6,277 matches
-
resurselor naturale și a comerțului extern, în special cu Statele Unite, cu care Canada are o relație complexă și de lungă durată, relație care poate fi descrisă drept cel mai strâns și mai vast parteneriat comercial din istorie . Canada este o monarhie constituțională și o democrație parlamentară cu un sistem federal de guvern parlamentar, bazat pe tradiții democratice solide. Sistemul politic care operează în Canada este derivat din modelul Westminster folosit în Marea Britanie. Constituția Canadei creează structura legală a țării și constă
Canada () [Corola-website/Science/297759_a_299088]
-
mod normal, ignorate de nici unul dintre organismele legislative canadiene. Carta conține, totuși, o clauză care permite parlamentelor federal și provinciale să promulge legi contrare unora dintre articolele Cartei, în mod temporar, pentru perioade de câte cinci ani. Canada este o monarhie constituțională și o țară a Commonwealth-ului care o recunoaște în mod formal pe Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit ca Regină a Canadei, ale cărei funcții de zi cu zi sunt îndeplinite de către un Guvernator General la nivel
Canada () [Corola-website/Science/297759_a_299088]
-
zona în care se află orașul Porto Seguro (statul Bahia). Colonizarea a început în 1532 odată cu fondarea cetății Săo Vincente de Martim Afonso de Sousa. Mai târziu, la 7 septembrie 1822, Brazilia și-a declarat independența și a devenit o monarhie constituțională. Imperiul Brazilian a avut o existență de 67 de ani, perioadă în care a fost condus de doi împărați. În 1889, o lovitură de stat militară a cauzat demisia primului ministru Afonso Celso de Assis Figueiredo. Apoi, sub influența
Brazilia () [Corola-website/Science/297758_a_299087]
-
ratificată în Brazilia pentru a se putea pune în aplicare. În cele din urmă, la data de 7 septembrie 1822, Petru a declarat independența Braziliei, proclamându-se ca primul împărat al noii țări. După declararea independenței, Brazilia a devenit o monarhie constituțională. Imperiul Brazilian a avut o existență de 67 de ani, perioadă în care a fost condus de doi împărați. Petru I a revenit totuși în Portugalia pentru a asigura fiicei sale succesiunea la tronul portughez, renunțând la coroana braziliană
Brazilia () [Corola-website/Science/297758_a_299087]
-
Locke a depășit noțiunile de bază ale societății pășind spre un nivel mai elaborat al acesteia și, la fel ca și Thomas Hobbes, el a pus în evidență natura flexibilă contractului social. Pentru o perioadă ce a cunoscut răsturnarea unei monarhii absolute, tentative de democrație, o democrație coruptă și restaurația unei monarhii limitate, singura soluție satisfăcătoare nu putea fi decât o bază flexibilă de guvernare. Perioada Restaurației a reușit să modereze majoritatea scrierilor sectante cele mai vehemente, dar radicalismul a persistat
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
nivel mai elaborat al acesteia și, la fel ca și Thomas Hobbes, el a pus în evidență natura flexibilă contractului social. Pentru o perioadă ce a cunoscut răsturnarea unei monarhii absolute, tentative de democrație, o democrație coruptă și restaurația unei monarhii limitate, singura soluție satisfăcătoare nu putea fi decât o bază flexibilă de guvernare. Perioada Restaurației a reușit să modereze majoritatea scrierilor sectante cele mai vehemente, dar radicalismul a persistat până după această perioadă. Autori puritani precum John Milton au fost
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
dar radicalismul a persistat până după această perioadă. Autori puritani precum John Milton au fost forțați să se retragă din viața publică sau să se adapteze, iar acei autori Digger, Fifth Monarchist, Levellers, Quakeri și Anabaptiști ce au predicat împotriva monarhiei și ce au participat în mod direct la regicidul lui Charles I au fost parțial reprimați. Ca o consecință scrierile violente au fost forțate să intre în ilegalitate, și mulți dintre cei ce au servit sub Interregnum și-au pierdut
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
la sud cu Germania. Țara constă dintr-o peninsulă mare, Iutlanda, și mai multe insule, dintre care cele mai mari sunt Zealand, Funen, Lolland, Falster și Bornholm, precum și sute de insulițe denumite în general „Arhipelagul Danez”. Regatul Danemarcei este o monarhie constituțională organizată sub forma unei democrații parlamentare, cu sediul guvernului în capitala Copenhaga. Regatul este stat unitar, puterile de a-și gestiona propriile afaceri interne fiind delegate de guvernul central Groenlandei și Insulelor Feroe; această structură politică este denumită "rigsfælleskabet". Danemarca
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
german). În cele din urmă, Danemarca a pierdut toate aceste dispute și a sfârșit prin a ceda Scania Suediei și ulterior Schleswig-Holstein Imperiului German. Danemarca a obținut Groenlanda și Insulele Feroe în 1814 după dizolvarea uniunii sale personale cu Norvegia, deși monarhia daneză, care domnise atât în Norvegia cât și în Danemarca, deținea aceste colonii încă din secolul al XIV-lea. Insulele Feroe și Groenlanda au devenit părți integrante ale rigsfælleskabetului în secolul al XX-lea și au primit autonomie în 1948, respectiv
