4,830 matches
-
admirativ față de puternicul stat dacic și mai ales față de năzuința acestui popor pentru independență. Iată cum este redactat paragraful de deschidere al operei istorice scrisă de viitorul om politic român: În primele secole după I. H. un stat puternic și măreț, un stat care deși barbar, a cutremurat Roma cea civilizată, un stat independent a existat acolo unde astăzi sunt situate Transilvania, Valahia, Banatul Timișoarei și Moldova. Acest stat este Dacia: el se întindea de la Tisa și Carpați până la Dunăre, la
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
independent a existat acolo unde astăzi sunt situate Transilvania, Valahia, Banatul Timișoarei și Moldova. Acest stat este Dacia: el se întindea de la Tisa și Carpați până la Dunăre, la Nistru, și la Marea Neagră (Kogălniceanu, 1837, p. 1). Dacii, locuitorii acestui stat măreț, erau "foarte curajoși", bravi, drepți, sobrii, viguroși, și "foarte independenți". "Ei preferau moartea unei dominații străine", fiind din acest punct de vedere "foarte diferiți de Moldovenii și Muntenii din vremurile moderne" (Kogălniceanu, 1837, p. 1). Chiar dacă apariția lucrării lui Kogălniceanu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Realpolitik educațional și luând cunoștiință de egoismul național tot mai accentuat al țărilor vecine, Michailescu insistă asupra rostului patriotic al instrucției istorice: "nimenĭ nu póte nega că istoria patrieĭ [...] trebuie să serve institutoruluĭ inteligent ca mijloc de stimul al simțirilor mărețe, [...] ca hrană de întărire a iubiriĭ de țară, mai presus de orĭ-ce" (ibidem, pp. 77-78). Nu fără temei circumstanțial, inspectorul denunță vitriolant propunerile de a dirija educația istorică pe făgașul umanitarismului ca "utopii fanteziste eterate" care, în pofida idealismului lor naiv
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
atelier de înălțare sufletéscă prin mijlóce sigure și probate deja" (Michailescu, 1888, p. 14). Și ce poate fi mai sigur decât metoda prusacă de instrucțiune în scopuri naționaliste care a rezistat testului suprem al războiului din care s-a zămislit mărețul Reich German? Pedagogia bărnuțiană a xenofobiei, a cărei axă centrală îl constituie anti- străinismul, este preluată și specificată de Melidon în trei aspecte: a) o primă dimensiune a străinismului o reprezintă non-ortodoxismul (străinism spiritual). Ortodoxia reprezintă chintesența spirituală a românilor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
apărători ai creștinătății europene în fața islamului. Stăvilirea puhoiului turcesc și salvarea civilizației apusene devine un titlu de glorie în baza căruia este revendicată recunoștința statelor occidentale: "epopeea de o sută de ani, a răsboiului nostru cu turcii, luminează ca o măreață faptă de istorie universală, trecutul nostru și răsbună cele zece veacuri de suferință mută: Mircea, Corvin și Ștefan cel Mare au fost brațul armat, care a ținut pe loc năprasnicul val al Islamismului, salvând Europa creștină - în clipa când ea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al românității ("el spera să apuce Maramureșul întreg, leagănul domniei moldovene, și să ajungă chiar Voevod al Transilvaniei"), Petru Rareș trebuie să rămână în memoria colectivă europeană prin "ideea sa cea mare": Într-adevăr mintea lui Rareș țesea un plan măreț: ideea cea mare a lui era să adune 100.000 ostași din Moldova, Țara Românească și Ardeal, să înainteze spre Constantinopole, și cu puterile tuturor Românilor, să alunge pe Turci în Asia" (Constantinescu, 1928, pp. 129, 130). E drept, ofensiva
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de eliberare națională. Cucerirea independenței de stat a României, proclamată în 1877 și obținută pe frontul de luptă în 1878, este decretată ca fiind "opera întregii națiuni", "rodul luptelor purtate timp de veacuri de înaintași, lupte care au culminat cu măreața victorie obținută în 1877 pe cîmpul de bătălie împotriva Imperiului otoman" (Hurezeanu et al., 1988, pp. 111, 120). Dobândirea independeței de stat completează astfel lupta națională inaugurată de Horea și continuată de Tudor. După cum vom vedea, Partidul va desăvârși această
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
încercat să destabilizeze semantica regalistă a datei de 10 mai cu semantica partidistă a datei de 8 mai (ziua în care, la 1921, a fost înființat PCR). Național-comunismul a revalorizat simbolic dobândirea independenței de stat a României ca o înfăptuire măreață a națiunii române. Însă data de 10 mai nu putea fi reabilitată fără a activa în conștiința colectivă bagajul său semantic de natură regalistă. Așa că s-a optat pentru devansarea cu o zi a momentului celebrativ, din 10 mai (data
