentru succesul misiunilor Voyager, inventarea CD-ului, dezvoltarea Internetului, studiile moderne ale lingvisticii și percepției umane, înțelegerii găurilor negre, și multor altor domenii. a fost inițiată de Ralph Hartley în 1928, pornind de la tratarea teoretică a problemelor de telecomunicații. Evenimentul care a dus la crearea științei teoriei informației și care a adus-o
Teoria informației () [Corola-website/Science/312652_a_313981]
-
în familia țăranilor Ion Pohilă și Ileana (n. Prisăcaru). Licențiat al secției de ziaristică din cadrul Facultății de Litere a Universității de Stat din Moldova (1975); urmează la Moscova Cursurile de muzeistică și studiul artelor (1976), face studii de doctorat în lingvistică la Institutul de limbă și literatură al Academiei de Științe din Chișinău (1983-1987). Lucrează ca ghid și interpret în turism, specializat pentru marile muzee de arte din Moscova și Leningrad (Petersburg) (1975-1981). În această perioadă, pe lângă rusă și franceză, studiază
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]
-
polonă, cehă) și baltice (lituaniană, letonă), precum și culturile acestor popoare. Ca ziarist, a lucrat la publicațiile periodice: Noutăți editoriale, buletinul Comitetului de Stat pentru edituri, poligrafie și comerțul cu cărți (1981-1983), revistele Limba și literatura moldovenească (1987-1990; ulterior - Revistă de lingvistică și știință literară) și Glasul (ulterior - Glasul Națiunii (1989-1995), participând, în 1989, la tipărirea primelor numere, în condiții de clandestinitate, la Riga (Letonia) și la Vilnius (Lituania). Este redactor (din 1995), apoi redactor-șef (1998-2001) al săptămânalului Mesagerul; redactor la
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]
-
lui Vl. Pohilă). Scobioală, Genoveva. Vlad Pohilă la 50 de ani / Genoveva Scobioală // BiblioPolis. - 2003. - Nr. 1. - P. 38. Tomescu, Domnița. La recherche onomastique dans la Republique Moldave / Domnița Tomescu // Onoma. - 1999. - Nr. 34. - P. 7-12. - (Referiri la studiile de lingvistică ale lui Vl. Pohilă). Vlad Pohilă // Mass-media din Republica Moldova: Who’s who: Ghid 2003 / Comitetul pentru libertatea presei. - Chișinău: [S. n.], 2003. - P. 94. A se vedea art. publicate în Calendar Național 2008. -- Chișinău: BNRM, 2008. -- P. 133-137 și Calendar Național
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]
-
Între 1976-1980 a fost profesor de Fizică la liceu, iar ulterior a devenit cercetător la Institutul Național de Meteorologie și Hidrologie (1980-1989). În această perioadă a publicat studii în revistele academice din domeniul de specialitate, dar și în chestiuni de lingvistică, logică și poetică matematică. După revoluția anticomunistă din decembrie 1989, Andreescu a abandonat cariera de fizician pentru a-și continua eforturile în apărarea drepturilor omului, democrației și statului de drept. Activitatea sa de activist al drepturilor omului, analist politic, ziarist
Gabriel Andreescu () [Corola-website/Science/312253_a_313582]
-
o viață intelectuală bogată și face întâlniri hotărâtoare. Este, pe rând, profesor la un liceu (la Biarritz), apoi lector de franceză în România (la București) și în Egipt (la Alexandria), unde îl întâlnește pe Greimas și unde se inițiază în lingvistică. Este director de studii la "École Pratique des Hautes Études" („Școala Practică de Înalte Studii”) abia din 1962. Debutul publicistic are loc în anul 1942. Sporadic, publică în ziarul Combat, până în anul 1947. După cel de-al Doilea Război Mondial
Roland Barthes () [Corola-website/Science/311667_a_312996]
-
carte nu este una didactică, cum ar părea din titlul ei, impus de editură, pentru a putea s-o încadreze în profilul ei, ci una de investigație critică, atât în perspectova tradițională, cât și prin aplicarea unor metode aparținând stilisticii, lingvisticii structurale, comparaticticii, lingvisticii matematice, fără absolutizarea vreuneia dintre acestea, fapt reliefat de toți cronicarii și recenzenții ei, din care unii sunt amintiți mai jos. Sunt investigate opere de Constantin Negruzzi, Alexandru Odobescu, I.L. Caragiale, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Ștefan Bănulescu
Ieronim Tătaru () [Corola-website/Science/311726_a_313055]
-