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
Coasta de Aur Daneză (Ghana) între 1658 și 1850, și Indiile Occidentale Daneze (Insulele Virgine Americane) între 1671 și 1917. Mișcarea naționalistă și liberală daneză a prins avânt în anii 1830, și după Revoluțiile din 1848, Danemarca a devenit pe cale pașnică monarhie constituțională la 5 iunie 1849. După al Doilea Război al Schleswigului în 1864, Danemarca a fost obligată să cedeze Schleswig și Holstein Prusiei, într-o înfrângere care a lăsat urme adânci asupra mândriei naționale daneze. După aceste evenimente, Danemarca a
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
rolul economic ridicat al industriei cărnii și lactatelor. În decembrie 2014, pe 2015 punea Danemarca pe primul loc, explicând că, deși emisiile sunt încă destul de mari, țara a reușit să implementeze politici eficiente de protecția mediului. Regatul Danemarcei este o monarhie constituțională, în care monarhul, actualmente regina este șeful statului, dar puterile regale se limitează de multă vreme la funcțiuni ceremoniale. Moharhul nu răspunde pentru acțiunile sale, iar persoana sa este sacrosanctă. Sistemul politic danez funcționează în cadrul descris de Constituția Danemarcei
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
au contribuit la extinderea rapidă a epidemiilor și creșterea mortalității. Sectorul extractiv cuprindea extracția sării din saline și a pietrei pentru construcții, cât și mineritul, prin extragerea și rafinarea metalelor. În multe regate exploatarea resurselor subsolului era considerată monopol al monarhiei, exploatațiile fiind modeste, realizate de grupuri mici de oameni, care utilizau unelte rudimentare. Din secolul XV, multe mine de argint și de cupru din Europa centrală au fost exploatate, filoanele superficiale au fost epuizate, exploatațiile încetând în secolele XIV-XV. Utilizarea
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
de instituții care exercitau puterea în mod oficial pe un anume teritoriu sau asupra unei comunități. În evul mediu a existat o mare diversitate de structuri politice de tip statal sau semi-statal. Structurile politice de tip statal se distingeau în monarhii și republici. În evul mediu, statele de tip monarhice predominau, în timp ce statele de tip republican erau fie orașe-state de tip republican având în frunte demnitari cu titluri extrase din terminologia monarhiilor, ca Veneția ce era condusă de un doge (derivat
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
semi-statal. Structurile politice de tip statal se distingeau în monarhii și republici. În evul mediu, statele de tip monarhice predominau, în timp ce statele de tip republican erau fie orașe-state de tip republican având în frunte demnitari cu titluri extrase din terminologia monarhiilor, ca Veneția ce era condusă de un doge (derivat din duce). În perioada de după destrămarea imperiului carolingian, au prevalat tendințe de fărâmițare politică, precum și o slăbire a puterii regale. Multe state au fost expuse la un proces de centralizare politică
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
Multe state au fost expuse la un proces de centralizare politică ce a constat în : unificarea teritorială și clădirea unor instituții care să asigure exercitarea durabilă a puterii centrale. Procesul de centralizare politică necesită asigurarea colaborării diverselor stări privilegiate de către monarhie, prin convocarea unor adunări de stări. În unele state, adunările de stări s-au instituționalizat - monarhii ale stărilor. Monarhii au încercat să evite limitarea puterii lor de către adunările de stări, determinându-i să-și concentreze întreagă lor putere politică la
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
teritorială și clădirea unor instituții care să asigure exercitarea durabilă a puterii centrale. Procesul de centralizare politică necesită asigurarea colaborării diverselor stări privilegiate de către monarhie, prin convocarea unor adunări de stări. În unele state, adunările de stări s-au instituționalizat - monarhii ale stărilor. Monarhii au încercat să evite limitarea puterii lor de către adunările de stări, determinându-i să-și concentreze întreagă lor putere politică la nivelul regalității - monarhii absolutiste. Entitățile politice în evul mediu erau : șefiile tradiționale de tip tribal, monarhiile
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
unor adunări de stări. În unele state, adunările de stări s-au instituționalizat - monarhii ale stărilor. Monarhii au încercat să evite limitarea puterii lor de către adunările de stări, determinându-i să-și concentreze întreagă lor putere politică la nivelul regalității - monarhii absolutiste. Entitățile politice în evul mediu erau : șefiile tradiționale de tip tribal, monarhiile teritoriale și republicile urbane. Au existat state care nu se încadrau în nici unul dintre aceste tipuri, ca statul papal ce cuprindea o serie de elemente monarhice, principiul
