60,569 matches
-
care ar trebui să se regăsească în conturile televiziunilor ca fiind atrași din publicitate, iar apoi să se regăsească în produse marcate cu P. De cele mai multe ori, nu se întâmplă așa, iar la capătul acestor metode ilegale de aspirat bani negri rezultă un produs jurnalistic mincinos prezentat ca fiind de un alb imaculat. Afacerea Ridzi-2 Mai, dezvăluită de GSP, ar trebui să ducă la demisia ministrului. Dar cum rămâne cu cealaltă față, nevăzută și mai puțin discutată, a afacerii? Dacă Ridzi
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
de Crăciun sau poate a doua seară, la televizorul alb-negru Olt 151, am văzut imagini neverosimile: un Ceaușescu neras, scos pe ușița unui tab, doi bătrânei ridicoli judecați sumar la o măsuță, scena execuției rulată de zeci de ori, dâra neagră curgând de sub capul Elenei Ceaușescu. Apoi am văzut sicriele cu morții despuiați de la Timișoara, alte imagini venite parcă din infern. Am stat de Crăciun mult după miezul nopții, cu toată familia bulucită în fața televizorului, ca să vedem un film cu Sergiu
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
om mai nimeri - aici la Crâșma din drum - și le-oi povesti stând la o ulcică cu vin... Cel care se băgase în vorbă - un bărbat între două vârste - arăta a om gospodar și cuprins. Sub pălăria mare din pâslă neagră ședea un chip cu o privire care părea aspră din cauza ochilor negri și a chipului tăciunos. Obrazul smoliu era umbrit de o mustață bogată. Cămașa strânsă pe mijloc de un chimir lat și ghintuit cu ținte lucioase îi dădeau o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
stând la o ulcică cu vin... Cel care se băgase în vorbă - un bărbat între două vârste - arăta a om gospodar și cuprins. Sub pălăria mare din pâslă neagră ședea un chip cu o privire care părea aspră din cauza ochilor negri și a chipului tăciunos. Obrazul smoliu era umbrit de o mustață bogată. Cămașa strânsă pe mijloc de un chimir lat și ghintuit cu ținte lucioase îi dădeau o înfățișare de haiduc. Ii lipsea doar hamgerul... După ce l-a cercetat și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nimeni să-i calce pragul. Nimeni nu știa ce face. Nici mătușa Rarița, maică-sa, nu putea intra în odaia lui, să-i aducă de mâncare. Toată mâncarea lui pe săptămâna ceea cât o stat acasă o fost o pâine neagră și o cutie cu fasole pe care le-o primit de la spital pentru drum. Atâta și nimic altceva...De la maică-sa cerea doar apă. Când o ieșit din casă înaintea plecării la regiment, nu-l mai putea recunoaște nimeni. Era
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Pâcu a reluat povestea. Decât să vă ciondăniți, mai bine ascultați povestea mai departe. Spuneam eu că Zoița lui Cocostârc nu s-o lăsat până n-o făcut-o pe mătușa Rarița să zică că negru-i alb și albu-i negru. Mai pe șleau spus, n-o slăbit-o din vorbe până n-o spus ca ea. Multe ai spus matale, moș Pâcule, dar despre moș Toader n-ai spus nimic. El ce zicea? Că doar era feciorul lui, nu un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
au hotărât să meargă în pețit...Era într-o sâmbătă, spre seară...Pe cer, soarele strălucea ca aurul, dar în sufletul lui nenea Jănel era noapte!...In ziua hotărâtă, au plecat cu toții în pețit. Moș Toader, îmbrăcat frumos, cu pălărie neagră, cu cordică nouă, mergea înainte. După el, veneau mătușa Rarița cu nenea Jănel, iar în urma lor - cocârjată ca o vrăjitoare - călca arar Zoița lui Cocostârc...Am uitat să spun că fata avea numai mamă. Când au ajuns, Zoița o strigat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Dumitre? Ce? au întrebat într-un glas cei doi. Păi, ovreiul tot ovrei rămâne - a intervenit Pâcu, făcându-i cu ochiul lui moș Dumitru. Ce-o spus? Hai, spuneți odată, nu ne mai perpeliți atâta. Spuneți: îi albă ori îi neagră? Din două, una. Că ne-o ajuns inima în gât - s-a milogit Alecu Slobodă. Ia te uită ce bățoși se țin flăcăii! s-a prefăcut a se minuna Pâcu. Se țin, dar nu știu ce îi așteaptă! a întins coarda și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dreptate, Dumitre. N-am ce spune. Eu, însă, am urcat fără pușcă. Ușurel, ușurel...Fuscel cu fuscel...până am ajuns în gura podului. De acolo am început să cercetez cu băgare de seamă locul...Mă așteptam să văd o matahală neagră, păroasă și cu coadă...Dar nimic din toate aiestea. „Să știi că necuratul și-o luat tălpășița” mi-am zis eu...Am prins curaj și am urcat în pod. Un pas...doi...