jumătatea de nord a Franței și în regiuni limitrofe acesteia din Belgia, Luxemburg și Elveția. Limbile "oïl" se situează în arborele limbilor romanice în felul următor: Grupul de limbi "oïl" cuprinde, după unele surse, două subgrupuri: În concepția de politică lingvistică oficială din Franța, din acest grup fac parte următoarele idiomuri, care au statutul de limbi regionale: În această concepție, limba francopronvensală este și ea una din limbile regionale din Franța, dar nu este inclusă între limbile "oïl". Printre idiomurile "oïl
Limbi oïl () [Corola-website/Science/311058_a_312387]
-
oficială din Franța, din acest grup fac parte următoarele idiomuri, care au statutul de limbi regionale: În această concepție, limba francopronvensală este și ea una din limbile regionale din Franța, dar nu este inclusă între limbile "oïl". Printre idiomurile "oïl", lingvistica istorică îl plasează și pe cel anglo-normand, vorbit în Anglia după cucerirea acesteia de către William Cuceritorul. Cea mai veche atestare a termenului de limbă "oïl" se găsește la Dante Alighieri. Prin acesta el înțelegea limba literară franceză veche, despre care
Limbi oïl () [Corola-website/Science/311058_a_312387]
-
franceza veche (care a dat "oui" în franceza actuală), "oc" în limba occitană și "si" în limba italiană. Și primii romaniști au folosit această denumire la singular pentru franceza veche, iar limbile "oïl" actuale erau considerate dialecte ale acesteia. În lingvistica romanică actuală se continuă folosirea termenului de dialecte pentru aceste idiomuri din Evul Mediu. Primele texte literare considerate ca aparținând limbii franceze au fost scrise în diferite idiomuri "oïl": "La Cantilène de Sainte Eulalie" (Cântarea Sfintei Eulalia), (secolul al IX
Limbi oïl () [Corola-website/Science/311058_a_312387]
-
Universității “Alexandru Ioan Cuza” din Iași (secția limba și literatura română-limbi clasice). Primul post de profesor l-a ocupat la o școală generală, apoi la Școală Normală „Vasile Lupu” din Iași. În 1983 a devenit cercetător științific la Centrul de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor (actualul Institut de Filologie Română “A. Philippide”) din Iași. Aici a făcut parte din colectivul de redactare a Dicționarului limbii române (DLR) al Academiei Române. În 1990 a obținut prin concurs postul de lector la Catedră de
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
Folclor (actualul Institut de Filologie Română “A. Philippide”) din Iași. Aici a făcut parte din colectivul de redactare a Dicționarului limbii române (DLR) al Academiei Române. În 1990 a obținut prin concurs postul de lector la Catedră de Limbă Română și Lingvistică generală a Universității “Alexandru Ioan Cuza” din Iași, iar trei ani mai tarziu și-a susținut teza de doctorat (”Influență modelelor clasice asupra limbii traducerilor românești din secolul al XVII-lea. Lexicul”), devenind conferențiar, iar din 1999 profesor. Între 1997
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
fost director al Institutului de Filologie Română "A. Phillipide". A debutat cu articole, comentarii și eseuri în 1977, la revista “Opinia studențeasca”. Continuă să scrie studii, articole, recenzii și traduceri comentate în publicații precum "Cronică", “Caietele Eminescu”, “Tribuna”, “Anuar de lingvistică, istorie literară și folclor”, “Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza»” (pentru care este din 1995 redactor responsabil), “Limba română”, “Studii și cercetări lingvistice”, “Dacoromania” (Freiburg im Breisgau), “Revista română”, “Contrapunct”, “România literară”, “Timpul”, “Balkan Archiv”, “Revue de linguistique române
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
im Breisgau), “Revista română”, “Contrapunct”, “România literară”, “Timpul”, “Balkan Archiv”, “Revue de linguistique române”, “Romanische Sprachgeschichte” (Berlin-New York), “Idei în dialog”, ”Romanische Forschungen”, ”Zeitschrift fuer romanische Philologie” ș.a. Printre principalele volume publicate de se numără "Lexicologie biblică românească", "Introducere în lingvistică" și "Aeterna Latinitas. Mică enciclopedie a gândirii europene în expresie latină" (1997, în colaborare), precum și o suită de traduceri în ediții bilingve, cu ample studii introductive, note și comentarii, din literatura latină antică sau medievală (Sf. Augustin, Thomas de Aquino
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]