4,628 matches
-
atât de simplu! Mai lasă urâtului gândurile negre! Trecutul e mort! Să nu mai dezgropăm morții! Împărăția, așijderea! Vulturul cu două capete e mort! Să privim înainte! Ia viața de la început! Să trăim azi! Aici! Acum! Mai dă-o dra... naibii de sfințenie! Doamne iartă-mă! Miroși a tămâie cale de-o poștă! Aruncă straiele cernite de parcă numai morți prohodești! Ești tânără! Uite-te în oglindă! Ești frumoasă! Ești inteligentă! Ești cultă! Ce mândrețe de femeie ești! Nu-i păcat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și curat!!". Și sub el colcăie viermii. Cu rogojina, zici?... De trei zile?... Vezi de moșneag, o fi lihnit. S-o găsi câte ceva pe la cuhne... Altă pricină? schimbă el repede vorba. Alta. Auzi, "săcurea nepotului"! râde Ștefan din nou. Al naibii broscar!... Altă pricină! Altă pricină! se răstește el. Un mârșav a necinstit două fecioare, două surori... S-or fi jucat și ele: "Du-te-ncolo, vino-ncoace"... Și-apoi, țipă: "Ia-l de pe mine!"... Silnicia-i dovedită?! întreabă el sever
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și la alții... Muiere pentru o viață, bre! Iaca, voi să-ți fiu naș la nuntă. Mulțămesc Măriei tale, se înclină și trage spada. Păi, mireasă am, sărută el spada. Și nuntă fac curând-curând. Una de pomină, însângerată... Du-te naibii! Mi-ai stricat tot cheful! Prăpăditule! îl boscorodește Ștefan și-i întoarce spatele. Vorbeam de brașoveni... Trebuie să-i înțelegem și pe ei. Sunt speriați. Parcă noi suntem mai breji? Facem noi pe grozavii, dar inima-n noi... cât purecele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ea! Tot pe ea! "Marea lui dragoste!" rostește batjocoritor. Îți faci iluzii! Nu! Nu-i adevărat! strigă Voichița. Ba-i adevărat! Fantoma ăleia îl urmărește... Ce-o fi găsit la ea de n-o poate uita?! Bărbații sunt niște proști! Naiba să-i mai înțeleagă! Tu nu ești decât... decât "o aia", ce ții locul "ăleia"! În lipsa ei, se mulțumește și cu copia! Nu! Nu-i adevărat! o înfruntă cu mândrie Voichița. Adică mint eu?! se dezlănțuie Maria cu ură. Te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
turcii!! Ha! Ha!... Așa-așa! Bine! Mai tare! Cu inimă! Și ce dacă vin?!?!... Să vină!!... Stanciu izbucnește și el în râs de-adevăratelea: Ești nemaipomenit Ștefane! Aiasta de unde ai mai scornit-o, îi spune el hohotind. Să-i ia naiba!! Să vină dar!! Dacii... Dacii chiar făceau așa? întreabă mai încetișor. Sau... Ștefan zâmbește misterios și tace. Și ce dacă vin?!?! strigă și râd boierii.. Ha! Ha! Ha! Au venit!... Și cum au venit, s-au cărăbănit!! râd ei cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
La năvală dați!" Savastița se lasă moale pe buturugă și izbucnește în hohote, bocește văitându-se încetișor: Mitrică, Mitrică, iar te-ai dus și m-ai lăsat... Lasă, maică Savastiță, o consolează Niculaie. Lasă, se întoarce el... Moșu-i dat naibii. Scapă și d-aiastă dată. Parcă eu n-aș merge? și își flencăne mâneca goală pe dreapta. Haide! Mergem la codru! Savastița își șterge lacrimile, își face cruce: Ocrotească-l Mântuitorul și Sfânta Fecioară Maria! N-ai ce-i face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
strânge însemnările la piept. Cu glas sugrumat, îngână: Doamne... Letopisețul și viața... Jur! Ștefan îi zâmbește, îl bate pe umăr: Îți mulțumesc, Ioane. Fii pe pace, Ștefane, zâmbește deschis Țamblac. Ai umplut Europa, ai umplut lumea cu "năzdrăvăniile" tale. Cum naiba să fii dat uitării? Crezi?... Europa m-a și dat uitării. Dacă a știut vreodată de Moldova... Acu, după... Știi cum sunt oamenii, nu aplaudă decât învingătorii. "Vae victis"... Ștefan surâde cu durere și dă din cap. Șchioapătă câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îngână: Dacă nu te lași... și nu te lași... și nu te lași... Dacă lupți... și lupți... Termopile, șoptește Țamblac. Ce tot spui? Mă gândeam... Ștefan duce mâna la falcă, o freacă ușor... Măseaua?... Iar?... Te doare?... S-o ia naiba! Acu și-a găsit! De ce n-o scoți? Parc-am avut timp? Cu turcii aiștea... Doar știi... O s-o scot! O s-o scot!... Noapte bună, Ioane. Noapte bună Ștefane... Dormi puțin, că mâine.... O să dorm... O să dorm... Somn ușor... Țamblac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu-și recunoaște vreo obligație. Numai pretenții, numite „drepturi”. În primul rând, cel la „fericire personală”. Dar e o utopie, o himeră nenorocitoare. Nu există fericire personală. Numai egoismul vecin cu nebunia își