5,076 matches
-
văzute, auzite ori simțite, În ideea că-mi voi reveni din acest gen de „comă”, cum o numiseră, În cele din urmă, mai muți medici. Apoi seara, după cină, se ruga fierbinte și se auzea plângând sugrumat până târziu, În măduva nopții. Aș fi vrut să o iau În brațe, să-i spun cât de mult o iubeam, să-i vorbesc, În sfârșit, despre Otilia. Dar zăceam În cea mai strâmtă celulă cu putință, Învelită cu piele, Între pereții propriului meu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
satisfăcut. Clopotul mare se dezlănțui cu toată puterea, umplând cerul Întreg de tăria dangătelor sale. El sări ca ars de un bici de foc, cu creierii fierbând, cu timpanele incendiate, ca și cum sulițe foarte ascuțite l-ar fi pătruns adânc, până-n măduva lor, asurzindu-l... De atunci, de la Întâmplarea aceea, a suportat chinuit fiecare zgomot mai pronunțat, a stat departe de sunetele Înalte, tăioase, arătându-se de-a dreptul terorizat În prezența lor. Într-un târziu, pipăindu-și Încet abdomenul, descoperi o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ca gheața de obrazul meu.) Frank era Îngrozitor de drăguț, dar am impresia că Paula are nevoie de cineva mai Înclinat spre... devianțe. Îmi zîmbi, cît se poate de conștientă de faptul că ea Însăși era fermecătoare, agreabilă și depravată pînă-n măduva oaselor. 12 Un joc de-a șoarecele și pisica În Estrella de Mar, devianța era o marfă aflată sub pază severă. Supravegheat de șoferul prundent și suspicios, care Își trecuse În agenda electronică numărul mașinii mele, am trecut pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
șef era câinele lui Matei! Nu mișca unul. 207 Vinețiul fochistului bătea aerul cu coada ridicată. Era lacom. El scormonea pământul. Mirosise osul, pentru că os se afla sub laba sa. Toți priveau pieziș. Îl rupea așchii-așchii și scotea dintr-o dată măduva galbenă și putredă. Din când în când, ridica ochii. Tot nu mișcau. Când dădea iama în grămadă însemna că terminase. Lua unul de blană și-l târnosea. Ieșea tot praful din el, pînă-l sângera. Sătul, se fudulea privindu-i cum
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Înțeles: pe-aici, prin Paris, așa... - De ce nu? Se Întâlnește munte cu munte, darmite om cu femeie! Sau cumva n-aveți Încredere În Înțelepciunea milenară a poporului pe care, cu onoare, Îl reprezentăm amândoi aici, În inima occidentului corupt până În măduva democrației sale pluraliste? S-a precipitat către ieșire, lăsându-mă vag intrigat la bandă, În așteptarea bagajelor - două geamantane de voiaj gri-petrol, de a căror culoare distinsă eram foarte mândru, fie și numai pentru că aduceau o oarecare variație În aglomerația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Don Manuel și Don Joîo III o înălțaseră la rangul de regină a oceanelor și îi dăduseră stăpânirea unei bune părți a lumilor nou descoperite. S-ar fi spus că efortul uriaș, cheltuit de Portughezi în secolele XV-XVI, secătuise până la măduvă substanța vitală și energiile creatoare ale națiunii. Portugalia descoperirilor maritime și a colonizărilor, Portugalia eroică, imperială, orgolioasă, civilizatoare și bogată, a lui Vasco de Gama și Albuquera, a lui Joîo III și a lui Camoens - nu mai trăia decât în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
revoluționare și de necesitatea totalei preschimbări a Portugaliei - fapt este că sub lunga și, în aparență, calma lui domnie, forțele dezordinii s-au manifestat în deplină libertate. În acest răstimp de 28 de ani, societatea portugheză este atacată sistematic până la măduvă. Legăturile cu trecutul sunt aproape total tăiate. Portugalia nu se află numai în pragul catastrofei finale, se află în etapa preliminară dispariției ei ca neam creator de instituții autonome. Două sau trei generații trecute fără reacțiune, sub un asemenea climat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ea va pomeni mai târziu, cu groază și deliciu, sub numele de la steppe. Acolo, În Întunecimea nemărginită, licăririle intermitente ale luminilor satului din depărtare Îi apar ca ochii galbeni ai unor lupi. Îi este frig, e Înghețată tun, „Înghețată până În măduva oaselor“ - căci se lansează În cele mai ciudate hiperbole când nu caută cele mai prozaice maxime. Din când În când, se uită Înapoi, ca să se asigure că o a doua sanie, În care se află cufărul și cutia ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mai pun, intim, această problemă „depășită“... Romanul lui Ioan Lăcustă lasă un gust amar: asiști la derularea unui Text real, care te văduvește de iluzii. Extrem de bine scris, susținîndu-și „tezele“ prin anecdotic percutant, sfîșietor și nu rareori ironic, uman până-n măduva oaselor, pare, în peisajul actual, o vioară într-un cor de schelălăieli.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
