4,656 matches
-
subteranele blocurilor, casa scărilor, case părăsite, apartamentul prin fereastra căruia se vede lumea exterioară, camera, peretele de lânga pat, patul; și satul Tântava, care se opune orașului. Toate aceste spații sunt cenușii, spații de pedeapsă, cu oameni reduși parcă la mecanica primară a nevoii de hrană. În romanul ,Orbitor’’ avem un personaj-narator pe nume Mircea (nume care provine probabil de la prenumele slav ,Miroslav / Mirco’’ și care înseamnă ,slava Păcii’’), nume care este și al autorului. Acest fapt dă o tentă autobiografică
Orbitor (roman) () [Corola-website/Science/330586_a_331915]
-
filmului pentru a ilustra teza filmului despre fizica cuantică și conștiință. Premiera cinematografică din 2004 a filmului a fost urmată de o versiune extinsă pe DVD în 2006, versiune schimbată substanțial. Printre subiectele discutate în acest film se numără neurologia, mecanica cuantică, psihologia, epistemologia, ontologia, metafizica, gândirea magică și spiritualitatea. Filmul include interviuri cu experți în știință și spiritualitate, intercalate cu povestea Amandei. Animația digitală este o caracteristică puternică a filmului. Filmul a fost criticat de întreaga comunitate științifică. Fizicienii, în
What the Bleep Do We Know!? () [Corola-website/Science/330594_a_331923]
-
Carl Gustav Hempel și Willard Van Orman Quine care resping definirea unei teorii drept set de propoziții falsificabile. Așa cum afirmă, o viziune strict popperiană a „teoriei” sau observațiilor planetei Uranus când a fost inițial descoperită în 1781 ar fi „falsificat” mecanica celestă a lui Isaac Newton. Dar oamenii au sugerat influența unei alte planete asupra orbitei lui Uranus, iar acestă predicție a fost ulterior confirmată. Kitcher este de acord cu că „există ceva corect în ideea că o știință poate reuși
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
(n. 3 decembrie 1939, la Oncești, Bacău) este un seismolog român. În 1963 a absolvit Facultatea de Construcții a Institutului Politehnic din Iași (în prezent Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi”). Între 1963-1966 a participat la cursurile de mecanică cuantică, de reologie, de matematici speciale la Facultatea de matematică a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Este promovat lector (în 1964-1972) la discipline de calcul: mecanica corpului deformabil la solicitări statice sau dinamice (seismice). A luat doctoratul în 1970
Gheorghe Mărmureanu () [Corola-website/Science/330244_a_331573]
-
în prezent Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi”). Între 1963-1966 a participat la cursurile de mecanică cuantică, de reologie, de matematici speciale la Facultatea de matematică a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Este promovat lector (în 1964-1972) la discipline de calcul: mecanica corpului deformabil la solicitări statice sau dinamice (seismice). A luat doctoratul în 1970 cu o teză din domeniul corpului deformabil, sub conducerea academicianului Ștefan Bălan. S-a transferat la Centrul Teritorial de Calcul Electronic Iași (1972-1975), ca șef al departamentului
Gheorghe Mărmureanu () [Corola-website/Science/330244_a_331573]
-
teză din domeniul corpului deformabil, sub conducerea academicianului Ștefan Bălan. S-a transferat la Centrul Teritorial de Calcul Electronic Iași (1972-1975), ca șef al departamentului de programe și sisteme. Între 1975-1977 lucrează la București ca cercetător științific la Centrul de Mecanica Solidelor care devine apoi parte a Institutului de Fizica și Tehnologia Materialelor de la Măgurele. Colectivul condus de Mărmureanu este apoi transferat la Centru de Fizica Pământului și Seismologie (viitorul Institut). Între 1990-1996 este șef al Laboratorului de seismologie inginerească, cercetător
Gheorghe Mărmureanu () [Corola-website/Science/330244_a_331573]
-
mișcare a fluidelor: laminar și turbulent. Studiile sale experimentale, devenite clasice, au contribuit decisiv la clarificarea problemelor legate de viscozitatea fluidelor și de curgerea în regim turbulent. De numele său este legat "Numărul Reynolds" ("Re"), o mărime adimensională folosită în mecanica fluidelor pentru caracterizarea unei curgeri, în special a regimului de mișcare: laminar, tranzitoriu sau turbulent. De asemenea, studiile sale referitoare la transferul de căldură dintre solide și lichide au dus la inovații în proiectarea cazanelor de încălzire și a condensatoarelor
Osborne Reynolds () [Corola-website/Science/328585_a_329914]
-
în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei). Încă din copilărie s-a mutat împreună cu părinții săi la Dedham, Essex. Tatăl său a lucrat ca director de școală și cleric; el era, de asemenea, un matematician capabil și foarte interesat de mecanică, obținând o serie de brevete de îmbunătățire a echipamentelor agricole. Osborne Reynolds și-a făcut studiile superioare la Colegiul "Queens"' din Cambridge, absolvind în 1867; a fost al șaptelea absolvent (în ordinea mediilor) în matematică. În 1868 a fost numit
