4,987 matches
-
emancipat cum ar fi spus Victor dacă nu ar fi fost Înegurat de gânduri. Apoi l-a dus să-i arate lada și „zăstrea” din odaia mare, mândria sa de fată, zicându-i: Aceasta-i zăstrea mea! Dacă m-oi mărita v’o dată?! Tu ce zici, m’oi mărita? Cucu mi-o zis că... nu! Eu nu știu, că și Dolița și Didița măntreabă des și nu știu ce să le zic! Neînțelegând mare lucru despre zestre și măritiș, copilul se grăbi să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ar fi fost Înegurat de gânduri. Apoi l-a dus să-i arate lada și „zăstrea” din odaia mare, mândria sa de fată, zicându-i: Aceasta-i zăstrea mea! Dacă m-oi mărita v’o dată?! Tu ce zici, m’oi mărita? Cucu mi-o zis că... nu! Eu nu știu, că și Dolița și Didița măntreabă des și nu știu ce să le zic! Neînțelegând mare lucru despre zestre și măritiș, copilul se grăbi să iese În cerdac, unde prinse a mirosi fiecare
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și-a Întrebat nepotul: Vrei să mergi cu mine la Cățălești, la Dorița și Didița? Pentru un timp și apoi te aduc Înapoi la Victor? Va, neștiind de aranjamentele anterioare, a fost foarte surprins de Întrebare, Își privi cu intensitate mărită tatăl și după ce primi o Încuviințare prin aplecarea capului În sus și-n jos rosti, oarecum nesigur: Îhî! Victor uită de momentul delicat și luă atitudine: Ai uitat că se zice „Da, săru’ mâna! Da, săru’-mâna! A răspuns la
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Apoi privirea se intersectă cu aceia a nepotului și spuse fără prea mare tragere de inimă: Hasmațuchi, mai bine zi-i tu una mititică! Pe care, bunicule? Pe care vrei tu, cu cățelușu’ creț, cu puiu’ de mâță care se mărită, vezi tu... Băiatul a crezut că momentul este bun pentru a Încerca altceva, pretenții nu prea erau și Începu: „Măicuță dragă, cartea mea Găsească-mi-te-n pace, Pe-aici e vânt și-i vreme rea Și-Anton al Anei zace... și tot
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
acum să le sistematizeze, amintirile sale de neînlocuit În care punctul lor central era nespus de dureros și o serie de noutăți, care de care mai importante. Murise babaia, mama Ochenoaiei, o bătrână bună la suflet dar nevăzătoare, Zânița se măritase Într-un mod tare ciudat și-și luase un bărbat și mai ciudat, Siretul a inundat și a compromis culturile din Luncă, apele au ajuns În curțile oamenilor, mâlindu le grădinile, Ochenoaia și cu fetele sale nu s-au pierdut
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
tânără și încă pe-atât poate mai frumoasă, o văzuse înaintea lui. Încerca să își țină firea. Întâmplări din trecut, despre care doar i se povestea, îl făceau ca turbat. Când Godun îi mai spuse și că ar fi fost măritată cu un ins mult mai vârstnic, primul fulger din gând fu să îl descoasă despre bărbat: — N-ai o poză cu soțul ei? Doar erați prieteni, ca și cu ea, nu? — Homare, te porți chiar ca un apucat, dacă vine
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
conturi serioase cu care să-și cumpere libertatea. Dar avea o problemă: era prea frumoasă, mai frumoasă decât se gândeau c-o să iasă o progenitură dintr-o slăbănoagă ochelaristă și un tată persan, cu nume francez. Se chema că se măritase și, în țara lui, ar fi fost de râs cu acest împrumut pe viață: numele european al nevestei, căruia el îi dăduse din iluzoria celebritate gazetărească. La Paris, era cunoscut cel puțin cât Bernard-Henri Lévy, doar că nu apărea așa
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nu știau să fie nimic altceva decât învățaseră în copilărie. Era la terminarea programului și avocata se apucase să-și strângă dosarele la care lucrase. Reușise să afle că se numește Ghazal și că era fiica unui pasdar. Că era măritată și că, precum o persană adevărată, nu încetase să-și aștepte bărbatul, care fugise de zece ani. „S-ar putea să fi întâlnit-o la timp“, îi spusese ironic un funcționar, când se interesase de soarta ei. Leclerc se declară
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
