8,611 matches
-
psalmi și în 2Sam 22) și metaforă lexicalizata qeren, „corn”, tradusă de obicei cu „tărie, putere”. „Domnul e stâncă mea, cetatea mea întărită și izbăvirea mea! Dumnezeul meu, întărirea mea și voi nădăjdui în El; scutul meu, puterea (litt. cornul) mântuirii mele, scăparea mea!” (t.n.) Un alt sinonim al lui Țór, ’e>en „piatră”, apare în discursul testamentar al lui Iacob (Gen 49,24), unde Dumnezeu este numit Ro‘eh, ’E>en Yiœer"’Ql, „Pastorul, Stâncă lui Israel”. Semnificații de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Semnificații de bază: cel care se îngrijește, ocrotește, călăuzește, hrănește. 3.1.16.7. š"lÄm. Mihea spune despre Mesia cel așteptat: h"y"h zeh š"lÄm (5,4a): „această pace va fi” (SC, Blaj, BVA); „el va fi mântuirea noastră” (G-R); „El însuși va fi pacea noastră” (BS); „El va fi pacea noastră” (C); éstai haútQ eirenQ (LXX); „et erit iște pax” (Vg); „Celui-ci seră paix” (BJ); „this shall be peace” (RSV). În Noul Testament, Epistola către efeseni îi aplică
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
modelul suprem: șho pater,ț ex ho¤ pasă patrià en ouranožs kaì epì gQÎs onomázetai, „sTatal,ț de la care își ia numele orice paternitate în cer și pe pamant” (Ef 3,15). La acestea se mai adaugă implicarea Tatălui în mântuirea omului, dându-l pe însuși Fiul său unul-născut (cf. e.g. Rom 8,32; Gal 1,15-16). Nume descriptive și nume metaforice Acestea au semnificații ce pot fi grupate în câmpuri semantice comparabile cu cele pe care le-am perceput când
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
kósmÄi kaì hóti oudeìs theòs ei mg hežs: „idolul nu este nimic în lume și nu este alt Dumnezeu decât numai Unul.” (BVA) - ho theòs hežs estin afirmă același apostol în Gal 3,20, arătând că de-a lungul istoriei mântuirii s-au succedat diverse rânduieli, dar Dumnezeu este unul singur. - În pledoaria pentru unitatea creștinilor din Ef 4,6, afirmarea unicității lui Dumnezeu este argumentul care le încununează pe toate: „...o singură nădejde... un singur Domn, o singură credință, un
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Doxologia care încheie Epistola lui Iuda (v. 25), din nou sÄtQr este apoziție pe langă theós: mónÄi theÄÎi sÄtQÎri hQmÄÎn dià IQso¤ Christo¤ to¤ kyríou hQmÄÎn dóxa...: „singurului Dumnezeu, Mântuitorului nostru prin Iisus Hristos Domnul nostru: slavă...” (BVA) În Noul Testament, mântuirea are întotdeauna un sens spiritual: salvarea din robia celui rău, eliberarea de păcat, izbăvirea de osânda veșnică. De aceea, înfăptuitorul ei nu poate fi decât Dumnezeu, prin Fiul său, Isus Hristos. Semnificații de bază: cel care îl scăpa pe om de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
to¤ kyríou hQmÄÎn IQso¤ Christo¤ (Fp 15,26): „...care și-au pus viața pentru numele Domnului nostru Isus Hristos.” (t.n.) 3.2.2.2. Numele uman: IQso¤s Corespunde numelui ebraic, foarte răspândit, YehÄšua‘ sau YQšóa‘, care înseamnă „YHWH este mântuire”.270 Este asociat cu rădăcina verbală YŠ‘ 271. Evanghelia spune că e dat de Dumnezeu însuși prin îngerul Gabriel (Lc 1,31) și rostul lui e explicat în Mt 1,21: Iosif trebuie să-i pună pruncului Mariei acest nume
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
e pusă în opoziție cu „înțelepciunea omenească”, pură virtuozitate retorica sau speculație filosofica. Dumnezeul la care ajunge această din urmă este doar pentru o elită, insă înțelepciunea lui Dumnezeu a fost personificata în Hristos cel răstignit, întruchipare a planului de mântuire pentru toți293. Personificarea Înțelepciunii este însă mai veche: ea se întâlnește și în texte veterotestamentare precum Proverbele și Înțelepciunea lui Solomon. În lumina acestor texte, putem înțelege cuvântul misterios al lui Isus din Mt 11,19: „Înțelepciunea s-a dovedit
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
doua a lui Petru îl numește și ea de două ori pe Hristos kýrios kaì sÄter (1,11 și 3,2). Semnificații de bază: cel care eliberează de păcat și scapă de osânda veșnică. 3.2.2.13.2. apolýtrÄsis: „mântuire” (SC, Blaj); „răscumpărare” (celelalte traduceri românești); „redemptio” (Vg); „rédemption” (BJ); „redemption” (RSV). Răscumpărarea este una dintre metaforele folosite de apostolul Pavel pentru a descrie lucrarea lui Hristos. Omul ajuns rob păcatului este „răscumpărat” prin jertfă Mântuitorului. Metaforă se oprește aici
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
metaforă porții, în același univers pastoral: „Eu sunt poartă (egÀ eimi hQ thýra): de va intra cineva prin mine, va fi mântuit; și va intra și va ieși și pășune va afla.” (10,9) Semnificații de bază: unic mijlocitor al mântuirii. 3.2.2.15. Învățător, Călăuzitor 3.2.2.15.1. ho didáskalos: „Învățătoriul” (SC, Blaj); „Învățătorul” (celelalte traduceri românești); „Magister” (Vg); „le Maître” (BJ); „șyourț Teacher” (RSV). De obicei la vocativ, didáskale, sau corespondentul sau ebraic Rabbi, sau, în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