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
schimb, cultul partinic se bazează pe construcția ideologică a charismei instituționale. Partidul, ca avangardă a clasei proletare și instrument organizatoric care precipitează dezvoltarea legică a istoriei, este definită ca instituție charismatică și venerată ca atare. Programul... din 1974, adoptat drept "măreață carte de căpătîi" a discursului didactic (Almaș și Fotescu, 1979, p. 179), fixa teza că Partidul ipostaziază "înțelepciunea colectivă" a poporului român și a "națiunii noastre socialiste". În această calitate, de întrupare instituțională a idealului social și național, Partidul pretinde
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
copleșită de propria importanță și care nu descoperă în ceilalți decât neajunsuri: „n-avea pereche de scârbă ce era, țâfnoasă și nesuferită, de nu puteai să-i intri în voie nici pentru unul Dumnezeu; ba pe deasupra se ținea și-așa măreață, încât nici de-ar fi fost să fie copila regelui din Franța n-ar fi putut fi mai fudulă.”211 Nota moralizatoare și instructivă este mereu accentuată, căci dacă prostia este categoric incriminată, viclenia și istețimea stau la loc de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sa este denumită un acord („an humble wys accord”), oferă imaginea unei false înțelepciuni și virtuți.821 Cât timp soțul este plecat la război, deoarece, ca orice cavaler adevărat, nu se simte pe deplin împlinit până nu înfăptuiește niște fapte mărețe, partenera de viață se lamentează dureros și veghează neîncetat la întoarcerea celui plecat, durerea ei impresionând întreaga curte. Dar doamnele de companie reușesc să o scoată din starea depresivă în care se afla și să o îndemne către activități mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nu pot fi deturnate. Femeia acceptă în cadrul căsniciei suveranitatea soțului, de aceea ascultă porunca acestuia cu docilitate.839 Pe de altă parte, personajul feminin ni se înfățișează oarecum superficial, incapabil de a lua singur o decizie, de a înfăptui acte mărețe (ar dori să se sinucidă, dar nu are curajul, așteaptă decizia soțului căruia i se supune), limitat și încântat de statutul pe care îl are și care pare mai important decât însăși fericirea conjugală. Gentilețea soțului este mai mare decât
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în fața Arenelor române din parcul Carol, publicul pornește în procesie la Bellu, la mormântul poetului. Un grup de scriitori din jurul revistei „Gândirea” au luat inițiativa să ridice celui mai reprezentativ dintre poeții și cugetătorii noștri, lui M. Eminescu, un monument măreț în Capitală, și să-i organizeze în fiecare an un pelerinaj la mormânt, în semn de pioasă comemorare. Duminică dimineață s-a făcut comemorarea a 37 de ani de la moartea poetului. încă de la ora 9 au început să sosească în
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
venit și ce vreți? Starostele: Mai încet, pe-ncetișorul / Să-ți putem spune adevărul! Noi suntem trimiși domnești, / Sfetnici mari împărătești./ Tânărul nostru-mpărat / Pe aici c-a mai umblat, / Și primblându-se-n primblare / A văzut o mândră floare / În aceste curți mărețe, / O floare mândră de rai, / Care-a-nflori-nflorea / Și din zi în zi, ce mergea / Tot mai mândră se făcea, / Dar de rodit nu rodea / Și s-a hotărât s-o ia, / S-o ducă, cum va putea / Peste văi și peste
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la consacrarea destinului uman: "Dumnezeu a făcut, / Dumnezeu sfântul, / Numai cu cuvântul, / Ceriul și pământul; / Și marea cu câte-s într-însa, / L-e făcut numai cu zisa. / Și după ce le-a gătat, / La toate le-a dat / Multe podoabe mărețe / Și destulă frumusețe. / Și dintru-nceput / Pământu-a umplut / Cu deosebite / Soiuri de vite, / Aeru-n nălțime, / Cu paseri mulțime. / Ceriul l-a împodobit / Cu lună, cu soare / Și cu stele lucitoare; / Marea și apele toate / Cu a peștilor multa gloate / Deci
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
un ritual al "căutării" în care umanul suferă o transfigurare a identității proprii: Noi suntem trimiși domnești, / Sfetnici mari, împărătești. Tânărul nostru-mpărat / Pe aici c-a mai umblat, / Și primblându-se-n primblare / A văzut o mândră floare / În aceste curți mărețe. / O floare mândră de rai, / Care-a-nflori-nflorea / Și din zi în zi ce mergea / Tot mai mândră se făcea, / Dar de rodit nu rodea. / Și s-a hotărât s-o ia, / S-o ducă, cum va putea, / Peste văi și peste
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