Osborne Reynolds () [Corola-website/Science/328585_a_329914]
-
cunoscut sub numele de "Reynolds-averaging of turbulent flows" - ecuațiile de mișcare Reynolds, în care vectorul viteză este exprimat ca sumă între viteza medie și componentele vitezelor fluctuante datorate turbulenței. Contribuțiile lui Reynolds au fost valorificate nu numai de specialiștii în mecanica fluidelor ci și de specialiștii în hidraulica aplicată, îndeosebi pentru studiile experimentale la scară redusă a modelelor carenelor navelor. Însuși Reynolds a publicat o serie de lucrări științifice referitoare la proiectarea unor carene de nave optimizate hidrodinamic, lucrări publicate în
Osborne Reynolds () [Corola-website/Science/328585_a_329914]
-
se numește "spinor". Experimentul Stern-Gerlach și analiza făcută de Kronig, Uhlenbeck și Goudsmit au pus în evidență faptul că electronul (de masă formula 44 și sarcină electrică formula 45) posedă un "moment cinetic" intrinsec formula 46 cu care este asociat un "moment magnetic" Mecanica cuantică nerelativistă indică formula 48 în bun acord cu experimentul. Faptul că această valoare pentru factorul Landé este dublă față de valoarea formula 49 corespunzătoare momentului cinetic orbital este cunoscut ca „anomalia magnetică a spinului”. Corecțiile relativiste indică formula 50 în excelent acord cu
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]
-
(n. 1938 la Constantă - d. 1965) a fost un matematician român, specialist în mecanică fluidelor. A fost student și doctorand al lui Victor Vâlcovici și candidat în științe fizico-matematice, dar datorită unui accident s-a stins din viață la numai 27 de ani neîmpliniți. Încă din liceu s-a distins pentru talentul său matematic
Ion I. Cristea () [Corola-website/Science/329388_a_330717]
-
a distins printr-o deosebită activitate. În 1965 urma să fie trimis la Paris pentru specializare sub îndrumarea profesorului Paul Germain, în domeniul mecanicii fluidelor și magnetoaerodinamicii și a profesorului Henri Cabannes, specialist în teoria cinetica a gazelor și în mecanică teoretică generală. S-a precupat și de probleme legate de mecanica cuantică și de teoria relativității (1962).
Ion I. Cristea () [Corola-website/Science/329388_a_330717]
-
trimis la Paris pentru specializare sub îndrumarea profesorului Paul Germain, în domeniul mecanicii fluidelor și magnetoaerodinamicii și a profesorului Henri Cabannes, specialist în teoria cinetica a gazelor și în mecanică teoretică generală. S-a precupat și de probleme legate de mecanica cuantică și de teoria relativității (1962).
Ion I. Cristea () [Corola-website/Science/329388_a_330717]
-
Kim, Yu R., Kulik SP, YH Shih, și , și raportat la începutul anului 1999, este o elaborare a implicând conceptele avute în vedere în . Acesta a fost conceput pentru a investiga consecințele specifice ale experimentului bine-cunoscut al fantei duble din mecanica cuantică, precum și consecințele inter-corelării sau cuplării cuantice . În experimentul de bază al fantei duble, un fascicul foarte îngust de de la o sursă care este destul de departe pentru a avea fronturi de undă aproape perfect paralele este direcționat perpendicular spre un
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
petrece în epoca de piatră și urmărește povestea lui Takkar, care pornește ca vânător neînarmat și ajunge să devină lider al unui trib. "" a fost primit cu reacții pozitive de critici, mare parte dintre ei lăudând conceptul și cadrul, precum și mecanicile de îmblânzire a animalelor și designul lumii. Unii critici au simțit că jucătorul are prea puține arme la dispoziție, ceea ce a dus la un gameplay repetitiv, în timp ce alții au simțit că povestea și personajele nu se află pe aceeași linie
Far Cry Primal () [Corola-website/Science/334918_a_336247]
-
One au fost primite cu recenzii "majoritar favorabile". Kyle MacGregor de la Destructoid a vorbit pozitiv despre cum jocul arată violența față de animale și despre aspectele de supraviețuire în general, spunând că au fost realizate realist. El a simțit și că mecanica tovarășului animal a fost unul dintre cele mai bune elemente, zicând că are un "potențial fără limite". În legătură cu alegerea cadrului, el a simțit că este o evoluție naturală și binevenită pentru seria "Far Cry". Cu toate acestea, el a spus
Far Cry Primal () [Corola-website/Science/334918_a_336247]
-