hQ zÄe (3.2.2.9.3.), zÄe se traduce, firește, cu „viața”, dar nu se poate transfera și faptul că, în greacă Noului Testament, acest cuvânt este rezervat vieții dumnezeiești la care este făcut părtaș omul ca urmare a mântuirii aduse de Hristos, spre deosebire de bíos, care semnifică viața naturală. Alte nume care au nevoie de explicații sunt cele ce fac tainice aluzii la texte veterotestamentare, cum ar fi: megaloprepgs dóxa (3.2.1.1.4.), sau ho hyiòs to¤ anthrÀpou
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2.3.2.) prin semnificația de bază „ajutător”. 4.2.16. H"d (2.1.12.1.) și MÄreh (3.1.13.1.) sunt ambele participii prezente, dar asemănarea semantica e imperfecta. Numele coranic îl arată pe Dumnezeu călăuzitor spre mântuire, pe când cel biblic îl arată că învățător în privința binelui. 4.2.17. Ra’óf (2.1.13.2.) și “"> (3.1.14.4.) respectiv ho agathós (3.2.1.5.3.). Deși toate se pot traduce cu „bun”, contextele concrete
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a eliberat” (Ps 34, 5) sau: „...pe tine, Doamne, te-am așteptat:/ Tu îmi vei răspunde (ta‘aneh), Stăpâne, Dumnezeul meu!” (Ps 38, 16) arătând uneori și în ce fel: „Prin fapte minunate de dreptate ne răspunzi (ta‘anQnó), Dumnezeul mântuirii noastre.” (Ps 65, 6a) Dumnezeu răspunde nu numai la rugăciunea, ci și la suferință omului sârman: „Cei smeriți și cei sârmani caută apă, dar nu este; limba li se usucă de sete. Dar Eu, Domnul, le voi da răspuns (’e
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
acționa În folosul comunității. Biserica Ortodoxă din România nu promova o astfel de cultură. În cadrul acestei Biserici, filantropia se baza mai degrabă pe spiritul de milă, mult mai apropiat de teologia creștin-ortodoxă decât noțiunea de fapte bune, drept cale către mântuire 109. Eugeniștii au Încercat să transforme Înclinația Bisericii către activități de caritate În beneficiul celor neajutorați Într-un sentiment cu o mai mare responsabilitate socială, de grijă față de comunitate ca Întreg 110. În viziunea adepților mișcării eugeniste, autoritățile religioase, de la
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
altă caracteristică mult mai importantă a discursului lui Codreanu este accentul pus pe chemarea către membrii mișcării de a se supune idelurilor credinței creștine și de a-și urma Căpitanul fără să pună la Îndoială mijloacele necesare pentru a obține mântuirea. În contrast cu acest mesaj, mișcarea eugenistă vorbea despre adevăruri obiective, raționale și făcea apel la simțul responsabilității și la autocontrolul biologic. Chiar dacă la prima vedere eugenia pare să fi servit ca instrument pentru ideologia legionară profund antisemită, la o privire mai
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
se simtă bine pe cei ce se află Împreună cu noi” (Jonathan Swift); „Politețea face ca omul să apară În exterior așa cum ar trebui să fie În interior” (La Bruyère). * „Este permis să faci unui om o nedreptate dacă este spre mîntuirea lui.” (P. Syrus) Cunoscînd, de pildă, obiceiul cuiva de a minți, de a Înșela așteptările altora, Îi putem crea - printr-un act de trădare deliberată a intereselor lui de moment - o situație de puternică frustrare a Încrederii pe care ne-
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
-i de mirare că o ambarcațiune, atît de slabă, de rău echipată și atît de rău comandată, piere deseori și că sufletul naufragiază, de atătea ori, pe stîncile ascunse În vastul ocean al lumii, Înainte de a putea ajunge la portul mîntuirii”. Descrierea lui J. Oxenstiern poate fi considerată exagerată, Însă nu-i putem contesta totuși luciditatea cu care a surprins aspectul convulsiv, adesea dramatic al destinului omenesc. * „Medicul Îngrijește, natura vindecă.” (Hipocrate) CÎnd este vorba mai ales de suferințe psihice este
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
negarea trupului ori pentru afirmarea lui. Indiferentismul triumfă adesea în această materie: ceea ce este esențial se referă nu atât la carnea supusă greșelii, îmbibată cu rău, cât la suflet, absolut independent, pur, și singurul avut în vedere în efortul de mântuire. Trupul e zero, așadar să uităm de el sau să ne folosim de el până la sațietate, este, de fapt, una și aceeași concluzie logică. în acest bazar filosofic, un număr relativ mic de persoane susțin explicit că trupul trebuie transformat
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
