4,571 matches
-
În România, Axinte Frunză a lucrat, mai întâi, întro mică întreprindere agricolă din Dobrogea, iar apoi la o fabrică din București, alături de alți tineri intelectuali. Încă din această perioadă, se face cunoscut ca simpatizant al ideilor socialiste, ca luptător împotriva nedreptăților sociale și a oprimării maselor. Tot acum îl cunoaște pe Constantin Dobrogeanu-Gherea, cu care va păstra permanente legături și cu care va întreține o caldă și statornică prietenie. Pe băncile liceului fiind, se remarcă înclinația sa pentru studiul limbilor clasice
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
chiar și scriu, că muzică ascult în ambele situații. Ceea ce mă obosește acum e viața publică, cea mondenă. Ieri seară trebuia să merg la un cocktail prilejuit de aniversarea Radio Iași, azi la altul al TVR Iași. Ca să nu fac nedreptăți, le-am evitat pe amândouă. Am fost, în schimb, la un vernisaj, la noua sală de expoziții Eleusis, de la Biblioteca Centrală Universitară (BCU), unde am văzut expoziția de grafică a regretatului Constantin Baciu și pe cea de sculptură a maestrului
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
pe ale tale, eu pe ale mele și avem cu toții dreptate, măcar atât vom fi învățat de la înțeleptul rege Solomon! Mie nu mi-a plăcut prea mult, dar am scris un semnal pozitiv în "Timpul", pentru că îi făcusem autorului o nedreptate cu alt prilej, cu puțină vreme înainte de apariția acelei cărți. Dar, vorba ta, bunic fiind eu, cu vârsta, am început să apreciez un stil literar ceva mai simplu, mai eliberat de podoabe, mai "camusian" dacă vrei. Or, stilul d-lui
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
în epocă, pur și simplu spulberat de către marele Titu Maiorescu. Iată că foarte mulți dintre noi nu am auzit decât de Maiorescu, în timp ce Urechia, cu toată dreptatea lui, în afara mediilor de specialiști, este perfect necunoscut. Se impune o altă observație: nedreptatea poate rămâne și în istorie, cu tot neadevărul descoperit de către specialiști. Istoria nu face adesea mai multă dreptate decât aduce "clipa cea repede". Tu știi foarte bine destule despre manierism. Dacă CTP nu joacă un rol, a devenit, oricum, manierist
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Limbajul mâinilor se contopește peste acela al brațului Palma cu degetele întinse, cu degetul mare în sus, reprezentă numărul cinci și asocierea cu jertfe și cu putere. În vise, - a primi o palmă înseamnă reproș, jignire, atenționare, asumarea unei greșeli, nedreptate, răzbunare; - (a da cuiva o palmă): critici, reproș, răzbunare, a demonstra contrariul, jignire, pedeapsă, lovitură de grație, dorință de răzbunare; - (a bate din palme): infatuare, orgoliu, complex de superioritate, supremație, nerăbdare, grabă; - (a ține ceva în palmă): nevoie de ocrotire
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
catolice în Italia, deși probabil doar șapte aveau caracter radical 219; suflul polemic răzbătea și din paginile L'Unità Cattolica, care din 1870 până în 1898 a fost tipărită cu un semn de doliu prin care s-a făcut referire la "nedreptățile comise de statul italian în 1870". Tipăritura fusese înființată la Torino de către Margotti și apoi mutată la Florența. Davide Albertario, aflat la conducerea publicației L'Osservatore cattolico,a apărat Biserica pe tonuri combative. Cu timpul, inițiativele jurnalistice s-au înmulțit
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Londra, Berlin, Viena, menționând clar locul tocmai pentru a abate atenția cenzorului de la ceea ce era de fapt o descriere a propriei capitale comuniste. Autorul comunist se prefăcea că acuză occidentul tocmai pentru a-i putea vorbi cititorului despre sărăcia, corupția, nedreptatea și umilințele din propria lui țară. În Cenzura în Romania (Central European University Press, 1998) am publicat o serie de interviuri și traduceri care explicau acest proces. Dacă un poet scria un poem despre disperarea dea trăi în condiții inumane
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în primul volum al autobiografiei ei (Under My Skin): Le-am explicat (copiilor) că vor înțelege mai târziu de ce am plecat. Urma să schimb această lume hidoasă, ei vor putea trăi într-o lume frumoasă, perfectă, fără ură de rasă, nedreptăți și tot restul. Mirajul utopiei se destramă; Anna Wulf și prietena ei Molly fug din răsputeri de binefacerile comunismului și nu-și află locul până nu revin la capitalism. Dacă lectorii care au trecut ei înșiși prin totalitarism pot să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