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
monarhii ale stărilor. Monarhii au încercat să evite limitarea puterii lor de către adunările de stări, determinându-i să-și concentreze întreagă lor putere politică la nivelul regalității - monarhii absolutiste. Entitățile politice în evul mediu erau : șefiile tradiționale de tip tribal, monarhiile teritoriale și republicile urbane. Au existat state care nu se încadrau în nici unul dintre aceste tipuri, ca statul papal ce cuprindea o serie de elemente monarhice, principiul infailibilității papei ca sursă a absolutismului papal, dar care funcționa pe principii antidinastice
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
funcției. Provinciile Unite s-au organizat în 1579-1581 ca o federație teritorială a șapte provincii, depășea cadrele urbane și substituia regelui Spaniei un "stadhouder" (regent), ale cărui puteri erau însă drastic limitate, structura fiind mai degrabă o republica decât o monarhie. Șefiile tradiționale de tip tribal erau cele mai răspândite, fiind instabile structural, instituțiile fiind absente, acestea fiind considerate a fi "formațiuni prestatale". Șefiile de tip tribal se găseau în Asia Centrală, nordică și sud-estică, în Africa sud-sahariană, în Americi, în Australia
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
fiind considerate a fi "formațiuni prestatale". Șefiile de tip tribal se găseau în Asia Centrală, nordică și sud-estică, în Africa sud-sahariană, în Americi, în Australia și Oceania, precum și în Europa nordică, răsăriteană și sud-estică, acestea fiind eliminate, subordonate sau marginalizate de monarhiile teritoriale. Șefiile tribale se bazau pe puterea militară și pe carismă dobândite de un lider al comunității tribale. Un lider subordona mai multe comunități tribale, alcătuind uniuni de triburi efemere. Se confruntau cu problema asigurării continuității puterii lor și cu
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
distanță, suveranii căutând să atragă negustorii străini. În cazul în care comerțul la mare distanță nu mai funcționa, sau aducea mai puține venituri, se trecea la o exploatare mai intensivă a producătorilor agricoli aflați în teritoriul lor. Dacă tranziția spre monarhiile teritoriale eșua, imperiile se destrămau. Monarhiile teritoriale au luat naștere prin impunerea stăpânirii unui grup cu potențial militar ridicat asupra unui teritoriu întins și asupra unei populații cu un număr mare de producători, majoritatea agricultori. Monarhul care conducea purta titluri
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
străini. În cazul în care comerțul la mare distanță nu mai funcționa, sau aducea mai puține venituri, se trecea la o exploatare mai intensivă a producătorilor agricoli aflați în teritoriul lor. Dacă tranziția spre monarhiile teritoriale eșua, imperiile se destrămau. Monarhiile teritoriale au luat naștere prin impunerea stăpânirii unui grup cu potențial militar ridicat asupra unui teritoriu întins și asupra unei populații cu un număr mare de producători, majoritatea agricultori. Monarhul care conducea purta titluri diverse ca : împărat, rege, șah, calif
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
de asemenea vocație universală. Totuși, și cei mai aprigi războinici cuceritori trebuiau să recunoască existența altor state și instituiau familii simbolice ca regi, suveranii erau vasalizați, cooperarea fiind preferabilă unei confruntări, conciliind ideologiile universale cu exigențele realismului politic. Existau și monarhii cu vocație limitată, ai căror monarhi aveau o viziune modestă asupra rolului lor, preferând să-și limiteze pretențiile asupra unui număr finit de teritorii, îngăduind flexibilitate în stabilirea relațiilor dintre state, că regatul Franței, regatul Angliei, Polonia, Cehia, Ungaria, Țările
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
și în epoca modernă timpurie. Republicile urbane nu erau o continuitate la orașele-stat antice, ci creații politice de specific medieval. Ele au luat naștere unde succesul mișcării comunale a îngăduit orașelor să dobândească o autoguvernare deplină, slăbind autoritatea statală a monarhiilor teritoriale. Veneția, după multă vreme sub dependență Bizanțului, s-a desprins în secolele XI-XII, evitând și dependența față de Imperiul Romano-German sau de papalitate. Au apărut și alte orașe-state în Italia, Germania și Țările de Jos, dar care continuă să recunoască
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
și din nord-estul Italiei (Terra Ferma) formând un imperiu colonial. Florența și Genova și-au constituit stăpâniri teritoriale semnificative. Republicile urbane au instituit forme complicate de asociere/dominare a teritoriilor și orașelor subordonate. Dar multe orașe-stat erau vulnerabile în fața atacurilor monarhiilor teritoriale. Dezvoltarea artileriei de asediu a sporit vulnerabilitatea zidurilor care protejau eficient multe orașe. Multe orașe au fost subordonate de monarhii în sec. XV-XVI, republicile urbane fiind transformate în principate teritoriale, ca Florența, ce a devenit ducat în 1532 după
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]