era de o seamă cu fata lui. Își promise să o revadă, iar dacă asta nu se putea potrivi, ca din întâmplare, cu traseele lui, își propuse să stârnească hazardul. Pe Omar îl iubise? Mai mult ca orice. Când se măritase, își dorise să-l mănânce cu pâinea, să-l bea cu apa. Dar acum era altceva: era o neliniște secetoasă, care o ardea din rărunchi. Un vertij în creier, fiindcă nu mai gândea. Sebas devenise chemarea nechibzuită care o umplea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cămașă. Știa să cârpească, să coasă și să gătească, dar, mai ales, știa să aline o inimă ca a lui. Când se învechiseră toate astea? Ghazal auzise povestea lor când avea șaisprezece ani și își promisese că nu se va mărita, însă apăruse Omar. Glasul lui și sprâncenele arcuite o făcuseră să își lase făgăduiala. Și-acum, uite că, la ani când bunică-sa se simțea aruncată ca o cârpă între vechituri, venise unul de un sânge cu ea, care îi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să se vorbească despre ea și Leclerc. După o lună și jumătate în care stătuseră pe insula Kish, oficial fiecare cu altă treabă, câțiva se-ntrebau dacă va fi nuntă. „Nu, mai întâi un divorț“ - se vorbea. „Avocata e încă măritată în acte“, dar era greu să gândești că va face ceea ce nu făcuse în zece ani: să se despartă de o fantomă, despre care auziseră că, din Europa de Est, le mai trimitea bani și ei, și băiatului, dar că nu vorbeau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mergeam acolo din când în când, să mă vadă vecinii... Doar acum, de când sunt la Evin, locuiește în ea un nepot mai îndepărtat... Nu am multe rude. Părinții mei au murit, iar cele două surori ale mele sunt de mult măritate în Mashad. Ghazal nu simțea nevoia să ia de la început cazuistica odioasă a crimei, cu Laleh ciopârțită și violată și pe urmă spălată și îmbrăcată frumos cu o rochie de la ea din dulap. — Ai găsit-o în dormitor? — Da, ea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
plece și plânsese când alții dormeau, ca să n-o știe nimeni. Îi ceruse iertare maică-sii, pe mutește, și lui taică-său, lui Armin Caryan, doicii ei din copilărie și, când să îi coboare în minte alesul cu care se măritase, Omar, se făcuse ziuă. — Hai, că te ducem în Lavasan, târfă! îi strigaseră gardienii, iar ei îi sunase ca o nădejde. „Fă-mă, Doamne, puternică, orice ar fi!“, se ruga neîncetat, măcinând din măsele, dar, când o coborâră din dubă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu o hotărâre care nu mai admitea împotrivire, că nu va mai consulta nici un medic Se va trata singură, de va fi cazul. I-am zis că doream să ne căsătorim. Nici n-a vrut să audă. "Cum să mă mărit bolnavă?" a protestat ea. Mai întîi să mă văd sănătoasă. Nu vreau ca bărbatul meu să fie infirmierul meu." Și, ca să încheie discuția, a adăugat, cu o veselie care-mi zgâria nervii: "Trebuie să mai treacă, apoi, vreo două toamne
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să fie infirmierul meu." Și, ca să încheie discuția, a adăugat, cu o veselie care-mi zgâria nervii: "Trebuie să mai treacă, apoi, vreo două toamne, ca să-mi pot pune la încercare fidelitatea, băiete. Ar fi o mare greșeală să mă mărit cu tine acum și, pe urmă, să-mi scoți ochii că zac în pat ori, în toamna viitoare, să fac vreo comă sentimentală din pricina căreia să te părăsesc. Mai bine să așteptăm." Ca să n-o silesc să se prefacă mai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
atât de tare. Aglaia avea dreptate. Și-ntr-adevăr, muierea nu se lăsase, umblase câteva săptămâni, se sfătuise cu niște rude de-ale ei și, în cele din urmă, dăduse într-o fundătură de mahala peste unul Marin Roșioară, cu fată de măritat. Cumetrele - că de la ele aflase - spuneau că omul avea casele lui și atelier. Cu stare, bătrân și serios. Era dogar și meșterea acasă, în curte, când 1-a găsit Aglaia. - Bună ziua, zisese muierea de la poartă. Meseriașul s-a oprit cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
său. - Și ești singurel azi? - Da. A mea a plecat la un maslu cu fata... - Că pentru asta venisem și eu, se agăță nevasta de vorbele lui. - Adică pentru ce? - Parcă dumneata nu știi? Ai sau n-ai fată de măritat? Se lăsă o tăcere stânjenitoare. Muierea tot cu privirile pe lucrurile gospodarului. Socoti pe furiș așternuturile și pernele dolofane, cântări velintele și lucrurile din jur. N-o mințiseră cumetrele, oameni la locul lor, ce mai vorbă... - Cum s-ar zice
