5,767 matches
-
SĂ SPRIJINE ÎN COLOANELE LUI PE TOȚI CEI CARE, CUNOSCUȚI SAU NECUNOSCUȚI, SUNT DISPUȘI SĂ LUPTE ÎMPOTRIVA FLAGELULUI; SĂ SUSȚINĂ MORALUL POPULAȚIEI, SĂ TRANSMITĂ DIRECTIVELE AUTORITĂȚILOR ȘI, ÎNTR-UN CUVÂNT, SĂ GRUPEZE TOATE BUNELE INTENȚII ÎNTR-O LUPTĂ EFICACE ÎMPOTRIVA NENOROCIRII CARE NE LOVEȘTE. ÎN REALITATE, ACEST ZIAR S-A MĂRGINIT FOARTE CURÂND SĂ PUBLICE ANUNȚURI DE NOI PRODUSE, INFAILIBILE ÎN PREVENIREA CIUMEI. Către orele șase dimineața, toate aceste ziare încep să se vândă la cozile care se instalează la ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
STRĂDUIESC SĂ ÎNDEPĂRTEZE CIUMA PRIN ETALAREA LUXULUI LOR. ÎN FIECARE ZI, PE LA ORELE UNSPREZECE, PE ARTERELE PRINCIPALE, EXISTĂ UN ÎNTREG ALAI DE BĂRBAȚI ȘI FEMEI TINERE LA CARE POȚI SIMȚI ACEASTĂ PASIUNE DE A TRĂI CARE CREȘTE ÎN SÂNUL MARILOR NENOROCIRI. La amiază, restaurantele se umplu cât ai clipi din ochi. La uși se formează foarte repede mici grupuri care n-au găsit loc. Cerul începe să-și piardă lumina datorită excesului de căldură. La umbra storurilor mari, candidații la hrană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în aceeași perioadă s-a înmulțit și numărul incendiilor, mai ales în cartierele de petreceri, în partea de vest a orașului. Informațiile luate au arătat că era vorba de persoane întoarse din carantină și care, înnebunite de doliu și de nenorocire, își dădeau foc caselor în iluzia că făceau astfel să ardă ciuma din ele. Aceste inițiative, a căror frecvență punea cartiere întregi într-un pericol continuu din pricina vântului puternic, au fost greu de stăvilit. După ce s-a demonstrat zadarnic că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
reda aci nimic care să fie spectaculos, ca de pildă vreun model sau vreo acțiune strălucită, asemănătoare celor pe care le găsești în povestirile vechi, dar nimic nu e mai spectaculos decât un flagel și, prin însăși durata lor, marile nenorociri sunt monotone. În amintirea celor care le-au trăit, îngrozitoarele zile de ciumă nu apar ca niște mari flăcări somptuoase și pline de cruzime, ci mai ales asemenea unui interminabil mers târșit care strivește totul în calea lui. Nu, ciuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
DOMOLISERĂ, SE ADAPTASERĂ, CUM S-AR ZICE, PENTRU CĂ NU AVEAU ALTCEVA DE FĂCUT. LE MAI RĂMÂNEA, FIREȘTE, ATITUDINEA DE NEFERICIRE ȘI SUFERINȚĂ, DAR NU-I MAI RESIMȚEAU ASCUȚIȘUL. DE ALTFEL, DOCTORUL RIEUX, DE PILDĂ, CONSIDERA CĂ TOCMAI ÎN ASTA CONSTA NENOROCIREA ȘI CĂ OBIȘNUINȚA DISPERĂRII ESTE MAI REA DECÂT DISPERAREA ÎNSĂȘI. ÎNAINTE, CEI DESPĂRȚIȚI NU ERAU CU ADEVĂRAT NEFERICIȚI, EXISTA ÎN SUFERINȚA LOR O LUMINĂ CARE ACUM SE STINSESE. ÎN PREZENT ÎI VEDEAI LA COLȚURI DE STRĂZI, PRIN CAFENELE SAU PE LA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și că nu e o rușine să preferi fericirea. Da, spune Rambert, dar poate să-ți fie rușine să fii fericit singur. Tarrou, care tăcuse până atunci, fără să se întoarcă spre ei, spune că dacă Rambert voia să împărtășească nenorocirea oamenilor, n-o să mai aibă niciodată timp pentru fericire. Nu e asta, spune Rambert. Am crezut totdeauna că sunt străin de acest oraș și că n-am nici o legătură cu dumneavoastră. Dar acum când am văzut ce-am văzut, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
așteptaseră de la un moment la altul sfârșitul molimei și nimeni nu se gândise să ceară altuia precizări asupra duratei epidemiei, dat fiind că toată lumea era convinsa că n-o să dureze. Dar pe măsură ce zilele treceau, începuseră să se teamă că această nenorocire chiar n-o mai să aibă sfârșit și, o dată cu asta, încetarea epidemiei devenise obiectul tuturor speranțelor. Se răspândeau astfel din om în om diverse profeții care se datorau unor magi sau unor sfinți ai Bisericii catolice. Unii tipografi din oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
timpul ciumei nu putea fi religia din toate zilele și dacă Dumnezeu putea să admită și să dorească chiar ca sufletul să se afle în tihnă și să se bucure în timpurile de fericire, El îl voia excesiv în excesele nenorocirii. Dumnezeu făcea astăzi făpturilor sale favoarea de a le cufunda într-o asemenea nenorocire, încât ele trebuiau să regăsească și să-și asume cea mai mare dintre virtuți, care consta în Totul sau Nimic. Un autor profan, din secolul trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