și când să-l fac pe al treilea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-și mare importanță, Pâcu. Să nu crezi că nu are dreptate Pâcu, mai ales că îi noapte și umblăm doar la lumina felinarelor - a completat moș Dumitru, privind la fața negricioasă a lui Hliboceanu. Omul - cu zâmbetul ascuns sub mustața neagră - asculta cu luare aminte sfaturile uncheșilor... Stiu cum îi și la vale cu carul încărcat. Am coborât eu destul dealul Măgurii cu carul plin ochi. Atunci nu am nici o grijă. Să fii atent doar la carul din fața ta. Să nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îi așa, când vom ajunge în deal, să treci după carul meu, să fii aproape de mine, că ești om de nădejde - a grăit moș Dumitru. Ce va zice moș Pâcu? a întrebat Hliboceanu, cu un zâmbet timid ascuns de mustața neagră. Atunci, cum crezi tu că ar fi mai bine? Eu cred că matale și moș Pâcu să mergeți în față... doar sunteți același leat. Eu...după dumneavoastră, dacă nu-i cu supărare. Dacă așa zici tu, așa să fie! și-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
groază, am închis ochii fără să vreau și îndată am simțit cum șiroia sângele din mine... Curgea de peste tot...Un nou trăsnet m-a făcut să deschid ochii cu adevărat. Si ce credeți că am putut să văd?!... Cerul era negru de atâția nouri, iar ploaia curgea ca și cum s-ar fi rupt zăgazurile cerului...Tuna și trăsnea fără încetare...M-am pipăit și nu mică mi-a fost mirarea când am simțit că eram ud din cap până în picioare, dar de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vede mai întâi o canistră galbenă, pe urmă două haine de piele ca în filmele americane cu comisari sovietici, pe urmă două maxilare pătrate ca în filmele cu Edward G. Robinson și, la urmă, două perechi de ochelari de soare negri, ca în filmul Blues Brothers. Numai că posesorii bocancilor, canistrei, hainelor de piele, maxilarelor și ochelarilor nu sunt actori și, cu atât mai puțin, nu sunt americani. Sunt racheți moldoveni de peste Prut. Adică mai puțin răi decît racheții albanezi sau
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fete e o diferență de vârstă de cel puțin zece ani și de înălțime de cel puțin zece centimetri - s-au mai văzut operații nereușite de despărțire de siameze -, dar fetele sunt de culori diferite: una e albă-albă, cealaltă e neagră, dar neagră de nu poți crede c-a fost uitată în incubator. Albanezu’, mândru de colecția lui de primăvară-vară, sondează piața: Ce ziceți de zebrele mele? Fac orice, puteți să le călcați în picioare. — E prea devreme, strâmbă din nas
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o diferență de vârstă de cel puțin zece ani și de înălțime de cel puțin zece centimetri - s-au mai văzut operații nereușite de despărțire de siameze -, dar fetele sunt de culori diferite: una e albă-albă, cealaltă e neagră, dar neagră de nu poți crede c-a fost uitată în incubator. Albanezu’, mândru de colecția lui de primăvară-vară, sondează piața: Ce ziceți de zebrele mele? Fac orice, puteți să le călcați în picioare. — E prea devreme, strâmbă din nas Kiril. Mai
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
două compartimente printr-un perete translucid, ca la bănci. Într-o parte stau clienții - cam înghesuiți, în cazul de față, pentru că sunt trei și Roman face cât doi -, în cealaltă, prezicătoarea. Esmé are în jur de 40 de ani, păr negru, lung, o coroană pe cap și, în general, arată ca o clarvăzătoare care apare la posturi de televiziune regionale. Lângă ea, un pitic - Edy -, care o ajută cu recuzita show-ului. Comunicarea între cele două compartimente ale rulotei se face
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cei doi tovarăși. Kiril nu înțelege. Lionel îi explică: — Pariul. Câte o sută de căciulă: era româncă. Cei doi îi întind câte o sută. Toți trei grăbesc pasul spre gară. Sunt foarte tăcuți. Esmé își dă jos cu grijă peruca neagră, lăsând să-i cadă o coamă blondă, numai zulufi. Piticul o întreabă: — De ce porți perucă neagră când ai un păr așa de frumos? — Cine s-ar încrede într-o țigancă blondă? Du te și te culcă, e târziu. Îi dă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