urmă doi copii mici: Le-am explicat că are să vină vremea ca ei să înțeleagă de ce plec. Aveam să schimb lumea aceea hidoasă, aveam să le dau o lume frumoasă, o lume perfectă, din care vor dispărea ura de rasă, nedreptatea etc. Declarația (extrasă din volumul I al autobiografiei autoarei) e deficitară la capitolul "etc". Drept care Doris Lessing revine (cu totul neobișnuit pentru ea în alte situații) la acest adevăr ambiguu: Sigur că a fost extrem de dureros, dar nu mai puteam
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
legi. "Gândește cât vrei de eronat, dar ține-o pentru tine", cere ea. "E de neiertat să distrugi imaginea cuiva despre sine de dragul adevărului ori al unei alte abstracțiuni." Realul izvorul literaturii e un ocean de adevăruri contradictorii. Dreptatea și nedreptatea sunt interschimbabile, în final. Iată punctul unde inteligența vie a autoarei frizează patologicul, nebunia. La finalul oricăruia dintre romanele ei, lectorul caută certitudini și se înneacă în întrebări. Nu contează că intriga e neîncheiată; aceasta e deja o invenție depășită
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de ei spre luminile din drumul principal. Iată, deci, ce fac de fapt personajele taciturne și care vorbesc în "pauze" ale lui Pinter: fug de violență. Atmosfera pieselor lui Pinter este una de amenințare iar efectul este sentimentul spectatorului că nedreptatea, teroarea existențială nu mai pot continua. Poezia tovarășa lui Pinter din adolescență îl urmărește și azi. Unul dintre poeme (Dumnezeu, 1993) dezvăluie lupta dramaturgului împotriva refugiului sensibilității colective în credință. S-a spus îndelung că Pinter e profund de stânga
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
părinții mei, din același spațiu, au fost depănate între primejdii, crimă, paranoia și genocid. Întunecimile propriei mele vieți sunt mai puțin palpabile. Holocaustul nu mă atinge direct, ca pe ei. Nu mi-l pot asuma. Dacă vreau să lupt cu nedreptatea, trebuie să trec la fapte. Generația mea e în stare de fapte. Dar faptele sunt ambivalente și primejdioase, drept care mi se pare foarte important să am o voce clară și egală. Nu-mi place să mă las furat de emoții
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
N. Paulescu. Inițial, ei au numit această secreție internă isletină (isle = insulă) și ulterior insulină, denumire cu care a rămas pancreatina descoperită de savantul român, în medicină, Premiul Nobel fiind acordat în 1923 lui Banting și Mac Leod. Asupra acestei nedreptăți s-a scris mult și se mai scrie și de către români și de oameni de știință străini. Această injustiție în lumea cercetărilor continuă să interogheze conștiințe. Ca filosof și pedagog, Nicolae Paulescu este un spiritualist reflexiv, încrezător în destinul neamului
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a ucis Tatăl, nici Soarta printr-un accident neprevăzut și produs printr-o înlănțuire de lucruri verosimile nu reușește să descurce situația", scrie Chapelain. Intervenția lui Don Fernand în deznodământ apare absolut neverosimilă. "Deznodământul Intrigii nu este bazat decât pe nedreptatea bruscă a lui Fernand, care, ca un Zeu ieșit dintr-o mașinărie, vine să comande o căsătorie pe care în mod rezonabil nici nu ar fi trebuit s-o propună." Dacă autenticitatea faptului îl face credibil în ochii lui Corneille
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o strălucită actualitate, căci dezertarea este unul din flagelurile vieții militare din Vechiul Regim. Mercier vrea să sensibilizeze publicul față de soarta nefericiților care fug de sub drapel, nu din lașitate, nici din lipsă de patriotism, ci pentru că s-au lovit de nedreptățile superiorilor lor. Pedeapsa cu moartea fiind restabilită după 1715, piesa este o pledoarie pentru abrogarea ei. Prin această dramă, Mercier dorește să reabiliteze condiția de soldat, personaj pe care comedia de până atunci nu l-a tratat decât ca pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
parcurs toate problemele socialismului, să pui mai ales baze solide justiției rezolvând prin experiență chestiunile de criminalitate, nu înseamnă asta să fim lucrătorii cei mai utili și cei mai morali ai genului uman? De aceea s-a indignat adesea în fața nedreptății acuzației contemporanilor săi ce-i taxau opera de imoralitate sub pretextul că zugrăvește acolo viciul. Dacă se străduiește să descrie mizeria și nebunia umană sub toate formele sale, o face în scopul moral de a descoperi cauzele răului social, cu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
înece și să-i facă lanul de grâu una cu mâlul luncii? Dar nu! Îngrăditura e puternică și apa o înconjoară cuminte și se tot duce la vale, lăsând câmpul tot însetat și ofilit. Furia Aparului pentru o astfel de nedreptate îi dă aripi gândului și faptei. Ia o săpăligă de la colibă, coboară la pârâu și din câteva lovituri furioase face o mică deschizătură în gărduțul de lut, în care apa se grăbește să pătrundă și s-o lărgească, și, cât