admită și să dorească chiar ca sufletul să se afle în tihnă și să se bucure în timpurile de fericire, El îl voia excesiv în excesele nenorocirii. Dumnezeu făcea astăzi făpturilor sale favoarea de a le cufunda într-o asemenea nenorocire, încât ele trebuiau să regăsească și să-și asume cea mai mare dintre virtuți, care consta în Totul sau Nimic. Un autor profan, din secolul trecut, pretinsese că dă la iveală secretul Bisericii afirmând că nu există Purgatoriu. El subînțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
care era vorba să-i scoată. Asta era, de asemenea, normal. Și în cele din urmă îți dai seama că nimeni nu este cu adevărat în stare să se gândească la cineva, fie chiar și în cea mai rea dintre nenorociri. Căci a te gândi cu adevărat la cineva, înseamnă a te gândi la el minut cu minut, fără să fii abătut de nimic, nici de grijile gospodăriei, nici de bâzâitul unei muște, nici de mese, nici de o mâncărime. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
simplu, dar știu că e adevărat. Am auzit atâtea raționamente care erau cât pe-aci să mă zăpăcească de cap, și care au zăpăcit suficient alte capete pentru a le face să consimtă la asasinat, încât am înțeles că toată nenorocirea oamenilor vine de-acolo că ei nu folosesc un limbaj clar. M-am hotărât atunci să folosesc un limbaj clar și să am o purtare deschisă ca să găsesc drumul cel bun. În consecință, spun că există flageluri și victime, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
că el poate să stea timp de zeci de ani adormit în mobile și rufărie, că el așteaptă cu răbdare în odăi, în pivnițe, în lăzi, în batiste și în hârțoage și că poate să vină o zi când, spre nenorocirea și învățătura oamenilor, ciuma își va trezi șobolanii și-i va trimite să moară într-o cetate fericită. --------------------
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
zice că În curînd o să ardă iar Sodoma, o arsese Tatăl, degeaba, s-a făcut la loc, s-a lățit cît tot pămîntul, zice mereu Antonia, o pacoste, bătrîna - cînd o apucă -, pentru că poate să declanșeze cine știe ce serie mizerabilă de nenorociri, strică un echilibru, fie el și instabil, dar totuși un echilibru, acrobație pe sîrma existențială, tot pică fiecare pînă la urmă, ce rost mai are focul Judecății de pe urmă. Doar dacă oamenii ar fi fost nemuritori ar fi fost cu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
avea să-i spună vreun cuvînt despre cele petrecute, nu demult, la Amsterdam. Și, oricum, acesta știa tot, Îl asigurase, În multe rînduri, Antonia, chiar și ceea ce urma să se petreacă. Atunci cum de nu oprea la timpul potrivit toate nenorocirile și păcatele ce se tot abăteau asupra oamenilor? - asta nu putea să priceapă Thomas. Pentru că Domnul Îi tot Încearcă, zicea tot Antonia, uneori, fără să fie Întrebată. ...După-amiază, Thomas a băut un GB la Café Breton. A mîncat apoi ceva
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
schimba lumea! Care e așa cum e, știm bine amîndoi! Invită-mă Într-o zi la cursuri, pentr-un sfert de oră, să le spun eu ce e morala! Scamatoria asta! O perdea de fum În dosul căreia se petrec toate nenorocirile! Imoralii sînt singurii neprefăcuți! SÎnt așa cum sînt: citești pe mutra lor viciul, pofta, și pe ale noastre se citeau, cîndva, Thomas... Ți-ai făcut operații etice, care te-au schimbat și estetic : ai mutră de burghez, Thomas! Mai ales cînd
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
l-ar fi deranjat ploaia aceea măruntă, ci pentru că era nevoit să deschidă umbrela. Era atât de elegantă, atât de zveltă, pliată și în husa ei! O umbrelă închisă e la fel de elegantă pe cât de urâtă e una deschisă. „E o nenorocire că trebuie să te servești de lucruri - gândi Augusto -, că trebuie să le folosești, uzul le deteriorează și ajunge să distrugă orice frumusețe. Funcția cea mai nobilă a obiectelor e să fie contemplate. Ce frumoasă e o portocală înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
aproape doisprezece... Acum însă... știi ce mi se-ntâmplă? — Dom’le, de unde să știu? Zău, nu știi ce mi se-ntâmplă? — Doar dacă n-ai lăsat-o însărcinată pe soția ta... — Asta-i, dom’le, asta-i. Imaginează-ți ce nenorocire! — Nenorocire? Păi nu v-ați dorit-o atâta...? — Da, la început, în primii doi, trei ani, ceva mai mult. Dar acuma, acuma... S-a întors dracul în casă, au revenit neînțelegerile. Și acum, ca înainte vreme, când fiecare dădea vina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
