4,739 matches
-
răspunsuri clare, ferme și nonconformiste, numai bune să lanseze discuția efervescentă de care climatul nostru teatral, cam stagnat, are nevoie. Răspunsuri clare și ferme n-am primit. "Mai degrabă m-aș mărturisi", mi-a spus, cu un soi de rezervată melancolie. "Am să-ți spun ce gândesc și-o să alegi ceea ce te interesează". Surâsul stenic cu care m-a întâmpinat în ziua și la ora fixată m-a derutat iarăși, astfel că ne-am instalat pentru un interviu. "încearcă să te
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
trei etape, în derularea acestui proces: etapa inițială, etapa intermediară și etapa de depășire (recuperare). Prima fază, extinsă pe o perioadă de săptămâni, din momentul tragicului eveniment, este impregnată cu sentimente depresive și însingurare. Se plânge frecvent, iar tristețea și melancolia domină suveran. Există cazuri când persoana se îndoiește chiar de existența divinității, după cum uneori se poate refugia într-o virulentă negare a celor întâmplate. Atunci se comportă bizar, ca și cum cel drag ar mai trăi încă. în următoarea secvență, cea intermediară
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
subiectivismul etic, judec]țile morale exprim] simțiri. De aceea, a spune c] „nimic nu este bine sau r]u” sau c] „nimic nu conteaz]” indic] absența frapant] a sentimentului. Acest lucru pare imposibil, cu excepția cazului în care se manifest] o melancolie dus] la extrem. Acceptarea subiectivismului etic presupune absența sentimentelor de acest gen asociate cu p]reri morale? Nu. De aceea, nu înseamn] c], dac] accepți subiectivismul etic, trebuie s] concluzionezi c] „nimic nu este bine sau r]u”. Ai putea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ce face a mai fost făcut în trecutul său glorios. Cînd crezi că, gata, a plesnit-o, vezi că plesnitura nu e nouă, că și-a mai brevetat-o și Burebista, și Ion Vodă cel Cumplit, și Iliescu. Te-apucă melancolia. Nici în văicăreala de azi, arătam altădată, rumânul nu e nou. Recenzînd volumele 40, 41 din Scrieri Arghezi, Alexandru George trece în revistă cîteva motive recurente în mentalui românesc, avute în vedere de cîrcotașul de geniu al Cuvintelor potrivite (acum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
homosexuală. Ceea ce nu se poate întîmpla în cazul portretului pe care, la rîndu-mi, i l-am făcut autorului depravatelor Sodoma și Gomora acum zece ani. Lucid detașat de eticheta consacrată, am pictat un Proust în tonalitate... amuzată: față vag melancolică (melancolia bolnăviciosului care, totuși, seara făcea, invariabil, vizite galante), floare roșie, mare, la butonieră (sîngele care hrănește capilarele rușinoase), canotiera la modă (agățată emblematic în cuierul ce-i atinge umărul), degetele mari, policarele, prinse în jiletcă (atît de dorohoian-evreiescul gest văzut
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
abiatrecutului se dedică, fanatic, sub același plafon eminamente pixelizat, instalării unor spații atît de simptomatic asemănătoare celui al domnului Lăzărescu. Mai și strîngînd în juru-le, la înțesate vernisaje, siluete la fel de prospere ca ale lor. (Ar trebui să cădem în periferică melancolie, dacă n-am observa imediat că sindromul e unul pancontinental. Halal consolare!) Tristeți provinciale. Cum însă, poftim, sub vremi sîntem (și vremile-s astea, date), să trecem peste bacoviene jinduri și să parafrazăm navigator eminescian o dată cu radioasele fete, cu radioșii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
produc opere care să mobileze pereții, nu sînt adepții unei arte alternative, așa cum nici proiectele lor nu sînt o alternativă a artei. Ei doar caută noi moduri de exprimare artistică prin care să transmită un mesaj: să scuture Iașul de melancolia-i periferică și să devină Centru și, așa cum nemții au scris, cu mîndrie, la intrarea în orașul Kassel, "Kassel. Die Documenta Statdt", tot așa, pe poarta de intrare a Iașului să se scrie "Iași. Orașul Perifericului". Revenind la cele două
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
premiilor suedeze, complexul latent al românilor își exacerbează brusc frustrările, amplificînd insatisfacții niciodată ostoite. E, ce-i drept, și o mioritică resemnare, împăcînd la urma urmei datele unui destin ce nu va avea nicicînd șanse. De-ar fi asta unica melancolie ce ne subminează viguroasa nativitate... Singurii români care au faimă internațională sînt Brâncuși și Enescu, al doilea încă prin insolita lui modernitate continuînd să forțeze habitudinile secolului abia început, primul cîștigînd încă din celălalt secol teribilul pariu. În rest, numerele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Stau la geam și privesc cum peisajul multicolor se îmbogățește sub paleta unei mari artiste -TOAMNA. În curând, frunzele vor începe să cadă, formând un covor foșnitor sub picioarele noastre. Copacii vor rămâne goi de frunze, goi de păsări. Câtă melancolie se așterne pe acest prag al verii ce a trecut și al iernii care va veni ! Laura-Ștefania Arhip AMURG DE TOAMNĂ Este o seară de toamnă răcoroasă. Hohotirea despletită a vântului mătură frunzele căzute din copacii cu veșmânt de aramă
