6,722 matches
-
și amant), colonelul canadian Joe Boyle, decedat recent. În luna noiembrie 1923 are loc la Belgrad botezul lui Petru (Petar), fiul Marioarei și al regelui Alexandru I (din dinastia Karagheorghević), în prezența unor nași de vază: regina Elisabeta a elenilor, mătușa pruncului, și ducele de York, viitorul rege George VI. În luna aprilie 1924, în același an în care regina Elisabeta (fiica cea mai mare a Mariei) și soțul ei, regele George II al elenilor, se exilează la Londra în urma proclamării
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
explică prietenia lor nedisimulată cu familia Sir Oswald Mosley, liderul Partidului Fascist din Marea Britanie. S-a spus că la apogeul crizei constituționale Wallis Simpson și-a exprimat disponibilitatea (într-o declarație făcută publică în Franța și într-o scrisoare adresată mătușii și confidentei sale) de a se retrage din viața prințului și chiar de a părăsi Anglia. Este greu de interpretat acest gest. Poate că Wallis nu mai era interesată de un mariaj care îi aducea mai puține satisfacții decît putuse
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
lui Mendelssohn Bartholdy pentru că acesta fusese evreu. Și în România, după 6 martie 1945 (formarea guvernului autointitulat "de largă concentrare democratică" Dr. Petru Groza), regele Mihai, de teamă să nu-și piardă tronul deja șubred, a întrerupt orice relații cu mătușa lui, principesa Ileana, întrucît aceasta era căsătorită cu prințul Anton de Habsburg, simpatizant nazist. Ilenei nu i s-a permis nici măcar să participe la parastasul de 7 ani pentru regina Maria, mama ei (v. Ioan Scurtu, Dosarele Istoriei nr. 5
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
http://www.euroinst.ro * Urmașii ei masculini (Eduard VII, George V, George VI) au purtat și ei titlul onorific de împărat al Indiei, dar nu și regele neîncoronat Eduard VIII și nici regina Elisabeta II. ** A nu se confunda cu mătușa Victoriei, prințesa regală Charlotte Augusta, sora mai mică a lui George IV și William IV, soția ducelui (mai tîrziu regele Württemberg-ului, Friedrich Wilhelm, decedată în 1828. *** Primul născut, prințesa moștenitoare, purta numele de Charlotte Augusta Louise, o altă posibilă confuzie
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
luat forma englezească stress, dobândind sensul „efort intens, tensiune“. Sub noua sa înfățișare și cu noul său sens, a revenit în franceză, peste mult timp (prima atestare este din 1935). Româna l-a împrumutat din franceză și engleză. Tanti și mătușă au același etimon îndepărtat: lat. amita „mătușă“. În română, cuvântul mătușă este moștenire directă, fără opriri în diverse alte „gări“, a latinescului amita, la care s-a adăugat sufixul -ușă de origine traco-dacă (sufix care se identifică și în auș
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
intens, tensiune“. Sub noua sa înfățișare și cu noul său sens, a revenit în franceză, peste mult timp (prima atestare este din 1935). Româna l-a împrumutat din franceză și engleză. Tanti și mătușă au același etimon îndepărtat: lat. amita „mătușă“. În română, cuvântul mătușă este moștenire directă, fără opriri în diverse alte „gări“, a latinescului amita, la care s-a adăugat sufixul -ușă de origine traco-dacă (sufix care se identifică și în auș „bătrân, moș, bunic“, provenit din lat. avus
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sa înfățișare și cu noul său sens, a revenit în franceză, peste mult timp (prima atestare este din 1935). Româna l-a împrumutat din franceză și engleză. Tanti și mătușă au același etimon îndepărtat: lat. amita „mătușă“. În română, cuvântul mătușă este moștenire directă, fără opriri în diverse alte „gări“, a latinescului amita, la care s-a adăugat sufixul -ușă de origine traco-dacă (sufix care se identifică și în auș „bătrân, moș, bunic“, provenit din lat. avus „bunic“). În cazul lui
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și sp. lampazo < lat. lappaceus, de asemenea forma cea mai frecventă în spaniolă. În sfârșit, lăpuș este bine reprezentat și în dialectele sud-dunărene (arom. lăpuș, megl. lăpu(ș)), ceea ce este un argument în plus în sprijinul etimologiei propuse mai sus. mătușă Rom. mătușă are la origine lat. amita „mătușă“, un derivat de la lat. amma „mamă“, la fel cum rom. unchi < lat. avunculus, un derivat de la avus „bunic“. Lat. amita s-a transmis unor dialecte italiene, franceze și retoromane; exista și în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