imaginează așa ceva. Pleacă unul în Canada sau naiba știe unde, părăsindu-și nevasta și copilul. Pleacă să „se realizeze”. Să fie liber. Pleacă de acasă, ca acel Jean din La soif et la faim a lui Eugen Ionescu. Poate că se și „realizează” (rămâne de văzut ce înseamnă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și celui german și japonez. Acreditat în anii celui de al Doilea Război Mondial corespondent la Tokio, "Omul cu trei fețe", cum i se spunea, a fost prins de japonezi "în exercițiul funcțiunii" și spânzurat la 7 noiembrie 1944 al naibii și japonezii ăștia, l-au "terminat" exact de ziua Marii Revoluții Socialiste! Pentru ajutorul dat de "marele meseriaș", în 1964 a fost declarat "Erou al Uniunii Sovietice"! Mă întreb dacă, la o adică și eu, "agent și excursionist bănuit" din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Îmi amintesc de o lucrare "științifică" susținută de un cadru didactic la o sesiune de comunicări la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași: "Noi studii asupra encefalului la stavrid"). La amintirea pomposului titlu, mă pufnește și acum râsul gândind: "Al naibii pește. Are o grămadă de studii și acum încă unul, care merge fix la encefalul său, piesă de mare importanță în istoria omenirii". În Oceanul de preocupări al Cooperativei "Ochiul și Timpanul", populat cu rechini, cașaloți, balene asasine, caracatițe, murene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pe ministru și pe Dr. L... N-aș fi vrut să fiu în pielea nici unuia, dar și eu parcă mi-aș fi schimbat-o pe a mea cu aceea a omologilor de pe motonavele rusești sau bulgărești. Bref, s-a dus naibii recepția de la Viena și campania de presă, și orchestra, și folclorul... Cu "Steaua Dunării" problemele au continuat tot sezonul 1987 și în sezonul 1988: i s-a defectat instalația de răcire și a rămas blocată 24 de ore la Orșova
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cu lanțuri, mușchi, chelii și tatuaje țin ca lotrii calea jucătorilor și îi iau la palme. La Mamaia, musca, jurnaliștii și alte forme primitive de viață n-au voie să intre în cantonamentul echipei naționale, unde, în schimb, se lăfăie, naiba știe în ce calitate, Ioan Becali. Și pe unde nu umblă liberi noaptea tot felul de indivizi, aflați, după caz, în relație conflictuală sau de protecție cu fotbaliștii? Iar Pițurcă recunoaște senin ca o zi de mai că da, l-
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
e din ce în ce mai violentă cu cît te duci mai spre cartierele mărginașe. Ringurile cu sfori, destinate teoretic boxului, sînt folosite pentru diverse forme de cafteală cu pumnii și cu picioarele. Botezate americănește, acestea se pot numi local kombat, total kombat și naiba mai știe ce fel de kombat. În forme elevate, americănești, bătaia primește denumirea de K1, care, pînă nu demult, era un vîrf în Himalaya, nu o modalitate de rupere a oaselor în public. În această lume mirifică a caftelii între
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Bolintineanu este de a fi încercat să dea o figură elementelor mitologiei infernale autohtone, folosind note ale animalelor celor mai bestiale, taurul, mistrețul, sau mai instabile, ca iapa, dând chip unor simple abstracțiuni ca "spaima" sau atribute ale demonului precum "naiba", ce pierduse în expresii orice înțeles figurativ, aducând în formă înfricoșetoare vițiul lui Setilă, totul într-o procesiune hohotitoare, crunt umoristică și poetică, vis dureros în soiul lui Breughel și Callot: Așa vorbi bătrâna El are cap de taur Și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
aducând în formă înfricoșetoare vițiul lui Setilă, totul într-o procesiune hohotitoare, crunt umoristică și poetică, vis dureros în soiul lui Breughel și Callot: Așa vorbi bătrâna El are cap de taur Și Mihnea tremură; Și gheare de strigoi, Iar naiba, ce fântâna Și coada de balaur, O soarbe într-o clipă Și geme cu turbare Și tot de sete țipă, Când baba tristă pare; La dreapta lui zbură. Iar coada-i stă vulvoi. Iar nagodele-urîte Ca un mistreț la cap
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
observațiile critice. Negarea poate fi tot atât de frustrantă și dăunătoare ca și evitarea criticii, așa cum vom vedea din scenariul următor. VICKI. Allan, știu că ți-a rămas inima la acel RX7, dar nu re putem permite să-l cumpărăm. ALLAN: Pe naiba, nu putem să-l cumpărăm! Când tu îți dorești ceva mult de tot, găsești întotdeauna o soluție. VICKI: Dar rata lunară ar fi de 570 de dolari. Nu avem atâția bani. ALLAN: Ei, ar trebui doar să ne restrângem puțin
