5,648 matches
-
-o deloc bine, nu înțeleg ce e cu mine, nu-mi regăsesc verva, am pășit cu stângul. Îl mai privi o dată pe Dimitrie, derutată puțin, ce fel de om o fi, se întrebă, pentru prima oară avea dubii. Își privi mănușile care zăceau peste poșetă. Nu-i venea nici o idee. Fir-ar să fie! Coroanele copacilor se clătinau domol în vânt. Aproape nimic, tot nimic, mintea ei, goală. Probabil este minunat la țară acum, spuse cu vocea ei groasă, de fumătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
exemplu, i-am cumpărat lui Naoko discul cu Henry Mancini care conținea și melodia ei favorită: Dear Heart. L-am împachetat eu însumi și l-am legat cu o fundă roșie. Ea mi-a dat drept cadou o pereche de mănuși din lână, cu un deget, pe care le tricotase ea îns\[i. Degetele erau puțin cam scurte, dar mănușile îmi țineau de cald. — A, te rog să mă ierți. Sunt tare nepricepută, spuse ea înroșindu-se. — Sunt bune, stai liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am împachetat eu însumi și l-am legat cu o fundă roșie. Ea mi-a dat drept cadou o pereche de mănuși din lână, cu un deget, pe care le tricotase ea îns\[i. Degetele erau puțin cam scurte, dar mănușile îmi țineau de cald. — A, te rog să mă ierți. Sunt tare nepricepută, spuse ea înroșindu-se. — Sunt bune, stai liniștită. Uite că-mi vin bine, am încercat eu să o conving. — Cel puțin nu va mai trebui să mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de vacă. Cu toate acestea, fata se simțea stânjenită că locuiește în Chiba. Dacă era în întârziere, o aducea până aproape de școală un Mercedes Benz. Avea șoferul ei. Șoferul era ca scos ca din cutie și purta întotdeauna pălărie și mănuși albe. Și totuși, fata se simțea complexată. Poți să crezi așa ceva? Am dat din cap. — Eu eram singura din școală care locuia într-un loc ca Kita-Otsuka, în cartierul Toshima. La profesia părinților, la mine scria „librar“. Fetele din clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Küssen und Körperkontakt, dragul meu. „Sărut și contact fizic. “ În cazul În care cauți chestiile standard, va trebui să te duci la altă fată. Oricum, dacă doream, m-ar fi putut ajuta - dar numai „sub acoperire“. Se aplecă să ridice mănușile pe care tocmai le văzusem pe cotiera canapelei. Tulburat, m-am dat la o parte ca să le poată lua, Întrebându-mă oare la ce se referea. După ce Își rulă mânușile de piele până la coate cu mișcări dibace, profesioniste, Dora Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În pat, imaginile cu noi se Întorceau cu o intensitate nediminuată, plăcute și obscene, și puteam să-mi amintesc fiecare detaliu deocheat: mișcările leneșe, unduitoare ale Dorei, sunetele line, coordonate pe care le scoteam, o roșeață palidă, dar inconfundabilă, apoi mănușa ei dârză și respirația ei fierbinte pe fața mea pudrată. Reconstituiam șirul evenimentelor cu precizia unui inginer care umple un proiector de filme cu șuruburi minuscule, arcuri Întinse și un mănunchi de eboșe vibrânde - până când nu mai suportam mașinăria atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
locuiesc aici, dacă asta vrei să spui. Încurcat, am bâlbâit ceva și am Început să studiez modelul de pe rama chinezească, dându-mi brusc seama unde mă aflu. Trecură câteva momente, apoi Dora se uită la ceas și Își trase lent mănușile. — E șase și un sfert deja. Trebuie să ne grăbim dacă vrem să mai ajungem. Dar limbajul corpului Îmi comunica altceva. Se duse calmă până la cutia cu farduri și adăugă, pe un ton surprinzător de visător: — Dacă e să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
podoaba mea ieșea În afară, În direcția În care o făcea de obicei În cadrul unor ocazii festive, În timp ce chestia pe care Dora o numise „apendicele“ meu dispăruse de tot. Pot să spun liniștit: arătam destul de ciudat. Zâmbitoare, Dora Își scoase mănușile, un deget delicat după altul. Scoase o fundă roșie de satin din cutia cu farduri și mi-o aplică cu Îndemânare. — Așa, da; ce fetiță cuminte. Acum ai și tu clitoris. Și ce drăguț arată. La Început am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Întâmpla. Suna de parcă Dora și-ar fi făcut de lucru cu ceva pe scaun. Pantofii Îi căzură pe podea, după care se așternu tăcerea. Încercam să-i prind imaginea În oglindă, dar, din unghiul În care mă aflam, vedeam doar mănușile ei pe jos, mate și