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
o realitate unică depinde de stat, pot să se risipească acum Într-o relație simplă și vitală cu divinitatea. Dacă există, așa cum am văzut, cel care chiar nu Îl cunoaște, există și cel care Îl acuză că ar fi introdus nedreptatea În lume, astfel Încât demiurgul trebuie să se justifice și să explice cum de a dat, practic, tuturor același ajutor esențial În viață și același simț al moralității 2: Eu am făcut patru lucruri bune În cuprinsul orizontului. Am făcut cele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Isisxe "Isis" de către fiul său Horus, Într-un moment de furie (la acesta va face aluzie mult mai târziu și Plutarh 2, fără a Îndrăzni să-l numească): dar a citi acest text ca pe hieros logos ar constitui o nedreptate făcută fericitei invenții egiptene a literaturii de amuzament și ar scoate-o dintr-un mediu În care se inserează firesc. În aceeași arie se găsește și povestea În care se narează despre viclenia lui Isis, cea care reușește să afle
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Împinsă mai departe, până la profunda revoluție spirituală reprezentată de budism, marcată și aceasta de refuzul ritualismului politeist tradițional. Desigur, nu se știe dacă la baza revoluției, pentru care G³th³ constituie o mărturie puternică și originală, a stat conștientizarea răului, durerii, nedreptății care marchează existența pământeană, analoagă În privința premiselor, deși diferită În privința rezultatelor doctrinare și a perspectivelor, cu ceea ce l-a propulsat pe Buddhaxe "Buddha" spre iluminarea eliberatoare. În realitate, ceea ce face dificilă comparația indo-iraniană, pe acest teren, este natura aparte a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
altul echivalenți cu „Bine” și „Rău” În gândirea lui Zoroastruxe "Zoroastru"; cât despre primul termen, acesta Își extinde semnificația și către „ordine” cosmică, rituală, etică, iar pentru cel de-al doilea, și În funcție de opoziția cu primul, sunt valabile semnificațiile „dezordine, nedreptate, Înșelătorie” (cf. Duchesne, Guillemin, 1948, p. 62; 1962a, pp. 193 sqq.) 7. Concepția despre divintc "7. Concepția despre divin" Un fragment celebru din Uștavaitș G³th³, În Înțelegerea căruia au făcut progrese remarcabile H. Humbach, S. Insler, J. Kellens, ilustrează În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu considere lumea de dincolo ca o parte integrantă a dramei vieții pământene, concepută ca o luptă continuă Împotriva puterilor malefice: existența trupească, În care adesea fericirea nu este pe măsura virtuților, ci se dovedește a fi plină de durere, nedreptate, violență, se va sfârși, cel puțin temporar, odată cu moartea; Însă existența gândirii, a spiritului, a sufletului va supraviețui și va continua În așa fel Încât să permită dreptății să triumfe, Împărțind răsplata așteptată celui care va fi urmat preceptele religiei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
primului imperiu persan. Figura lui Alexandru a fost demonizată: faima sa legendară din literatura persană medievală are, În realitate, origini străine, mai Întâi elenistice și apoi islamice. Pentru zoroastrieni Însă Alexandru Macedon a fost Întotdeauna un blestemat, un exponent al nedreptății, distrugător al regalității legitime și dușman al Bunei Religii: el a dat foc Avestei - după o versiune ad hoc care intenționa să atribuie textului sacru scris o vechime fictivă - și a masacrat clerul și credincioșii. Conform tradiției, pentru care cărțile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
judecata finală. O doctrină aparte (Molé, 1961, p. 145; 1965, p. 116) consideră că până și cei condamnați la infern vor fi salvați și vor putea să se Întoarcă alături de cei drepți pe pământul purificat, după ce vor fi plătit pentru nedreptățile și păcatele lor: pământul și cerul se vor uni; lumea va fi transfigurată; trupurile vor fi luminoase și strălucitoare; tenebrele vor fi dispărea; focul va arde fără fum; bărbații și femeile vor putea să se unească fără să procreeze și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1926). Alexandru reprezintă ruptura cea mai gravă și mai profundă a tradiției iraniene, mai ales În ceea ce privește religia. Nu fără motiv propaganda sasanidă i-a demonizat imaginea: În Întreaga tradiție zoroastriană, Alexandru este un „blestemat” (În limba pahlavi, gizistag), unealtă a nedreptății, dușman aș credinței adevărate și al clerului magilor. Așadar, percepția zoroastriană a lui Macedon este foarte diferită de cea din Iranul seleucid sau part (cf. Gnoli, 1989a, p. 124 și nota 27; Wolski 1985-1989) sau din perioada islamică profund tributară
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]