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dă cu dragă inimă, că doar de măritat este, însă, până atunci, să-l lase să cerceteze, să afle cu cine stă de vorbă. Acu să nu se uite că fata lui e atât de speriată, așa sânt femeile la măritat, ce, parcă a lui nu fugise când îl văzuse, dar cu timpul se obișnuise... Meșterul vorbea frumos, cu bunăvoință. Îi plăcuse chipul cîr-ciumarului și credea că în cele din urmă se vor înțelege. Nu prea se împăca cu gândul că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
25 După alergătură, a pus piciorul în prag și-a chemat-o față. Întâi i-a spus cu duhul blîndeții: - Îl iei, tată, pe domnul Stere de bărbat? Lina a tăcut puțin și pe urmă a răspuns: - Eu nu mă mărit, așa să știți dumneavoastră! Și-a fugit în odaia alăturată. Bătrânul a lăsat-o puțin și pe urmă a chemat-o înapoi. A trebuit s-o aducă de mină. Și-a aprins liniștit după aceea o țigară. Stere stătea într-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
grijă de tine, o să te ducă la casa ta, să fii și tu negustoreasă, să te respecte lumea și să spună: "Uite fata dogarului dacă a ascultat: e cineva!" Ce zici? Fata iar s-a ridicat, dreaptă: - Eu nu mă mărit, și gata! S-a făcut liniște. Stere își freca genunchiul cu pumnul lui mare. Femeia împungea mai repede cu acul. Meșterul s-a schimbat deodată: - Biserica mă-ti de neisprăvită! Tu hotărăști în casa mea, sau eu? Și vru s-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
om de petrecere, gata s-ajute; a tocmit lăutarii după spusele acestuia, patru, cu țambal, armonică și viori. Avusese de furcă cu fie-sa, a muștruluit-o, a dat în ea; Lina se lăsa greu: nu, că ea nu se mărită și că-și face seama. Tot cu grija în sân ședea meșterul, că mai fugiseră altele de la părinți. Noaptea punea lanțul pe poartă și pândea să nu-i facă zgâtia numele de rușine. Lumea începuse să vorbească. Îl știau pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bătrân. - Le-ați făcut formele? - În regulă. 61 Starostele cercetă gloabele, le pipăi rănile proaspete și clătină mulțumit din cap. - O să ne mai odihnim și noi până le-o crește părul. Dacă scoatem un preț bun, avem biștari frumoși! - Le mărităm taman bine la târgul Oborului, se amestecă Oacă. Fața lui ciupită de vărsat se strâmbă într-un râs scurt. - Și cum a fost? întrebă tăinuitorul. - Cum să fie? Ei țipau și noi îi cujbeam! rosti scurt, cum îi era obiceiul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
economii. Aici scăpau de impozite și de datorii, trăiau ca vai de ei, câte patru într-o odaie, dar erau mulțumiți că nu mai plătesc chirii și că aveau casele lor de pământ, de bălegar, cum erau. Țineau fete de măritat. De unde să le dai zestre, să le trimiți după un bărbat? Unele dintre ele se mai căpătuiau. Când făceau nunți, petreceau câte trei zile, c-așa-i omul sărac: fudul! Nevestele nășteau repede, înainte de termen, și nu le mai cunoșteai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lumina aprinsă să-l certe: - Mai astîmpără-te, Aristică, astîmpără-te că ești om în puterea cuvântului, ai fată mare și ne râde lumea. În loc să te mai strângi și tu, să ne căpătuim și noi copila, că mâine, poimâine se face de măritat, tu dai bănișorii la cârciumar, nu-ți mai ajunge! Tramvaistul tăcea nule. Când nu mai putea răbda, îi făcea semn femeii: - St! Vezi c-o scoli din somn! Și pe furiș, domnul Aristică își privea nevasta. Coana Marioara fusese femeie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de vorbă. Hainele se mototoleau de căldură pe ei, se desfăceau la gât încinși de zăpușeală și porneau înapoi. Lunea se sculau devreme și plecau la muncă, tot osteniți. Unora le crescuseră băieții. Îi însurau. Se ridicau și fetele de măritat. Le rămăseseră rochiile scurte. Iarna le înghețau țurloaiele. Duceau zidarilor de mâncare la schele. Salahorii le pândeau pe după grămezile de nisip. Șuierau printre dinți: -PstîFată! Le dăduseră țâțele. Se făceau că n-aud. - Fată! A lui Tuluc! Mă, frumusețe de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]