ondulate ca pielea lepădată de un șarpe - și, desigur, pe fetița drăgălașă cu fundița roșie atât de stridentă. Stând cu picioarele Îndoite și depărtate, mi-am pus mâinile pe genunchi. Fiind o poziție solicitantă chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ca o fetiță cuminte ce eram, am făcut ce mi s-a spus. Sincer, după acea vineri Îmi era imposibil să mai renunț la camera 202. Acum, de fiecare dată când mă Întâlneam cu Dora, ne sărutam. Nu mai purta mănuși și discutam despre ce se discută În general - filme, restaurante, chiar picnicuri sau politică. Din când În când, făcea comentarii despre ceilalți vizitatori, comportamentul și preferințele lor, iar eu n-o descurajam pentru că aceste confidențe mă făceau să mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu formă umflată la un capăt, colectează mostrele obținute. Înainte se foloseau ugere de vacă, dar se lucrează mai ușor cu materiale artificiale. Acestea sunt chiar neobișnuite. Karp ne arătă niște teci. Vagine manuale. După cum vedeți, sunt, de fapt, niște mănuși cu un deget. Nu au degete, iar spațiul dintre index și degetul mare a fost transformat Într-un buzunar, Într-un fel de Împletitură, căptușită cu păr, pictată În culori naturale. E pentru cei care se satură de mâna lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bărbat cu ochi sălbatici care Își apăsa fața de organele genitale ale unei femei ale cărei picioare se ridicau și se lăsau fără oprire, ca niște semafoare de tren. Eu mă distram cu o femeie palidă, care Își rula o mănușă lungă pe brațul Întins, În timp ce executa desculță câțiva pași de dans eleganți, pe un covor persan minuscul. Într-un fel, scena era indecent de prozaică. Dora mă trase de haină și zâmbi: — De ce anumite articole de Îmbrăcăminte exercită o atracție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
executa desculță câțiva pași de dans eleganți, pe un covor persan minuscul. Într-un fel, scena era indecent de prozaică. Dora mă trase de haină și zâmbi: — De ce anumite articole de Îmbrăcăminte exercită o atracție mai mare decât altele? Arătă mănușa care aluneca În sus și-n jos pe brațul alb ca de crin. — Fetișuri, răspunse Karp. Este denumirea tehnică pentru o parte a corpului sau un articol de Îmbrăcăminte care ne fascinează Într-un mod inexplicabil. Asemenea fixații pe obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vântul bătea când am ieșit, descurajat, cum o mai face Înc-o dată Înainte să se facă primăvară, o dată pentru totdeaunua. Zăpada se așezase, dar pavajul era Încă ud și alunecos, vântul, iute și neregulat. Dora Își vârî mâinile băgate În mănuși În buzunare și o luă spre sud. Am urmat-o. Am mai continuat să ne plimbăm câtva timp fără să schimbăm vreo vorbă. Din când În când ne-am uitat la vitrinele magazinelor, dar nici unul din noi n-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
geamăt tărăgănat, Își dăduseră seama că Dabor se afla În pericol. Alergând În direcția din care se auzea bătaia, l-au descoperit pe fostul căpitan al lui Wrangler, apărându-se stângaci de trei siluete energice, toate echipate, pare-se, cu mănuși de fier. Heino și Boris reușiră să-l scoată cumva pe Dabor din Încurcătură. Dar au reușit să domine terenul abia când li se alătură și Ivan Britz, care tocmai se Întorcea de la piață, numai mușchi și fără nici o remușcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care Îl reținuse În plămâni năvăli afară ca un suspin. Doctorul nu a părut deloc surprins. Era deja obișnuit. Femeile plângeau Întotdeauna. — Haide, haide, spuse el, Încercând s-o consoleze pe Zeliha, În timp ce-și punea o pereche de mănuși chirurgicale. O să fie bine, nu-ți face griji. E doar o picoteală plăcută. O să dormi, o să visezi și, Înainte să-ți termini visul, o să te trezim și o să te duci acasă. După asta, n-o să mai ții minte nimic. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care le poți contracta Într-un salon de tatuaj. Pictorul trebuie să deschidă de fiecare dată un pachet steril și să-și spele mâinile cu apă caldă și săpun, și mai presus de toate să folosească dezinfectanți și să poarte mănuși de cauciuc... Teoretic, bineînțeles, vreau să zic, hai să fim serioși, cine și-ar da atâta osteneală? — A făcut toate astea. Acele erau noi, iar mâinile Îi erau curate, a observat noua prietenă În turcă, cu o notă alarmată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Norman alunecă și căzu pe fundul oceanului. „Atențiune! Șase minute și numărătoarea continuă“ — Grăbește-te, Norman! Șase minute! — La naiba, am auzit! Norman se ridică În picioare și se urcă din nou, dar acum costumul se murdărise de noroi și mănușile Îi deveniseră alunecoase. Harry număra: — Cinci-douăzeci și nouă... cinci-douăzeci și opt... cinci-douăzeci și șapte... Norman o apucă pe Beth de braț, dar o scăpă iarăși. — Dă-o naibii, Norman! Prinde-o bine! — Încerc! — Uite, apuc-o acum. „Atenție! Cinci minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
