7,995 matches
-
într-un asemenea loc și înțelegea că toate supozițiile lui se prăbușeau și că nu exista nici cea mai mică speranță ca fugarul să mai fie în viață. — A murit, își repetă încă o dată, furios pe el însuși și pe neputința lui. Nemernicul ăsta ticălos trebuie să fi murit! Dar Gacel Sayah nu murise. Nemișcat, la fel de nemișcat cum stătuse timp de patru zile și aproape patru nopți, privea cum soarele se ascunde în zare, anunțând întunericul urma să sosească aproape brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
duceau o luptă feroce în forul său interior: teama de a zări figura nemișcată în același loc și teama de a nu o mai zări. în fiecare dimineață, pe locotenentul Razman îl încerca mai întâi o senzație de furie și neputință, ce-l determina să-l blesteme cu glas tare pe acel împuțit de „Fiu al Vântului“ care încerca să-și bată joc de el, și în fiecare dimineață își dădea seama că, în fond, în adâncul sufletului, se simțea mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
acum de animalele de pradă, cât despre Abdul-el-Kebir, trebuiau să treacă niște zile bune până să poată face un pas. Doar acea bucată de metal neînsuflețit putea să-i scape de primejdie; și simți o profundă senzație de furie în fața neputinței și ignoranței sale. Simplii soldați, beduinul cel mai jegos sau chiar un negru akli eliberat, care stătuseră câteva luni împreună cu francezii, erau în stare să facă să meargă un vehicul mult mai mare ca ăsta, un camion greu plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Sfânta Vineri, Unirii, Moșilor, Hala Traian și tot așa, Rafaele, revii și te reîntorci în permanență și de bună seamă că și sufletele părinților tăi bântuie prin zona asta, zbătându-se să se rupă de ea și reproșându-și, desigur, neputința. Nu te frământa altminteri soarta acelor părinți necunoscuți și care or fi fost mai mult ai Elenuței. Ea consumase ceva timp și energie ca să se intereseze de mama, înmormântată, uite, pe aproape, la Cimitirul Pantelimon Doi, și mai reușise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
oră, mă rog, nu i-a găsit nimeni nici o vină. Se mai întâmplă și din pricina grabei sau a emoției, îi spuse ea atunci, dar, cât de curând, avea să se convingă că el suferă mult de teama asta, Mirelo, o neputință de fapt, cu care n-aveai decât să te împaci. I-a fost cam greu la început, însă cu timpul, își găsi chiar o satisfacție în a-l obloji, ținându-l strâns în brațe și mângâindu-l ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ai fi împărțit suferința cu el, Mirelo, dacă nu cumva porția ta de suferință o fi fost ceva mai mare. Iarăși tânjeai și te perpeleai și te încurajai, încurajându-l totodată și pe Velicu, Mirelo sunt fără de număr meteenele și neputințele, și suferințele care ne apasă. Unde am ajunge dac-am sta în loc de ele? În seara aia au sărbătorit spârcâiala lui Velicu prăjind niște fleici în tigaie. Mirela avea frigiderul plin de carne adusă de la cantină și avea puse bine pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
părul roșcat de pe piept și aura de păr roșu din jurul sexului congestionat, agresiv, ca un țipăt de luptă victorios, care numaidecât se transformă în geamăt și plâns. I se păruse prea slab. Lung și slăbănog, țânțăros, etalându-și parcă slăbiciunea, neputința când termina numaidecât. Trebuie că asta i-a plăcut la el, Mirelo, văzându-l cât de repede devine neajutorat și are nevoie să fie mângâiat și consolat într-un anume fel, fără să i-o arăți, iar tu parcă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe tors și fără mâneci, legănându-și superbul hoit de poster publicitar pentru aparate de făcut mușchi și pentru suplimente nutritive, dar parcă ar fi dat să-l deconspire uitătura melancolică, pierdută, care te făcea să te gândești la vreo neputință ascunsă după mușchii ăia și deopotrivă compensată de ei. Îi ducea după el ca pe un câine feroce, fidel, dar, la