lampazo < lat. lappaceus, de asemenea forma cea mai frecventă în spaniolă. În sfârșit, lăpuș este bine reprezentat și în dialectele sud-dunărene (arom. lăpuș, megl. lăpu(ș)), ceea ce este un argument în plus în sprijinul etimologiei propuse mai sus. mătușă Rom. mătușă are la origine lat. amita „mătușă“, un derivat de la lat. amma „mamă“, la fel cum rom. unchi < lat. avunculus, un derivat de la avus „bunic“. Lat. amita s-a transmis unor dialecte italiene, franceze și retoromane; exista și în vechea franceză
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cea mai frecventă în spaniolă. În sfârșit, lăpuș este bine reprezentat și în dialectele sud-dunărene (arom. lăpuș, megl. lăpu(ș)), ceea ce este un argument în plus în sprijinul etimologiei propuse mai sus. mătușă Rom. mătușă are la origine lat. amita „mătușă“, un derivat de la lat. amma „mamă“, la fel cum rom. unchi < lat. avunculus, un derivat de la avus „bunic“. Lat. amita s-a transmis unor dialecte italiene, franceze și retoromane; exista și în vechea franceză, în forma ante, care a devenit
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
un reflex al deprinderii de a da frâu unei fantezii verbale prin care aglutinarea nestăpânită a detaliilor nu facilitează decodarea mesajului, informația fiind, cu cât mai bogată, cu atât mai puțin pertinentă, încifrându-se de la sine: Domnul: ... deoarece nu plecase încă mătușa persoanei care s-a dus pentru ca să dea arvună tutorelor minorilor, el nu aflase încă, deoarece nu-i spusese nepotul cucoanei, cu care afacerea era ca și terminată, dacă mai avea răbdare până luni seara, când trebuie nepărat să se întoarcă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Popa, ori Cameleon desene de Victor Trifan, sau Hommage à Hugo Pratt, desenat chiar de el), Lucian Amarii (care realizează din 1998 un univers Fig. 32 Vitejii lui Burebista grafic al societății românești prin personaje ca Veta, Costel, plutonierul Păstaie, mătușa Penelopa semnate sub pseudonimul Jup), Vali Ivan (care realizează în 2005, în premieră mondială, transpunerea grafică a romanului julesverneian Cinci săptămâni în balon, tipărit în 10 000 de exemplare), Bogdan Petry (care oferă hilare caricaturi ale societății românești contemporane, afiliat
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
rupți de vijelie, cu înfricoșare... Câteva pâlpâiri și lampa de cinci focuri, de pe măsuță, s-a stins încet, superstițios... „Doamni... sămn rău...! își zise în gând bătrâna și-și făcu semnul crucii de mai multe ori. - Nu mai ari gaz, mătușă Săftica... murmură pădurarul, și el înfricoșat în inima lui, călcând-o pe gând, văzându-i spaima din ochi. ...S-o gătit gazu‟, mătușî Săftica repetă el, încet, mai mult pentru sine, ascunzându-și gândul superstițios. Scăpară un chibrit și aprinse
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
își zise el și intră nerăbdător în casă la fetiță. O luă în palmele lui mari, simțindu-i zvârcolirile de viață. O privi îndelung în mărgeluțele acelea albastre simțindu-i bătăile inimii... „Ce fată strașnică“, murmură el fericit. Are dreptate mătușa Săftica! Copilul i-a răspuns îndrăzneț cu un zâmbet gângurind ceva. Pădurarul rămase fără glas, nu-și putea dezlipi ochii de pe fețișoara aceea, cât un pumn de mică, pe care luciau doi ochișori ca două mărgeluțe albastre. O privea îndelung
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
despre... copilul cu dinți de lup, care nu plânge niciodată... și care mârâie când suge... și alte născociri. Orice ar fi scornit „gura satului“, timpul, ca un tăvălug necruțător, trecea peste întreaga lume. Copilul creștea sănătos, și se dezvolta repede. Mătușa Domnica, femeie cu inimă bună și cu frica de Dumnezeu, și-a crescut nepoata și a îngrijit-o ca pe copiii ei, fără nicio deosebire... atât pe timpul războiului cât și încă vreo doi ani. Bine îngrijită, totuși, cu vremea... datorită
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cerul, nourii și se lăsa să plutească, și ea pe întinsul tăcerii odată cu nourașii pufoși și albi ca laptele. Visa și ea...visa în felul ei... Doar aici, pe lizieră, la marginea pădurii, se simțea în largul ei. Și la mătușa Domnica, mamă cu inimă bună, care a crescut-o până aproape de cinci ani, laolaltă, fără deosebire, cu verii ei, s-a simțit în largul ei, dar sufletul... îi era ancestral atras de pădure. Acum trăia fericită alături de Pârvu, paznic de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