felul“, după cum tot Heine spune într-un poem bizar. De unde libertatea sfidătoare a judecății în privința semenilor - iar la Heine, după părerea unui englez, „lipsa respectului față de sine, a adevăratei demnități“. Morții lui Goethe i-a supraviețuit acest faun a cărui măduvă a spinării a făcut implozie pentru Europa modernă. Neîndoielnic, nu există „dreptate“ spirituală. Ar fi un gest prea senzual pentru o posteritate prea costisitoare. * În mod ideal, ratatul rămâne legat de un adevăr ascuns, care, într-un final, ne pune
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
e în cartier? — Nu am un magazin. Dar vând în mai multe magazine de pe Seventh Avenue. Și acasă. — Aha, înțeleg. Stai de mult aici? De când mă știu. Aici m-am născut, aici am crescut. — Băștinașă din Park Slope. — Da. Până în măduva oaselor. Asta era, deci: mărturisirea completă. Sherlock Holmes dăduse lovitura din nou și, în timp ce mă minunam singur de devastatoarea mea putere de deducție, îmi părea rău că nu suntem doi, ca să mă bat admirativ pe spate. Știu că sună a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
asumarea mlaștinii proprii. Visul american ar trebui logodit cu cel al grecilor antici. Și idealurile ruginesc în timp. Să transformăm strigătul în soluție. Arta națională trebuie să edifice imaginea unei spiritualități nesupusă eroziunii timpului. Și totuși omul ar putea fi măduva timpului. Rezistăm încă pentru că nu am renunțat la idealurile inaccesibile. Spre coarnele condeiului ne mână o suferință, un pariu, o obsesie. Cu timpul, unele idealuri ajung ca brânza uitată la soare. Marile spirite știu să grădinărească și în deșertul apocalipsei
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cartea tipărită este o copie palidă a celei visate. Superlativul științei și al artei este revelația. Arta nu trebuie să fie neapărat ... sedativă. Pe artiști îi dezbină politica. Dar și cultura. Rezistă arta proiectată să tulbure. Grijile existențiale ne împuținează măduva creației. Capodoperele împing spiritul spre absolut. În poezie, sensurile cuvintelor zvâcnesc precum stridiile. Poeții au acute cardiopatii sufletești. Arta - acest mercenar în slujba frumosului. Arta - acest tulburător concubinaj al zbuciumului cu lumina. De mii de ani, arta stoarce cu disperare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
stimulează dialogul. Artiștii au devenit niște gravori de coșmaruri. Poeții - acești pelerini ai Absolutului. Se pare că suferința rămâne principalul minereu al artei. Mă agăț măcar de mahalaua celestă a artei. Marea artă urcă în straturile atemporale. Arta poate fi măduva fierbinte a clipei. Numai marii creatori reușesc să transforme succesul spontan în durată. Arta forează dincolo de carnația realului. Creativitatea este legitimația omului superior. Pilonii condiției umane rămân : tehnica, cultura și credința. Arta ne ajută să navigăm cu rapiditate de la euforie
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sau guguloaie. Vibram toți sub crivățul existențial. De la decolarea unui mister, poezia poate ajunge la explozia unor obtuzități. Socrate a vrut să-i scoată pe ai lui din peșterile gândirii. Și știm ce a pățit. Nu orice cititor ajunge la măduva cărții. Omenirea se rătăcește de câte ori ridică osanale sterilității. Există regizori de teatru care lucrează doar pentru critici. Publicul chiar îi incomodează. Trăim anapoda. Lăsăm neconsumate atât resursele creierului, cât și pe cele ale inimii. Cele mai cumplite închisori nu au
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Anuca în gospodărie, și cum deretica cu chibzuială toate... și de unde le-a învățat?! „Doamne, ai făcut o minune... Doamne!“, și bătrânul își făcu cruce, mulțumindu-i lui Dumnezeu. Movila Roșie - Măi Toma... mă simt un împătimit de vânătoare până în măduvă! zise moșierul Șipoteanu, cu un tremur în glas. Iarnă, vară, toamnă... oricând și oriunde, la șes după iepuri și dropii, la deal după lupi și vulpi... Să nu uităm, că vânătoarea a adus o îmbelșugată creație artistică pe lume. Să