aceasta se deosebesc adepții Marelui Orient de cei ai Marii Loje... Gnosticul se crede un ales. El îi împarte pe oameni în trei categorii: hilici, psihici și pneumatici. Primii sunt, la origine, încleiați în materie și nu vor cunoaște niciodată mântuirea; lipsiți de suflet, constituiți numai din materie, ei sunt menținuți pur și simplu distrugerii; într-un anume fel, hilicii corespund păgânilor legați de sol prin ignorarea adevărurilor gnostice. Cei din a doua categorie pot spera o mântuire datorită complexității lor
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vor cunoaște niciodată mântuirea; lipsiți de suflet, constituiți numai din materie, ei sunt menținuți pur și simplu distrugerii; într-un anume fel, hilicii corespund păgânilor legați de sol prin ignorarea adevărurilor gnostice. Cei din a doua categorie pot spera o mântuire datorită complexității lor mentale: psihicii au un suflet, desigur, dar nu și spirit, ei pot spera o eliberare numai dacă au șansa inițierii; poate că gnosticii îi desemnau prin aceasta pe creștini, aflați parțial pe drumul bun - dar numai parțial
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
spera o eliberare numai dacă au șansa inițierii; poate că gnosticii îi desemnau prin aceasta pe creștini, aflați parțial pe drumul bun - dar numai parțial. Cei din a treia categorie, pneumaticii, sunt desemnați de Puterea Puterilor, ei sunt siguri de mântuire, fapt care le permite să acționeze fără a se sinchisi de bine și de rău. Orice ar face, ei sunt deja mântuiți: aceștia sunt gnosticii. Așadar, hilicul și pneumaticul nu evoluează în aceeași lume. Unii lâncezesc în lumea sensibilă, ceilalți
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Unu la Multiplu, evoluția prodigioasă are realmente cu ce interesa curiozitatea filosofică. La cealaltă extremitate a preocupării lor găsim mersul și destinul lumii: încotro se îndreaptă ea? Spre propria-i pierzanie? Cât va dura? Va dispărea oare? își va găsi mântuirea? Regenerescența? Mania proprie timpurilor acelea pentru apocalipse găsește în utilizarea cifrelor un anumit fel de justificare serioasă: reducerea lumii la formule matematice îi tentează de multă vreme pe filosofi, de la Pitagora până la Spinoza sau Leibniz, ideea unei mathesis universalis persistă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
alte trupuri și că supraviețuiesc pieirii; toți afirmă că destinul lor post-mortem depinde de folosința care i s-a dat în timpul vieții; toți populează cerul cu creaturi inteligibile: toți explică lumea printr-un principiu divin susținut de demiurgi; toți definesc mântuirea ca fiind eliberarea principiului spiritual produs de foc din închisoarea sa materială, carnală, corporală. Asemeni lui Pitagora și Platon... Să fie atunci gnosticii niște platonicieni? Nu, pentru că Platon afirmă răspicat că detestă viața, trupul, dorințele și plăcerile, câtă vreme gnosticii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Platon... Să fie atunci gnosticii niște platonicieni? Nu, pentru că Platon afirmă răspicat că detestă viața, trupul, dorințele și plăcerile, câtă vreme gnosticii licențioși se instalează dincolo de bine și de rău și cer trupului, dorințelor, plăcerilor, pasiunilor și pulsiunilor ocazii de mântuire filosofică. Dacă hedonismul definește orice gândire care contează ca atare prin trup, ține cont de el, preferă viața morții și bucuria pasiunilor triste, atunci gnosticii aparțin într-adevăr continentului hedonist. în această privință, urmele platonismului persistă și încă foarte clar
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ideologie: Geneza, de exemplu, le dă ocazia unor lungi dezvoltări privitoare la apariția răului, la originea negativității în lume sau la decăderea umanității. Cartea lui Enoh furnizează o teză esențială pentru înțelegerea caracterului indiferentist sau licențios al anumitor gnostici: teza mântuirii și a predestinării care, de la Augustin până în secolul al XVII-lea jansenist și pascalian, a făcut să curgă multă cerneală... Anumite pasaje din Actele apostolilor, din Epistolele lui Pavel sau din Apocalipsa lui Ioan stau mărturie a confruntărilor dintre creștinii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
gnostic, proiecția lui terestră. Tot într-o perspectivă platoniciană, și cu toate deformările intelectuale și mentale provocate de mai bine de șapte veacuri de existență a curentului, gnoza îndeamnă la regăsirea drumului spre cer, singura perspectivă în stare să aducă mântuirea. Plotin trece drept unul care-i combate pe gnostici într-una din Eneadele sale îII, 9). Totuși, opera lui pare să ilustreze una din modalitățile gnosticismului: și el condamnă lumea materiei și aspiră la contopirea cu Unu-Bine, principiu al
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]