la o întâlnire televizată în mai mulți, cât mai mulți candidați, ascunzându-se după Vadim Tudor sau Markó Béla, doar-doar n-o rămâne singur cu Băsescu, măcar în turul întâi. În turul doi n are încotro, va accepta să ridice mănușa pe care Băsescu i-o tot aruncă de la declanșarea campaniei. O fi bine pentru el așa, însă e rău pentru România. Năstase și Băsescu nu sunt doi luptători de K1 care se bat în nume propriu, ci vectorii de imagine
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
fi în poezie. Este, dacă nu sună prea prețios, o carte întemeietoare. Un portret în cuvinte? Cred că este singurul poet peste care omul care era se suprapunea perfect și singurul om pe care poetul se potrivea, cum se spune, "mănușă". Nu era un Cristi și un Popescu. Era, și în viață, și în poezie, Cristi Popescu. V.P.: Dragă poete, am să-ți spun o întrebare delicată. Nu pentru a trăda/blama o mare prietenie. E o scanare a interiorului uman
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
comunism cu față umană, ci un capitalism sălbatic care semilegaliza jaful averii publice. Ca dovadă că așa au stat lucrurile este apariția miliardarilor (în euro sau dolari) într-un timp foarte scurt. Poziția primarului de Iași, foarte directă și fără mănuși, a atras atenția multor primari din lume care au dorit să stabilească relații mai apropiate cu orașul nostru. În perioada cât am fost primar am stabilit relații de înfrățire cu următoarele orașe: Padova Italia, Kozani și Peristeri Grecia, Vinitza Ucraina
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
cît îl inundă o senzație de disconfort. X nu se simte bine în acest apartament cu lucruri atît de vechi, atît de patinate. Parcă toate stau la pîndă, parcă toate îl judecă. revenind pe palier, X descoperă în dreptul ușii o mănușă albă, dantelată. mănușa dreaptă a doamnei Bordaz. Și, chiar în dreptul scărilor, lesa lui Pexy. Cum de n-a văzut-o însă cu cîteva minute înainte ? „Și papagalul ?” Papagalul ? „Papagalul, da.” Din nou, X nu înțelege nimic. Vocea insistă. „Și papagalul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
o senzație de disconfort. X nu se simte bine în acest apartament cu lucruri atît de vechi, atît de patinate. Parcă toate stau la pîndă, parcă toate îl judecă. revenind pe palier, X descoperă în dreptul ușii o mănușă albă, dantelată. mănușa dreaptă a doamnei Bordaz. Și, chiar în dreptul scărilor, lesa lui Pexy. Cum de n-a văzut-o însă cu cîteva minute înainte ? „Și papagalul ?” Papagalul ? „Papagalul, da.” Din nou, X nu înțelege nimic. Vocea insistă. „Și papagalul ?” X nu mai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și ziarul în autobuz. Pune cele trei scrisori în mapa de serviciu și se pregătește să iasă în stradă. în afară de teancul de scrisori abandonate, în holul blocului se mai află : saxofonul domnului Kuntz, rucsacul domnișoarei matilde, cea de-a doua mănușă a doamnei Bordaz, o pudrieră, o cutie de Coca-Cola și un pantof bărbătesc. 12. abia după patru sau cinci vizite făcute de mine în micuța sa librărie din pasajul Verdeau bătrînelul excesiv de amabil catadicsi să-mi întindă mîna și să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cerceta și mai bine. — e arici ? strigă Betty din mașină. Ken nu răspunse nici de această dată, reveni la volan, răsuci cheia în contact ca să stingă motorul lăsînd însă farurile aprinse. Căută în buzunarul portierei și extrase o pereche de mănuși de cauciuc. își puse mănușa dreaptă și se duse din nou în fața vietății nemișcate din mijlocul șoselei. Betty ieși și ea din mașină, respiră de cîteva ori profund aerul răcoros al nopții, își mișcă brațele de parcă ar fi avut niște
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]