6,058 matches
-
perfecțiunii, dotat cu atribute apotropaice. În Trandafir și Busuioc [Oprișan, III], înghițirea peștelui cu "solzi de aur" (de către împărăteasă, țigancă, iapă și cățea) duce la nașterea a doi feciori, Trandafir și Busuioc, "cu soarili în piept, luna-n spati și luceferii pe umeri și cu păru de aur", a doi mânji și a doi căței, care-și unesc forțele în vederea atingerii aceluiași scop: triumful binelui. Tot despre apariția miraculoasă a doi copii identici este vorba și în următorul basm. Un împărat
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
și prea darnic cu toată lumea și făcea pomeni la toți nevoiașii" cu un copil, dar nu unul ca oricare, ci unul "ce n-a putut să se vadă pe acele timpuri - cu soarele-n piept / cu luna-n spate, / doi luceferi în doi umeri" [Mustață de aur, barbă de Mătase, Oprișan, I]. Stan Bolovan, "un om cu stare și cu socoteală, care-și avea virtuțile sale, moșioara sa, avea un necaz: n-avea copii". Cum mergea el gândindu-se la bucuria
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
îi era teamă de Creciun s-o primească în casă. Atunci nu erau stele pe cer, "numai luna umbla" și oamenii lucrau în lună. Cum l-a născut pe Domnul Hristos, "boii l-au aburit", atunci s-a arătat și "Luceafărul de sară la casa lor și apoi stelele". Creciun zărește lumina de departe, închipuindu-și c-au dat foc casei. Creciuneasa își trimite pe rând fiicele la Maica Domnului în ocol; fata ciuntă se întoarce cu mâini de aur, cea
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
dat foc casei. Creciuneasa își trimite pe rând fiicele la Maica Domnului în ocol; fata ciuntă se întoarce cu mâini de aur, cea șchioapă se întoarce cu piciorul la loc, iar cea oarbă, cu ochii. Creciun văzând stelele pe cer, luceafărul de miezul nopții, luceafărul de dimineață, apoi zorile de ziuă, ziua și pe urmă soarele răsărind, recunoaște puterea lui Dumnezeu. Într-o legendă, Domnul Christos născut prin creștet. Mâinile de aur, se spune că Dracul a creat împreună cu Dumnezeu lumea
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
își trimite pe rând fiicele la Maica Domnului în ocol; fata ciuntă se întoarce cu mâini de aur, cea șchioapă se întoarce cu piciorul la loc, iar cea oarbă, cu ochii. Creciun văzând stelele pe cer, luceafărul de miezul nopții, luceafărul de dimineață, apoi zorile de ziuă, ziua și pe urmă soarele răsărind, recunoaște puterea lui Dumnezeu. Într-o legendă, Domnul Christos născut prin creștet. Mâinile de aur, se spune că Dracul a creat împreună cu Dumnezeu lumea și pământul, dar nu
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
părul pe spate și strică toată grădina; a doua oară probează costumul "cerul cu stelele", procedând la fel. Fata împăratului este martora acestor întâmplări. În timpul derulării unei vânători, Făt-frumos îmbracă hainele "cu soarele în piept, luna în spate și doi luceferi în umeri" și repetă isprăvile anterioare; fata de împărat îi dă un pumn cu bani grădinarului, pentru a nu-l certa pe argat. Împăratul se hotărăște să-și mărite și fata cea mică, dar aceasta refuză să-și aleagă soț
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
atunci când se scaldă. Venind vremea să se mărite, împăratul dă sfoară în țară că o va da numai aceluia care-i va ghici semnele de pe trup. Un cioban spuse că "fata are soarele-n piept, luna-n spate și doi luceferi în cei doi umeri." Un boier răspunse că așa ar fi zis și el. Împăratul îi pune pe amândoi într-o cameră; ciobanul ce ronțăie flori cele, îi răspunde celuilalt că-și ronțăie nasul, așa că boierul, făcând la fel, se
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
1994), redactor la revista „Literatorul” (1994-1998), secretar general de redacție la „Caiete critice” (1998-2001), redactor-șef adjunct al cotidianului „Cronica română” (2001-2002). Concomitent, din 1998 este cadru didactic la Faculatea de Litere bucureșteană, Catedra de istoria literaturii române. Debutează la „Luceafărul” în 1991, iar editorial cu Jurnalul unui an satanic în 2001. Mai este prezent în „Contemporanul-Ideea europeană”, „Tribuna”, „Viața românească”, „Noi cercetări literare”, „Fețele culturii” (suplimentul cultural-artistic al cotidianului „Azi”), „Arc”, „Moftul român”, „Harababura” ș.a., la emisiuni radio și de
VONCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290642_a_291971]
-
Caransebeș), „Progresul” (Oravița), „Junimea literară”, „Făt-Frumos”, „Neamul românesc literar” (N. Iorga îi găsea „versuri de o rară frumusețe”), „Viața nouă” (Cernăuți), „Drum drept”, „România viitoare”, „Gânduri bune”, „Florile dalbe”, „Gândul nostru”, „Răsăritul”, „Cosinzeana”, „Revista Moldovei” (Botoșani), „Floarea soarelui”, „Glasul Bucovinei” „Luceafărul”, „Ramuri”, „Adevărul literar și artistic”, „Convorbiri literare”, „Rampa”, „Cele trei Crișuri”, „Epigrama”, „Universul”, „Transilvania”, „Gândirea”, „America” (Cleveland, SUA), „Steaua noastră - Our Star” (New York) ș.a., cu versuri originale și traduse, cu epigrame ș.a. A fost înmormântat la Suceava. În domeniul poeziei
VOEVIDCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290620_a_291949]
-
patriei” și la revista „Orizonturi militare” (1986-1990), redactor-șef al Secției beletristică de la Editura Militară (1990-1993), redactor, apoi secretar general de redacție la „Viața armatei”; în 2001 trece în rezervă pentru a se dedica literaturii. A debutat cu versuri la „Luceafărul” în 1989, și editorial cu placheta Hierofantul, apărută în 1999. Mai colaborează cu poezii, eseuri, recenzii la „România literară”, „Viața românească”, „Tineretul liber. Supliment literar-artistic”, „Paradigma”, „Poesis”, „Familia”, „Vatra”, „Unu”, „Semne”, „Princeps Edit”, „Tomis”, „Antares”, „Nouvelle Europa” (Luxemburg), „Contrapunct”, „Litere
VOINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290629_a_291958]
-
1936 cu placheta Floarea amară. A făcut parte din mișcarea poetică Adonis, alături de Virgil Treboniu, Mihu Dragomir, Mihail Grama, Ion Larian Postolache, Petru Homoceanul ș.a. A colaborat la „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Sfarmă-Piatră”, „Universul literar”, „Azi”, „Românismul”, „Pământul”, „Cruciada românismului”, „Festival”, „Luceafărul”, „Curentul literar”, „Provincia”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a., uneori semnând Emil Gicana. A mai publicat volumele Fântânile tăcerii (1940), Cartea plecărilor (1941), Înalte vânturi (1943; Premiul Academiei Române), reunite parțial în 1969 în culegerea Poarta destinului, împreună cu un ciclu de versuri adunate
VORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290643_a_291972]
-
lui Petru Vintilă, subofițer. A absolvit clasele primare în localitatea natală, liceul la Caransebeș (1942) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1948). E redactor la „Luptătorul bănățean” (1945-1946), „Frontul plugarilor” (1946-1948), „Contemporanul” (1948-1951), „Gazeta literară” (1954-1957), „Luceafărul” (1958-1963), „România liberă” (1964-1965), redactor-șef adjunct la „Colocvii” (1966-1968) și „Satul socialist” (1968-1970). Debutează în 1939 la săptămânalul timișorean „Fruncea”, și editorial în 1944 cu piesa în trei tablouri Gheorghe Doja. În 1945 îi apare placheta Cinci dioptrii, urmată
VINTILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290580_a_291909]
-
singurul prefect transnistrean care a beneficiat de achitare. Debutează cu versuri în 1909 la „Dascălul poporului” din Roman, iar editorial în 1912 cu volumul Spre viață. Colaborează la „Făt-Frumos”, „Cuget clar”, „Sămănătorul”, „Neamul românesc literar”, „Cele trei Crișuri”, „Dacia Traiană”, „Luceafărul”, „Cosinzeana”, „Ramuri”, „Viața românească”, „Flacăra”, „Viața literară”, „Universul literar”, „Românul” (Arad), „Drapelul” (Lugoj), „Flacăra roșie” (Arad) ș.a. Prezență deosebit de activă în viața literară, organizează conferințe și șezători literare, inițiază Expoziția de Cărți Românești din Timișoara (1933), participă la înființarea Societății
VOLBURA POIANA-NASTURAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290638_a_291967]
-