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
n. Prelipceanu) și al lui Vasile Tatulici, funcționar. Urmează liceul la Rădăuți, încheiat în 1966, și Facultatea de Filologie, secția română-italiană, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, absolvită în 1971. Debutează în 1969, la revista „Alma Mater”, cu proza La naiba cu frunzele galbene și face parte din membrii fondatori ai cenaclului din jurul publicației. Susține o bogată activitate literară, colaborând la principalele reviste care promovau tinerii scriitori, precum „Amfiteatru”, „Viața studențească” (în 1973 devine secretar de redacție la ambele), „Luceafărul”, dar
TATULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290098_a_291427]
-
ca parte, ca pe un vecin sau ca pe un copac” (Montaigne, Eseuri, 2, p. 150). Aflîndu-mă alături de el, l-am atenționat pe „nenea Jean” că trebuie să oprească la intersecția din fața Bibliotecii Centrale Universitare. „Nu-i chiar milițianul «dat naibii» de care vorbea Nina?”, l-am întrebat. „E altul - mi-a răspuns -, acela a murit”. „Să vezi întîmplare ciudată: un șofer a greșit chiar în fața lui. L-a fluierat, dar individul s-a făcut că n-aude; atunci, enervat, a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vine să rîd. Ei, și! Ce știe „tovarășa Ciocîrlie”? Tot de sus „s a făcut observația.” Cine? N-au nume, n-au figuri? Sînt invocați și cititorii, evident anonimi, care vor ceea ce li se abate lor prin gînd, dar al naibii se mai potrivesc cu el în păreri! Toate aceste forțe obscure îi trezesc un sentiment de vinovăție: acela că nu ne-a muștruluit îndeajuns ca să fim mereu „pe linie”. Ședința de azi, de pildă, a început o mimînd autocritica: „îmi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aducă sănătate și succese În toate, ca să bucurați și pe cei dragi ai matale! Pentru această sănătate, prețioasă și celor dragi și nouă, și orașului și chiar Țării, trebuie să Vă cruțați, mai ales acum iarna, când e „frig al naibii!”. Cred că nu aveți ghidajuri multe iarna și chiar dacă sunt, puneți un afiș cu ore rezonabile, ca să fiți acasă la timp, să Vă puteți odihni și Îngriji. și acum la Întrebările matale! Am cunoscut un Athanasiu 602, care făcea parte
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cu poporul și cu oamenii muncii din țara noastră. Nu vă mai spun ce a urmat, pentru că se știe cât e ceasul la tov. maior Nuț sau locotenent Jidaru, când are de a face cu surparea sau uzurparea economiei statului (naiba știe cum îi spune în termeni juridici). Destul că m-am trezit iar cu belea pe cap: Decretul 210, combinat cu tentativă de trecere frauduloasă a frontierei: ține-te Sorine la bastoane, pe toată partea superioară dorsală sau noada fundului
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
caricatură publicată În 1936, În Italia, În Bertoldo, artistul Înfățișează pietonul cu mustață care, revenit acasă, nu se mai recunoaște În oglindă: „Accidenti, questo non sono io. Con tutta quella gente che era per la strada mi sono perso” - „La naiba, ăsta nu sunt eu. M-am pierdut pe mine În atâta amar de lume pe stradă”. Prin anii ’70, povestește criticul de artă Harold Rosenberg, Saul n-a mai suportat, Însă, situația. Și-a pierdut răbdarea: l-a sunat pe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
frânt puțin întunericul. Am îndreptat-o mai întâi spre picioare, iar apoi am luminat spațiul din jurul lor. Mă aflam pe o platformă din beton de cel mult trei metri pătrați. În fața ochilor, o prăpastie fără fund. Nici măcar parapet. Nimic. De ce naiba nu mă prevenise? Eram furios pe ea. De marginea platformei era prinsă o scară din aluminiu, îndreptată în jos. Mi-am pus lanterna pe piept, fixând cureaua în diagonală. Am început să cobor câte-un pas, câte-un pas, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
astfel frână libidoului. Ce părere ai? Copila e atrăgătoare și ca femeie, nu? — Da, bineînțeles. Tinerețea își cere drepturile ei și în materie de sex. E vorba de energia acumulată. Dacă nu-i lași o portiță de scăpare, se duc naibii și inteligența, și echilibrul fizic. Situația e aceeași și la bărbați, și la femei. La femei se poate deregla ciclul menstrual și atunci o iau razna psihic. — Da, asta cam așa e. — Fata asta ar trebui să-și găsească un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]