doisprezece... Acum însă... știi ce mi se-ntâmplă? — Dom’le, de unde să știu? Zău, nu știi ce mi se-ntâmplă? — Doar dacă n-ai lăsat-o însărcinată pe soția ta... — Asta-i, dom’le, asta-i. Imaginează-ți ce nenorocire! — Nenorocire? Păi nu v-ați dorit-o atâta...? — Da, la început, în primii doi, trei ani, ceva mai mult. Dar acuma, acuma... S-a întors dracul în casă, au revenit neînțelegerile. Și acum, ca înainte vreme, când fiecare dădea vina pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și s-a-ntâlnit nas în nas cu bădăranul ăla de Martín. Ăsta, văzându-l în doliu, a rămas la o distanță prudentă de el, de frică să nu ia boala, și i-a spus: „Dar ce s-a-ntâmplat, domnule, vreo nenorocire pe la dumneata acasă?“ „Da - i-a răspuns bietul din Emeterio -, tocmai am pierdut-o pe sărmana mea soție...“ „Condoleanțe! Și cum a fost?“ „Din cauza nașterii“ - i-a spus don Emeterio. „A, mai puțin grav!“ - i-a răspuns bădăranul de Martín
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
care-i iubeam, cu care m-am căsătorit de plăcere! Dar ăstuia? Clistir? Eu? Ce să spun...!“ — E fantastic totul! — Nu, istoric. Și-au sosit un frate și-o soră ai lui don Eloíno, și cel dintâi zicea, copleșit de nenorocire: „Să se căsătorească fratele meu, fratele meu, un Rodríguez de Alburquerque y Álvarez de Castro, cu patroana de pe strada Tăbăcarilor! Fratele meu, fiul unui fost președinte al Tribunalului din Zaragoza, din Za-ra-go-za, cu o madam Sinfo!“ Era îngrozit. Iar văduva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mă duc și să-i ofer ajutorul meu pecuniar, dat fiind că Dumnezeu m-a dăruit cu avere. — Bănuiesc restul, don Antonio. — Nu contează. M-am dus s-o văd. Imaginează-ți prima noastră întrevedere. Ne-am plâns unul altuia nenorocirile, căci era o nenorocire comună. Îmi ziceam: „Așadar pentru nevasta mea și-a lăsat-o bărbatul acela pe-a lui“, și simțeam, de ce să nu-ți mărturisesc adevărul, o anumită satisfacție intimă, ceva inexplicabil, de parcă eu aș fi știut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-i ofer ajutorul meu pecuniar, dat fiind că Dumnezeu m-a dăruit cu avere. — Bănuiesc restul, don Antonio. — Nu contează. M-am dus s-o văd. Imaginează-ți prima noastră întrevedere. Ne-am plâns unul altuia nenorocirile, căci era o nenorocire comună. Îmi ziceam: „Așadar pentru nevasta mea și-a lăsat-o bărbatul acela pe-a lui“, și simțeam, de ce să nu-ți mărturisesc adevărul, o anumită satisfacție intimă, ceva inexplicabil, de parcă eu aș fi știut să aleg mai bine decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
se poate! Și dacă da? Ah! Atunci nu rămâne decât resemnarea. Resemnarea? Da, resemnarea. Trebuie să știi să te resemnezi în fața sorții fericite. Și pesemne resemnarea în fața fericirii e știința cea mai dificilă. Nu ne spune oare Pindar că toate nenorocirile lui Tantal i-au venit din incapacitatea de a-și digera fericirea? Fericirea trebuie să ți-o digeri! Și dacă Eugenia îmi spune că da, mă acceptă, atunci... a învins psihologia! Trăiască psihologia! Dar nu, nu nu! Nu mă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
înșel? Arătați-mi, vă rog, în ce constă greșeala mea. Cum știința cea mai dificilă din toate câte există este cunoașterea de sine, e foarte posibil să mă fi înșelat, și sinuciderea să nu fie soluția cea mai logică a nenorocirilor mele, dar demonstrați-mi-o dumneavoastră. Căci dacă această cunoaștere de sine, prietene don Miguel, este dificilă, există altă cunoaștere care mi se pare nu mai puțin dificilă decât ea... — Care anume? - l-am întrebat. M-a privit cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
poezie, dat fiind că, de mult ce-au prostituat numele poeziei cu ipocrizia, s-a ajuns la o îndoială generalizată. Dar pentru mine, care văd și numesc lucrurile în felul meu, poezia este virtutea, dragostea, pietatea, afecțiunea, iubirea de patrie, nenorocirea nemeritată, ești tu, e iubirea ta de mamă, e tot ce este sacru pe pământ...“ Nu pot continua să-l ascult pe Mazzini. Citind acestea, inima cititorului aude căzând din cerul negru, de deasupra norilor buluciți în furtună, țipetele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]