pregătind teza Rezistența culturală în Europa de Răsărit sub regimurile comuniste. După ce obține diploma de studii aprofundate, abandonează doctoratul în favoarea teatrului și a activității la Secția română de la Radio France Internationale. Debutează cu versuri în 1972 la revista școlară rădăuțeană „Luceafărul”, iar editorial cu placheta La noapte va ninge, apărută în 1980. A colaborat la „România liberă”, „Steaua”, „Vatra”, „Convorbiri literare”, „Amfiteatru”, „Cronica”, „Transilvania”, „Echinox”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Secolul 20” ș.a. După 1989 piesele îi sunt jucate pe numeroase scene românești
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
premiate de Asociația Scriitorilor din Cluj, al cărei secretar va fi în perioada 1982-1988. Este prezent cu studii, cronici literare și eseuri în „Almanahul literar”, „Tribuna” (e redactor-șef adjunct în perioada 1970-1982), „Steaua” (membru în consiliul editorial), „Viața românească”, „Luceafărul”, „România literară”, „Astra”, „Transilvania”, „Familia”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Vatra”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Echinox”, „Revue roumaine”, „Utunk”, „Korunk”, „Apostrof”, „Transylvanian review” ș.a. Participă cu studii la volume colective și antologii: Literatura în actualitate (1971), Semnificațiile criticii literare contemporane (1976
VLAD-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290599_a_291928]
-
se stabilește în Israel, unde este conferențiară la Institutul Dinur și la Universitatea Ebraică din Ierusalim. Debutează în 1950 la „Viața românească”, iar editorial în 1962 cu antologia Tradiții ale criticii literare marxiste din România. 1930-1940. A mai colaborat la „Luceafărul”, „România literară”, „22”, „Agora” (Philadelphia, SUA), „Dialog” (Dietzenbach), „The Jerusalem Post” ș.a. După ce pe parcursul anilor ’50 a practicat o publicistică militantă în principalele organe de propagandă oficială conformându-se directivelor ideologice în domeniul literaturii, V. s-a orientat cu predilecție
VRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290650_a_291979]
-
Lingvistică al Academiei (1956-1958) și reintră în viața literară ca traducător. Între 1959 și 1967 este angajat la Catedra de limba italiană a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, iar între 1962 și 1968 (anul pensionării) e și redactor la „Luceafărul”. Conferențiază frecvent în Italia, la Roma, Pisa, Napoli, Florența, și participă la alcătuirea unor volume de poezie românească în traducere italiană. Bunele raporturi pe care le întreține cu o serie de scriitori italieni importanți (Giuseppe Ungaretti, Eugenio Montale ș.a.) contribuie
VRANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
unde este și redactor), „Timpul”, „Naționalul”, „Calendar pentru toți românii”, „Săptămâna ilustrată”, „Literatură și știință”, „Constituționalul”, „Adevărul”, „Eminescu”, „Povestea vorbei”, „Gazeta săteanului”, „România jună”, „Revista poporului”, „Pagini literare”, „Calendarul Minerva”, „Generația nouă”, „Literatură și artă română”, „Scena”, „Viața românească”, „Universul”, „Luceafărul”, „Tribuna poporului”, „Flacăra”, „Școlarii”, „Neamul românesc”, „România”, „Drum drept” „Lumea”, „Drapelul”. În perioada târgovișteană a făcut parte din comitetul de redacție al gazetei locale „Armonia”. Împreună cu Alceu Urechia a întemeiat revista „Vieața” (1893-1896), iar cu George Coșbuc a scos revista
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
studii de lingvistică în publicațiile de specialitate, articole în „Caiete critice”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Revista română de comunicare și relații publice”, „Euresis-Cahiers roumains d’études littéraires”, „Manuscriptum”. Susține apreciate rubrici de cultivare a limbii: „Povestea vorbei” în „Luceafărul”(1990-1993), „Păcatele limbii” în „România literară” (din 1993), „Subversiuni lingvistice” în „Vineri”, supliment al revistei „Dilema” (1997-1999). Figurează între colaboratori la Dicționarul scriitorilor români (I-IV, 1995-2002), Dicționarul esențial al scriitorilor români (2000), Literatura română. Dicționar de opere (2003) ș.a.
ZAFIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
j. Dâmbovița - 29.VI.1991, București), poet și traducător. Provine dintr-o familie de țărani. Șef de depozit la Editura pentru Literatură, din 1972 va fi secretar tehnic de redacție la Editura Eminescu. Primele versuri îi apar în 1961, în „Luceafărul”, la rubrica „Poșta redacției”. Debutează editorial cu placheta Sufletul copacilor (1964). Mai e prezent în „Convorbiri literare”, „Orizont”, „Ramuri”, „România literară”, „Tribuna”, „Steaua” ș.a. De asemenea, publică (uneori împreună cu Constanța Zamfir ș.a.) traduceri, prin intermediar, din lirica greacă, japoneză și
ZAMFIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290693_a_292022]
-
Democrației Sociale din România. Prefect de Cluj din 1990, demisionează în august 1996 și funcționează, câteva luni, ca ministru al Culturii. În 2000 va fi ales senator de Cluj. Debutează cu o schiță la „Amfiteatru” în 1969. Mai scrie în „Luceafărul”, „Tribuna”, „Steaua”, „Utunk”, „Korunk”, „România literară”, „Vatra”, „Viitorul social”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»” ș.a.; în 1990 a fost director al săptămânalului clujean „Azi”, iar între 1990 și 1992 a făcut parte din colegiul de redacție al cotidianului „Azi” din București. Prima
ZANC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
Gorj (1959-1960), devine asistență și ulterior lector de literatură la Facultatea de Ziaristica a Academiei de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”. Concomitent, preda în licee bucureștene - Liceul Industrial de Construcții de Mașini (1967-1970) și Liceul „Unirea” (1970-1972). Debutează cu versuri la „Luceafărul” (1966), iar editorial cu placheta Nordice, apărută în 1971. Mai e prezenta în „Argeș”, „Iașul literar”, „Cronică”, „România literară”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Steaua”, „Convorbiri literare”, „Al cincilea anotimp”. Primele versuri publicate de Z. ilustrează tranziția de la poezia angajată
ZARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290709_a_292038]
-
este diluat de lamentația după tinerețea și fericirea pierdută. Totuși, în Bardul (poem influențat vădit de Blestemul bardului al lui Uhland) se conturează un portret sugestiv al cântărețului străin de acestă lume, cu elemente ce îl apropie, pictural, de imaginea Luceafărului eminescian. Z. a încercat, cu mare ușurință în versificare, diferite tipuri de strofe și ritmuri. El nu se sfiește să introducă vocabule și versuri străine în refren sau în rimă. Alături de Al. Depărățeanu, a consolidat versul scurt. Dar nici exercițiile
ZAMPHIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290701_a_292030]
-
anul următor în volum. Debutează în 1965 la „Contemporanul” cu un text despre Adrian Maniu. Mai e prezentă cu studii și articole de critică și istorie literară în „România literară”, „Analele Universității București”, „Manuscriptum”, „Limbă și literatură”, „Caiete critice”, „Euresis”, „Luceafărul”, „Adevărul literar și artistic” ș.a. Participă la realizarea unor lucrări colective: Dicționar de literatură română (1980), Sinteze de literatură română (1981). Axată pe epoca interbelică și specializată în zona modernismului, Z.-F. aduce, într-un teren al tuturor experimentelor artistice
ZAHARIA-FILIPAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290686_a_292015]
-
Română a Universității bucureștene, cursuri fără frecvență. Participă la înființarea revistei „Pentru patrie” (1949), lucrează în redacția unor periodice: „Aviația sportivă”, „Radioamatorul”, „Sănătatea”, „Munca” (unde asigură un deceniu și jumătate rubrica „Cetățeanul și legea”), e secretar general de redacție la „Luceafărul” (1958-1966). Susține vreme îndelungată emisiunea radiofonică „Memoria pământului românesc”. Este șeful serviciului de presă la Direcția Rețelei Cinematografice și Difuzării Filmelor (1969-1971), inspector general la Centrul Național al Cinematografiei (1971-1973) și instructor în Consiliul Culturii și Educației Socialiste (1973-1984), redactor
ZAHARIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]