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu greu neastâmpărul nervos din el și să adoarmă, era mai în permanență hărțuit și hăituit năprasnic, aproape cu cruzime, de tot felul de îndelungi coșmaruri lugubre. În urma unei astfel de nopți albe, ce-l chinuise și-l înspăimântase până în măduva oaselor lui, trezindu-se brusc și violent, acoperit tot de o sudoare rece și grea, Șerban se porni să vorbească tainic cu sine însuși, scuturat fiind de toți fiorii spaimei. Se gândea astfel: „Am tot mai des și mai des
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
le venera adânc și își făcuse deja un scop în viață din a le obține și a le consuma cu lăcomie. Acest scop îi era de neclintit. Era de-a binelea înnebunit după ele, obsedat până peste orice limită, până în măduva oaselor lui. În viziunea lui viciată, efectul acela halucinogen ar fi meritat orice fel de sacrificiu, și niciun sacrificiu nu era prea mare. Poate, de aceea, dacă - să zicem - ar fi avut posibilitatea aceasta, el chiar și-ar fi pus
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
casa lui după el cînd numărul lunilor i s-a împlinit? 22. Oare pe Dumnezeu Îl vom învăța minte, pe El, care cîrmuiește duhurile cerești? 23. Unul moare în mijlocul propășirii, păcii și fericirii; 24. cu coapsele încărcate de grăsime, și măduva oaselor plină de suc. 25. Altul moare, cu amărăciunea în suflet fără să se fi bucurat de vreo fericire. 26. Și amîndoi adorm în țărînă, amîndoi sunt mîncați de viermi. 27. Știu eu bine care sunt gîndurile voastre, ce judecăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
o întîmpină Monica cu un fulger de răutate. Ce suflete urîte, comentează un filosof bătrîn, imun la frumusețe. CAPITOLUL IV Taina eternității S-a însurat Costică Nu aduce anul ce aduce ceasul. Adîncă și adevărată înțelepciune populară, simțită pînă în măduva oaselor de Ciornei Costică, om de afaceri în expansiune. Costică avea 35 de ani și era virgin ca apa de izvor. Întîi să-mi fac o situație... Muncitor și deloc prost, Costică și-a făcut o situație bunicică și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
gîfîia ca prostul cînd madam Anica bîjbîia... A sărit ca ars și a răsturnat cafeaua drept pe... Să moară opărit, a rîs Anica. Ciornei este cu totul derutat. Fata aceasta, cu trup de balerină, cu privire angelică, virgină pînă în măduva oaselor, rîde cu poftă că s-a opărit... S-a jupuit pielea? întreabă amuzată. Care piele? De pe..., știi mata. Mama spunea că era o cafea clocotită. Dar mă-ta vorbește asta cu tine? Dar nu-i de rîs? Muream de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lui Ionel, Simona, a rezistat dublei lovituri și acum încerca să se mențină aptă spre a-i ajuta pe cei dragi. Doru, soțul Ralucăi, plîngea peste tot și mai mult scădea moralul celorlalți decît ajuta. Pentru operația de transplant de măduvă era nevoie de o mare sumă de bani. Ionel și Simona și-au vîndut mașina, grădina și jumătate din casă. Doru a făcut apel la sponsori și a adunat și el o sumă, insuficientă, dar foarte bine venită. Mai așteptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
încape. Ca omul ajuns, umbla pe ici pe colo și întotdeauna mai cădea cîte ceva la năvod. Eu nu mă încurc, spunea cu convingere Ionel. Așa, de-o aventură, treacă-meargă, dar familia este sfîntă. Spunea aceste lucruri convins pînă în măduva oaselor și nu admitea altă ipoteză decît aceea că aventura trebuie să fie scurtă și casa să fie casă. Ionel avea grijă să n-o lungească prea mult, ca de obicei, și cu Nora, o fătucă extra, care pierduse deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Roșiori aleargă pe cîmp cu calota retezată. Cai și cai, cum apar ei În toate poemele lui, caii iubiți care Îi salvează partidele de șah jucate de unul singur. Și-i un frig ca-n Siberia. Ca un sul de măduvă Într-un os stă chircit și așteaptă marșul, primăvara, decorația. Telefoane de la prieteni. Ți-au apărut trei poezii În revista Podium, ți-au apărut două poezii În revista Pannonia... bucățica de zahăr pe care o dădea Leon calului și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acolo ce acută lipsă de spațiu ar trebui să ne Îngroape În picioare șiruri Întregi ca rîndul ăsta și-ar crea terenuri agricole atît ar mai lipsi să le dau ideea ce pămînt gras numai carne numai oase osînză și măduvă) — Scroafă bătrînă și fără pic de rușine! Scoateți-o de-acolo, scoateți-o imediat c-a mai luat o dată — Păi, tot pensionarii care nu să mai mișcă d-acilea că nu le mai ajunge și cară tot și io cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]