gonit un câine râios. Creștea trupește și se schimba sufletește surprinzător de repede. După o vreme, după ce-a adus-o Domnica acasă, într-o zi, l-a întrebat dintr-o dată pe bătrân... - Bunicule, bunicule... tăț‟ copiii din sat de la mătușa Domnica, au mămăica lor... eu, di ci n-am, bunicule?!... El se opri brusc din pufăit tutun, simțind că mintea i se clatină și inima îi bătu mai tare. Rămăsese fără grai, la întrebarea fetei... și, totuși trebuia să-i
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lungi și surprinzător de vânjoase... Cât de mult își iubea Anton pădurarul fata, cât de mult!... Și, așa, zilele, săptămânile... treceau neîndurate... A trecut mai puțin de un an și, s-a învățat numai cu tătaica și bunicul... și cu mătușa Domnica, mămuța ei, care venea, din când în când, s-o vadă. Dar, de la o vreme, un gând o tot muncea, o tot muncea și nu îndrăznea să-i spuie nici măcar bunicului. Când venea vremea să se culce, bunicu Toma
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
altele gălbui... „Oari, di ci nu‟s tăti la fel.. am să-l întreb pi bunicuțu!“ Câte o dată, câte una trăgea o vârstă roșie, pe tot întinsul cerului și se stingea undeva în pădure... Atunci își amintea ce-a spus mătușa Domnica: „O mai murit un om!“. „- Ci au oamenii, di pi pământ... cu stelele, din cer; ...Asta, nu‟nțăleg?!“ se întreba ea plină de curiozitate. „...Am să-l întreb pi bunicu!“. Privind și urmărind tot timpul viața din natură, a
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din natură, a învățat să gândească. În ultima vreme, bătrânul Toma nu-i mai poate răspunde lă întrebări și se întristează, ori, chiar se rușinează. Iar Anuca era nemulțumită, că multe întrebări rămăseseră fără răspunsuri. Și-a amintit că la mătușa Domnica, Fănuță, băiatul cel mare, buchisea pe o tăbliță neagră cu plumb... niște semne... Fetei îi intră în cap sa meargă la școală, ca și Fănuță... Acolo ar fi primit toate răspunsurile, credea ea. Îl văzuse o dată, sau de două
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tatii! ..Di multi ori, mai mari nevoie ai de lăcrâmi ca di mâncari... Nu mai plângi, fata bunicului! ..murmură el cu o amărăciune în suflet fără margini. Stătea tot timpul închisă în casă și nu patrundea nimeni la dânsa, nici măcar mătușa Domnica, sora lui Anton, care a rugat-o cu lacrimi în ochi... - Anuca, fata mamii, nu ti mai chinui atâta, digeaba, fata me‟! Plângea Domnica cu un blid de mâncare în tindă, la ușa fetei. Din casă, fata i-a
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
satul de la marginea pădurii, casele mici și albe, aidoma unui cuibar cu ouă, stau ascunse între grădini și livezi, cu mușcate și zorele la ferestre, cu ghivece de micsandre pe marginea prispei... Pe la vremea amiezii, când Anuca a fost la mătușa Domnica, a găsit-o plângând... Fănuță, cel mai mare dintre cei trei copii, zace de-o săptămână la pat. Cât ar fi vrut s-o ajute... cât!... Anuca se transforma de la o zi la alta, uimitor de repede. Copilăria ei
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se repezi în drum și se opri dând glas: „Pitpalac ..pitpalac!“, și dispăru, îndată, într-un tufar de cătină de pe marginea șanțului repetând: „Pitpalac... pitpalac!“ - Când ai s-o vez‟ mamî... să știi că‟i „găinușa Domnului“..! i-a spus mătușa Domnica, într-un rând. Urcând coasta, trecu pe lângă o stână, adăpostită într-o văiugă. Ciobanul, un băietan voinic și frumos îi strigă de departe... „Fa Anucă, fa... ci faci, pe‟ ici, fa...?! El o îndrăgea pe fată, de la horă, dar
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mama ei, pe care o știa doar din spusele altora. Acum nu mai era decât o cruce, care să amintească de prezența ei înainte ca ea să fi părăsit această viața. Ea pesemne, ar fi iubit-o, ca și pe mătușa Domnica, sora tatii, care are ochii blânzi și plini de lumină când te privește, așa cum vor fi fost și ochii Axiniei, pe care nu-i văzuse niciodată și, pe care și-i putea numai închipui. Sigur, că nu era același
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
primit niște scrisori azi, spuse el după ce Nieve mai sorbi câteva guri de bere. —Așa? — Încă două răspunsuri la invitațiile de nuntă. — Serios? spuse ea ușor iritată. Ar fi trebuit să răspundă săptămâna trecută. —Una din ele e de la o mătușă de-a mea din Țara Galilor, care în mod clar a pierdut orice noțiune a timpului și a spațiului, continuă Aidan. Iar cealaltă... Nieve simți schimbarea din vocea lui. —E de la ea, nu-i așa? Întinse mâna. Dă-mi-o. Aidan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]