româncă. Cei doi îi întind câte o sută. Toți trei grăbesc pasul spre gară. Sunt foarte tăcuți. Esmé își dă jos cu grijă peruca neagră, lăsând să-i cadă o coamă blondă, numai zulufi. Piticul o întreabă: — De ce porți perucă neagră când ai un păr așa de frumos? — Cine s-ar încrede într-o țigancă blondă? Du te și te culcă, e târziu. Îi dă o hârtie de zece euro. Edy iese printr-o trapă din acoperiș. Esmé stinge lumina care
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pentru tactul cu care prefera să dea amenzi decât zile de închisoare. Nimeni n-a murit anchetat de el și nimeni nu l-a acuzat vreodată de rasism. Și ar mai fi un amănunt care nu trebuie neglijat: Clovis e negru. Lionel deschide ochii. Îl vede pe Clovis, care i spune: — Ne-am cam plictisit să te tot salvăm. — Pardon? se miră Lionel. — Ieri te-am scos din râu și din cuptor, azi te-am scos din belea. Mai avem și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Acesta are motive serioase să se grăbească: chiar în acea dimineață primise un avertisment de la patronat - sau face o minune ca să crească vânzările, sau e dat afară. — Vă interesează ceva anume? începe el să se gudure pe lângă Lionel. — Un costum negru, sobru. — Sunteți invitat la un faliment? întreabă directorul, aflat încă sub impresia avertismentului primit. — La o înmormântare. Directorul îi strânge mâna dreaptă între mâinile sale și încearcă să-l consoleze: — Îmi pare rău. Condoleanțe. — N-a murit încă, îl liniștește
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
rău. Condoleanțe. — N-a murit încă, îl liniștește Lionel. — Am înțeles, e în fază terminală. Toți murim... Unii mai devreme, alții mai târziu. — Câtă dreptate aveți. Din ce material să fie? revine directorul la oile lui, arătându-i un costum negru. De lână? — E prea călduros, o să fie și așa destul de cald înăuntru. Atunci ceva ușor, din tergal? — Nu, arde prea repede. Nu trebuie folosit fierul de călcat. Ce ziceți ce croială modernă are? îi arată el un costum de firmă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Anjou! Și închide. E ora 20.25. Lionel și Liliane intră pe ușa restaurantului Duc d’Anjou. Restaurantul pare pustiu. Îi întâmpină căruciorul cu deserturi, deasupra căruia tronează faimosul ananas. Lionel e îmbrăcat strălucitor, cu hainele lui de înmormântare. Costumul negru, cravata albă și batista albă, asortată, din buzunarul hainei, ca să nu mai vorbim de pantofii albi cu șireturi, îl fac să semene cu Fred Astaire, mai mult ca niciodată. Nici Liliane nu e mai prejos: are pe ea o rochie
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
are o despicătură foarte adâncă pe partea ghipsului. Într-un cuvânt, Liliane e ridicolă. A mai îmbrăcat această rochie o singură dată, la nunta unei verișoare din Vesoul, iar despicătura și-a făcut-o singură, în această după-masă. Poartă mănuși negre, care-i acoperă brațele. Și în brațe - pe Robespierre. Despre Robespierre Robespierre e un cățel bun. Însă, așa cum o arată și numele, e foarte radical: când mușcă, mușcă sănătos, astfel încât agresatul să nu-l uite toată viața. Nimeni nu se
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ani. Nu-mi permit, spune Lionel serios. Șeful de sală, chelnerul și cei doi picoli râd la unison, ca de o glumă bună. Încurajat de popularitatea sa printre chelneri, Lionel spune într-o doară: — Până ne decidem, adu niște icre negre, să fie. De Beluga, dacă se poate. — Se-nțelege. La icre, putem să vă oferim o șampanie din partea casei? — Din partea casei poți să ne oferi ce vrei, acceptă Lionel. Robespierre nu refuză nimic. Nu-i așa, Robespierre? Câinele latră vesel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
De Beluga, dacă se poate. — Se-nțelege. La icre, putem să vă oferim o șampanie din partea casei? — Din partea casei poți să ne oferi ce vrei, acceptă Lionel. Robespierre nu refuză nimic. Nu-i așa, Robespierre? Câinele latră vesel. Sosesc icrele negre într un bol de argint. Lionel ia o lingură de supă și gustă de parc-ar fi vorba de griș cu lapte. — Merge. Ziceai ceva și de-o șampanie? Un dop de la o sticlă de Moet sare până-n tavan. Profitând
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]