o adică, mușchii sunt o investiție mai sigură decât un câine, și încă și mai sigură decât un mobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lunii următoare, vor fi lăsați pradă jafului, violului și masacrului, a apărut Marea Spaimă. Mai rău decât violul este violul anunțat, așteptarea pasivă, umilitoare a monstrului inevitabil. Dughenele se goleau, bărbații se ascundeau, femeile, fiicele lor Îi vedeau plângând din cauza neputinței. Ce era de făcut, cum să fugi, pe care drum? Cotropitorul era pretutindeni, soldații săi cu părul Împletit dădeau târcoale prin bazarul din Piața Mare, prin cartiere și prin mahalale, prin preajma Porții Arse, Întotdeauna beți, pândind ocazia unei răscumpărări, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
hrănite, ba chiar Îndopate, că, pentru a veni de hac celei mai mărunte răzvrătiri, s-ar putea ajunge la cheltuieli de zece ori mai mari. Dar, aruncând pumni Întregi de aur, i-o Întoarce Malik Șah, se va ajunge la neputința de a le plăti solda; atunci vor Începe adevăratele răzvrătiri. O bună guvernare n-ar trebui oare să știe să-și păstreze aurul pentru momentele grele? Unul dintre cei doisprezece fii ai lui Nizam, care asistă la scenă, crede necesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Îmbunătăți, așadar, datorită unor construcții judicioase, Însușirile deja excepționale ale locului, astupând cu bucăți de zid cel mai mic culoar de trecere Între cele două coline. Dar fortificațiile nu i-au fost de ajuns lui Hasan. Chiar dacă asaltul era cu neputință, asediatorii ar fi putut să-i vină de hac fortăreței sale prin foame și sete. Așa se termină cea mai mare parte a asediilor. Și, În această privință, Alamut-ul este deosebit de vulnerabil, neavând decât slabe resurse de apă potabilă. Marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
convertit la șiism, acest prenume este interzis, ar putea să vă provoace cele mai grave neplăceri. S-ar crede că vă identificați cu Orientul, v-ați trezi prins În gâlcevile acestuia. O strâmbătură de regret, de consolare, un gest de neputință. I-am mulțumit pentru sfat, m-am Întors să plec, dar el mă opri: Un ultim lucru. V-ați Încrucișat ieri, pe când se pregătea să plece, cu o tânără persoană, i-ați vorbit? — Nu, n-am avut prilejul. — Este nepoata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de două ori mai mare decât al unui agent fiscal, așa că mi-am putut cumpăra haine și încălțări. În februarie a nins neîntrerupt o zi și o noapte, pe urmă mereu și mereu. După câteva zile, mi-a fost cu neputință să mai plec seara acasă. Zăpada se așternuse înaltă de un stat de om, se săpaseră drumuri prin ea cu lopata și orașul semăna acum mai curând cu un sat. Circulația se blocase și eu am rămas prizonier acolo, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu părere de rău apa, mă despart de curenții ei liniștitori și încerc să ascult, dar Noga a plecat deja, îmi amintesc eu ușurată, și copilăria ei s-a dus de-acum, aproape că nu mă mai simt amenințată de neputința ei, așa că dau drumul din nou la robinet, pe vremuri mama punea în fața mea un ceas, numai șapte minute, mă cronometra ea, să rămână apă caldă pentru toată lumea, și urmăream cu ostilitate limbile gonind ale ceasului în timp ce mă spălam, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă aplec deasupra lui, iar el se agață de gâtul meu și se ridică, merge atât de încet, parcă ar înainta cu ultimele puteri, se sprijină de mine cu membrele sale slăbite, cu privirile în pământ, nedorind să își arate neputința, eroul cărat cu demnitate pe o targă, luptându-se cu o boală misterioasă, întorcându-se acasă cu semnul rușinii pe față, alungat din spital. Mi se pare că văd o perdea mișcându-se și pe fiica vecinilor de dedesubt privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ușurate. Capitolul unsprezecetc "Capitolul unsprezece" În drum spre cămin, uit să număr încordată