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
ploaie și câteva șiruri lungi de cocori care brăzdează cerul. Semne că Toamna, zâna cea cu rochie de frunze ruginii, și-a făcut simțită prezența și pe plaiurile noastre, aducând cu ea atât bogăția și belșugul, cât și tristețea și melancolia timpurilor apuse. A intrat Toamna și în livezi, scuturându-și rochia și îmbrăcând natura în straie de sărbătoare multicolore. Cu ultimele puteri, razele soarelui, care par filtrate prin miere, au mângâiat fructele, dându-le o strălucire aparte. Toamna a strâns
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
ce se întâmplă.. Simt că vibrez, muzica, apogeul fericirii mă ia ușurel și mă duce pe culmile visării, într-o lună caldă și blândă unde frumusețea desăvârșită te îmbată cu parfumul ei mirositor și te lasă să te bucuri de melancolie. Am înțeles acum că aceste suflete sunt ca și al meu, proaspete și visătoare, probabil de aceea stau aici și par așa de luminoase. Dar ce se vede ? O lumină mă orbește, coboară blând, se lasă încet în jos, mă
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
ale meditației lirice. Aspirația nostalgică spre puritatea „erelor primare” este motivată de dorința utopică de reluare a mersului lumii pe alte căi, ce ar putea conduce la un rezultat mai fericit. Apar și ecouri ale subconștientului ereditar, sub forma unei „melancolii de plumb”, generată, „din vremuri ancestrale”, de plânsul și suferințele strămoșilor, făcându-i „sufletul bolnav și trist”. S. are o percepție foarte concretă a propriului spațiu interior - „stau în mine zăvorât ca-ntr-o chilie”. De obicei el nu se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]
-
redat în folclor "cu trupul de lut, / cu sângele de rouă, / cu cumpătul de iuțime îngerească, / cu sufletul din vânt" poate fi victimă a ielelor. "Zburătorul", altă făptură imaginară, lasă "pete vineții" pe trupurile femeilor și văduvelor tinere, precum și o melancolie tip "mal d'amour". Mulți bolnavi psihici, mai ales cei cu stări așa-zise "pasionale", erau considerați ca victime ale unor astfel de acțiuni. În Moldova sunt încă recunoscute "faptul" sau "datul", boli care nu vin de la spirite, ci de la
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
lovituri și cad jos de se tăvălesc și le merge spumele". Termenul a circulat și în secolul al XIX-lea. În corespondența privitoare la internările în mănăstiri, bolnavii erau deseori denumiți ca pătimaș de boala copiilor sau doar de patimă. Melancolia, denumită mai târziu inima rea (bolnavi de inimă rea), a fost înțeleasă mai ales ca o stare de reacție, înțeles transmis integral până astăzi. În secolul al XVIII-lea găsim termenul de melancolie, sau melanholie, dar numai în texte culte
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de boala copiilor sau doar de patimă. Melancolia, denumită mai târziu inima rea (bolnavi de inimă rea), a fost înțeleasă mai ales ca o stare de reacție, înțeles transmis integral până astăzi. În secolul al XVIII-lea găsim termenul de melancolie, sau melanholie, dar numai în texte culte, deseori rău delimitat de ipohondrie. Înțelesul popular "inimă rea" era mai restrâns și ne se pare mai la obiect decât sensul pe care-l lua melancholia în textele culte de prin secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și ne se pare mai la obiect decât sensul pe care-l lua melancholia în textele culte de prin secolul al XVIII-lea. Pompei Samarian (op. cit., p. 309) reproduce un fragment din Dimitrie Cantemir, interesant din punctul nostru de vedere; melancolia: "boală de voia rea, pătimirea întristărei, fierea neagră". În Miron Costin, găsim însă: "Cum se ridică și se risipește o negură întunecată, așa și el se curățește de scârbă ce-i zăcea la inimă"45, ceea ce constituie o admirabilă metaforă
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
-lea și al XIX-lea în Moldova. Am amintit, de asemenea, de hipochondrie (ipogondria). Pompei Samarian 47 reproduce un fragment din Dimitrie Cantemir, care scrie că un sultan Mohamed, detronat în 1687, a murit de "hipohondria cauzată prin o profundă melancolie în care căzuse în timpul arestului său de cinci ani, prin care i s-a stors tot spiritul și puterea de viață". Pentru Dimitrie Cantemir, ipohondria este "boala care amintește fantezia: slăbiciunea părților trupului carile sunt pregiur (de) inemă"48. În
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