Mike Mahardy de la GameSpot i-a acordat jocului o recenzie pozitivă, spunând că cel mai mare plus al jocului este cadrul. El a lăudat harta open world, numind-o "coerentă" și "prevestitoare", bucurându-se de concentrarea "intensă" pe supraviețuire, iar mecanicile de îmblânzire numindu-le "creative". Mahardy a spus că jocul nu conține prea multe arme, iar unele elemente de gameplay le-a considerat prea "repetitive". Joe Skrebels de la GamesRadar a fost mult mai negativ în recenzia sa, spunând: ""Primal" ia
Far Cry Primal () [Corola-website/Science/334918_a_336247]
-
mai negativ în recenzia sa, spunând: ""Primal" ia din structura grozavă a seriei "Far Cry", dar puțin din apartenența acesteia. Cu niciun obiectiv clar și un arsenal limitat, jocul însuși se simte ca fiind preistoric." Skrebels a lăudat și el mecanicile de îmblânzire și designul open world. Luke Reilly de la IGN și-a sintetizat recenzia prin: ""Far Cry Primal" intră în acțiune cu idei noi, dar nu vine cu prea multă poveste." Reilly a spus că aspectele cele mai bune ale
Far Cry Primal () [Corola-website/Science/334918_a_336247]
-
Far Cry Primal" intră în acțiune cu idei noi, dar nu vine cu prea multă poveste." Reilly a spus că aspectele cele mai bune ale jocului au fost create de schimbarea formulei seriei, făcând referire la elementele de supraviețuire și mecanicile de îmblânzit animale. Cu toate acestea, Reilly a simțit că schimbarea drastică a seriei nu a fost fără probleme, spunând că personajele, obiectivele și povestea se află cu un pas înapoi față de cele ale jocurilor anterioare. Justin McElroy de la Polygon
Far Cry Primal () [Corola-website/Science/334918_a_336247]
-
caracterizat jocul ca fiind "foarte captivant" și a simțit că decizia de a schimba puțin ritmul a fost una bună, Simon Miller de la VideoGamer.com a recunoscut că "Far Cry Primal" "nu aduce nimic nou" seriei. Și el a lăudat mecanicile de îmblânzire a animalelor și grafica. Versiunea fizică a jocului a debutat pe locul 1 în clasamentele din Regatul Unit în prima săptămână de la lansare. Conform NPD Group, jocul a fost și cel mai bine vândut titlu din Statele Unite în
Far Cry Primal () [Corola-website/Science/334918_a_336247]
-
de criză, mediul fiind un open world distructiv, care poate fi explorat liber de către jucători. Misiunea jucătorului este de a restaura ordinea prin investigarea sursei unui virus. Jucătorii vor trebui să se alieze cu alți agenți ai Diviziei pe măsură ce avansează. Mecanicile jocului sunt similare cu cele ale third-person-shooter-elor, jucătorul putând avea trei arme și explozibili, precum mici bombe și mine. Jucătorii se pot adăposti în timpul luptelor cu arme, pentru a evita pierderea de viață, dar și pentru a avea un avantaj
Tom Clancy's The Division () [Corola-website/Science/335424_a_336753]
-
un revolver cu cadru fix, cu cilindrul montat separat pe un braț basculant spre dreapta, pentru încărcarea manuală. Modelul a intrat în serviciu în anul 1893, fiind folosit de armata și poliția franceză până la mijlocul anilor 1960. Beneficiind de o mecanică și un finisaj foarte bune, revolverul trăgea cu cartușe de 8 mm, cu o putere de penetrare echivalentă cu aceea a cartușelor ".32 ACP". Deși inițial fusese proiectat pentru a servi ca armă individuală doar pentru ofițerii Armatei Franceze, revolverul
Revolver Saint Etienne, model 1892 () [Corola-website/Science/335504_a_336833]
-
la 12 ianuarie 1818 Drais a fost acordat un grand-ducal privilegiu (Großherzogliches Privileg) pentru a proteja invențiile sale timp de 10 ani, în Baden de către cei mai tineri Marele Duce Karl. Marele Duce Karl numit, de asemenea, Drais profesor de Mecanică. Acesta a fost doar un titlu onorific, nu are legătură cu nici o universitate sau o altă instituție. Drais să retras din serviciul public și a primit o pensie pentru numirea să profesor pentru Știința mecanică. [1] Decesul: Pierzania Drais fusese
Karl Drais () [Corola-website/Science/337527_a_338856]
-
În mecanica cerească, longitudinea nodului ascendent este un element orbital care permite definirea orbitei unui corp în jurul unui alt corp. Pentru un corp aflat pe orbită în jurul Soarelui (sau în jurul Pământului), este vorba de unghiul dintre direcția punctului vernal (notat cu "γ
Longitudinea nodului ascendent () [Corola-website/Science/336497_a_337826]
-
în satul Viștea de Sus din Țara Făgărașului la data de 15 septembrie 1909. Școala elementară o termină în comuna Racovița, Sibiu și în perioada 1919 - 1927 urmează cursurile Liceului Gheorghe Lazăr din Sibiu. Se înscrie, apoi, la Facultatea de Mecanică și Electricitate a Institutului Politehnic din București, unde obține în anul 1940 o diplomă de inginer electrician. După terminarea facultății, se angajează ca inginer la uzinele de armament din cadrul Uzinei Mecanice Mârșa (județul Sibiu). În anul 1943 este încorporat și
Liviu Mănduc () [Corola-website/Science/330018_a_331347]