caz care ne prezintă diferența dintre forța tehnicii înaintate și puterea rugăciunii. Mai toată lumea a aflat despre îngrozitoarea întâmplare ce s-a petrecut în urmă cu mulți ani, cu un vapor. întâmplarea, pe scurt, este următoarea: vasul Titanic, cel mai măreț pe care l-a putut construi tehnica vremii de la începutul secolului al XX-lea, stătea gata de plecare pentru cel dintâi drum, dar vai și pentru cel urmă, spre America, pe cea mai scurtă cale, ca să bată recordul. Totul era
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
desăvârșit de sus..., pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră sau mutare”. Rugăciunea făcută în „duh și adevăr” îl înalță pe om de la cele pământești la cele cerești, din frământările vieții pe culmile cele mai mărețe. Rodul rugăciunii este liniștea sufetească și dragostea după care însetează fiecare dintre noi, ca cerbul după izvoarele apelor limpezi. Cel mai desăvârșit model de rugăciune, cel mai viu exemplu de urmat de către creștini este Domnul nostru Iisus Hristos. Urmând pe
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Fiul Tău, ca și Fiul Tău să te preamărească. Se roagă pentru ei și pentru Biserica pe care a câștigat-o cu scump sângele Său și se roagă pentru ei „ca toți să fie una“. Este o clipă unică și măreață, când Domnul Iisus Hristos înalță această rugăciune către Tatăl Ceresc pentru ca noi toți să fim una, într-o singură simțire, un singur duh, în duhul patriei cerești, în duhul Bisericii lui Hristos. S-a rugat pentru unitatea credinței și a
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Dumnezeu „făptură suntem, zidiți întru Iisus Hristos spre fapte bune, pe care Dumnezeu mai înainte le-a gătit să umblăm întru ele.”. Lucrarea faptelor bune, a tot ce este frumos și înălțător ține de destinul final al omului. în planul măreț și veșnic al lui Dumnezeu, lucrarea binelui a constituit și constituie aspectul esențial al zidirii omului. Prin fapte bune „ne curățim de toată întinăciunea trupului și a duhului”, „ne îmbrăcăm în omul cel nou”, „creștem în Hristos până la starea bărbatului
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ai milă de mine”. Adică, ai milă Doamne și nu mă lăsa în acest întuneric deznădăjduit! Ai milă și dă-mi vederea, să te pot vedea pe Tine, Doamne! Ai milă, Stăpâne, și învrednicește-mă să pot și eu vedea măreața operă a mâinilor Tale, ca să pot striga ca psalmistul: „Cât de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate întru înțelepciune le-ai făcut”. Vameșul vine la templu cu conștiința frământată, fapt care îl face să nu îndrăznească nici măcar să-și ridice
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Conjuncție Dispoziție: Mult mai receptivă decât În mod normal. Individul vibrează la curenți impalpabili, la influențele subtile aproape ca un radar: resimte invizibilul - ceea ce-i poate da un aer absent, visător. Idealismul sporește și el, odată cu o atracție pentru cauzele mărețe. Individul se poate simți invadat de credință, poate avea elanuri mistice... E posibil Însă să se cufunde complet În iluzie și să cadă pradă unor influențe dăunătoare. Evenimente: Se Învârt În jurul găsirii unui ideal. Acesta, de la caz la caz, poate
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
s-a născut în Bârlad, care l-a ridicat la cea mai înaltă treaptă, dar numele său nu este legat de nici o operă care să-i fi putut da dreptul al înscrie în catalogul nemuritorilor. Nu vedem prin ce operă măreață să fi câștigat dreptul de recunoștința Patriei sau a orașului și județului nostru. Adevărații liberali-naționali și mai cu seamă bătrânii, puțin la număr, judecând rece și nepărtinitor, vor vedea că nau pentru ce să se supere. Dreptul la statui poate
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
relatează acest periodic importanța construirii celui dintâi monument a lui Cuza Vodă în satul Grivița, județul Tutova: „Între școală și biserică ‐ cele dintâi instituții ce contribuie la luminarea și moralizarea unui popor - se află întruparea recunoștinței pentru Acel ce prin mărețele Sale fapte ne‐ a învrednicit să ajungem aceea ce suntem astăzi: un popor tare puternic și respectat de toate popoarele lumii; chipul în bronz al Marelui Cuza Vodă, do mnul iubitor al țărănimii, se ridică măreț din străjuirea a pat
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
pentru Acel ce prin mărețele Sale fapte ne‐ a învrednicit să ajungem aceea ce suntem astăzi: un popor tare puternic și respectat de toate popoarele lumii; chipul în bronz al Marelui Cuza Vodă, do mnul iubitor al țărănimii, se ridică măreț din străjuirea a pat ru brazi. De sus... de pe înălțimea pedestalului de marmură aruncă priviri blânde, dulci, priviri duioase de părinte, țăranilor trecători, care nici acum și nici în ruptul capului nu voiesc să creadă că Cuza n u mai
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]