acești 21 de bolnavi cu manii furibunde, mai existau cinci manii delirante, una manie acută, una manie simplex, una monomanie, trei manii pelagroase; 35 bolnavi din 59 au figurat cu "manie". În continuare, repartiția pe dignostice conține: Demenția 6 bolnavi; Melancolia 2 bolnavi; Paralizia 1 bolnav; Hypochondria 1 bolnav; Halucinațiuni 3 bolnavi, Idiotism 4 bolnavi; Observația 2 bolnavi. Considerând global, nosografia aceasta este corespunzătoare timpului, cu cele mai renumite ospicii, case de sănătate sau sanatorii psihiatrice, raporturile de diagnoze fiind, la
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
documente. În 1905, ultimii bolnavi ai ospiciului au fost transferați la Socola. Ospiciul Neamț: Sumar internări PERIOADA 1850-1860 1960-1870 1870-1880 1880-1890 1890-1900 TOTAL REPARTIȚIE PE DIAGNOZE Epilepsie 224 116 221 209 349 1119 Manie 180 82 98 70 62 490 Melancolie 139 141 52 50 42 425 Oligofrenie 212 192 183 171 160 1018 Delir 19 22 24 7 2 74 Altele 38 41 98 112 88 376 Demență precoce 42 40 39 121 *Reconstituit (arhiva A.S.I.) Ospiciul de la Mănăstirea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Epitropia Sf. Spiridon, întreținerea în aceste ospicii era suportată de mănăstiri, ca o acțiune filantropică. Bolnavi alienați îngrijiți la mănăstiri 1850-1860* MĂNĂSTIRI Neamț Golia Râșca Adam Agapia Văratec Vorona REPARTIȚIE PE DIAGNOZE Epilepsie 224 101 16 82 3 49 24 Melancolie 139 47 4 34 4 Manie 180 96 4 80 Oligofrenie 212 91 99 7 Deliranți 19 8 12 15 1 4 Altele 38 39 32 1 17 Biserica "Schimbarea la Față": mănăstire, seminar de teologie, biserică parohială și lăcaș de cult
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de la Salpêtrière, opera științifică a lui Al. Brăescu stabilește o interpretare strict materialistă în etipatogenia bolilor mentale. Sunt semnificative nu numai lucrările, dar și titlurile sub care le comunică: tulburări vasomotoare psihogenetice în istorie (oedemul albastru), creșterea acidității gastrice în melancolie și confuzia mintală, etiologia neurogenă a claudicației intermitente și altele. Al. Brăescu este, totodată, unul dintre primii autori care sesizează (pe plan internațional) existența formei juvenile a sclerozei în plăci, formă până atunci ignorată, apropiind această boală de concepția actuală
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
III, 1894, p. 291. 3. Brăescu A. N., Contribuțiuni la studiul clinic al polinevritelor, în Analele Casei Spitalelor și Ospiciilor Sf. Spiridon din Iași, 1895, vol. V, p. 421. 4. Brăescu A. N., Cîteva cercetări asupra acidității sucului gastric în melancolie și stupiditate (confuzie mintală), în Analele Casei Spitalelor și Ospiciilor Sf. Spiridona din Iași, 1895, vol. V, p. 493. 5. Brăescu A. N., Bolnavii de pelagră pe anul 1897, tratați în ospiciul Golia, com. Iași, jud. Iași, în Analele Casei
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
câteva din marile sindroame psihice. Cea mai importantă lucrare din această categorie ni se pare a fi "Câteva cuvinte asupra patogeniei și tratamentului psihozelor endogene". Abordând problema unor psihoze endogene, el reia vechea sa teorie referitoare la determinismul endocrin al melancoliei, maniei, demenței precoce și al câtorva deliruri. A subliniat, în paginile anterioare, elementele mai semnificative ale acestei concepții. Trebuie însă să remarcăm, în plus, ipotezele pe care le formulează cu această ocazie despre "demența precoce" (schizofrenia), pe care o abordează
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a face parte din patogenia demenței precoce". În completarea acestor opinii, C. I. Parhon a introdus, în tratamentul schizofreniei, insulina în doze mici, în opoziție cu cunoscuta metodă de șoc hipoglicemic insulinic preconizată de von Sackel. În terapia maniei și melancoliei, C. I. Parhon, în spiritul teoriei endocrino-humorale, a încercat tratament cu ser melancolic la maniaci și invers, cu rezultate încurajatoare. A încercat, de asemenea, tratamentul paraliziei generale progresive cu lichid cefalorahidian recoltat de la paralitici general ameliorați. În 1957, în prefața
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de o viață ale marelui savant. * Printre cele dintâi preocupări ale lui C. I. Parhon în legătură cu relațiile (puțin cunoscute la începutul carierei sale) între unele psihoze și tulburările endocrine, un loc important îl ocupă cercetările privind relația dintre manie și melancolie (psihoza maniaco-depresivă) cu perturbările funcțiilor tiroidiene. Încă din 1906, în colaborare cu Marbé147, este preocupat de acest determinism. El este formulat explicându-l în mai multe lucrări, inclusiv în tratatul publicat cu Golstein, în 1909, și apare ca afirmație pregnantă
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]