semafoarele, uit deodată să mă mai tem, așa cum făceam în fiecare dimineață a ultimelor săptămâni, să mă tem de Hava, directoarea, de suspinele sfâșietoare din camere, de neputința mea de a mai fi de ajutor. Un suflu nou mă conduce semafor după semafor, împinge înainte mașina veche, mă simt ca în primele zile ale unei noi iubiri, atunci când dragostea învăluie încă întregul trup asemenea unui scut, respingând toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să mărturisesc cinstit că nu o duce deloc bine cu sănătatea. Și-a dat toată silința să își revină, dar rezultatele nu se arată mulțumitoare. Privind în urmă, realizez acum că primul simptom al bolii ei s-a manifestat prin neputința de a scrie scrisori. Asta s-a întâmplat la sfârșitul lui noiembrie sau începutul lui decembrie. Apoi a început să audă voci. De câte ori se apuca de o scrisoare, auzea persoane vorbindu-i și îi era imposibil să mai continue. Vocile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
clară În fața pericolului, așa cum un cîine de vînĂtoare Înțepenește cînd simte mirosul de prepeliță. La Început nu simțea pișcăturile. Înainte, pericolul și teama Îi provocau un gol În stomac. Îl slăbeau ca și cînd ar fi avut febră și cunoscuse neputința de a se mișca, atunci cînd trebuia să se forțeze să facă un pas pe niște picioare amorțite de parcă ar fi fost paralizate. Dar toate astea dispăruseră acum, cînd Îndeplinea fărĂ nici o greutate tot ceea ce trebuia să facă. Pișcăturile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
deoarece Patrick este viu și nevătămat. Oricum, acesta e aspectul cel mai puțin important al problemei. Pentru mine el nu mai există, căci a dispărut definitiv din viața mea și mi-a lăsat doar suferința și un sentiment dureros de neputință. Așa că, într-un fel, fantoma sa e cea care a început să mă bântuie. Mă aflam cu Davey într-un restaurant cu specific italienesc din Soho, când el s-a așezat la masa de lângă noi și m-a cuprins deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
noastră și a reușit din nou să se ridice în picioare. Nu a vrut să se sprijine de brațul meu, ceea ce nu m-a surprins deloc. Patrick considera că a primi un ajutor, oricât de nesemnificativ, din partea cuiva, înseamnă eșec, neputință. Nu se simțea în largul lui nici atunci când îlajutam să facă patul. Am traversat, mulțumind Cerului că zăpada i-a făcut pe șoferi să-și țină mașinile în garaj, spre deosebire de alte seri de Anul Nou. Oricum, număram în gând pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
era din sticlă! Nici nu vreau să mă gândesc la ce s-ar fi putut întâmpla! Mă uit în jur și izbucnesc în lacrimi. Mă doare piciorul și tremur din tot corpul. Plâng în hohote, vărsându-mi astfel ura și neputința. Când încetez, îmi dau sema că durerea n-a dispărut. Nu știu ce să mai fac. Aș vrea ceva, dar nu știu ce. Într-un târziu, mă ridic fără să-mi pese de mizeria din jur și mă târăsc spre telefon. Trebuie să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
un moment dat, când a ieșit de la serviciu, a început să țipe să plec și a izbucnit în lacrimi. Am început și eu să plâng, pur și simplu stăteam pe trotuar și nu găsisem alt mod de a-mi manifesta neputința. Apoi a fugit și n-am mai văzut-o de atunci. Jim e mai trist decât până acum și pare o întruchipare pământească a melancoliei. Poartă un pardesiu gri, ros în coate, cămașă bej și pantaloni maro. Are părul castaniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
a zămislit? Suflet gingaș și duios, plin de puritate și sensibilitate, mama este pieptul pe care îți sprijini capul, mâna care te binecuvântează, ochiul care stă de veghe pentru tine. Ea este consolarea la tristețe, speranța la deznădejde, forța la neputință, este izvorul afecțiunii, milei, compătimirii și iertării. Și cine nu simte în ochii săi arzând o lacrimă de emoție și recunoștință, când pronunțând cuvântul "Mamă”, evocă ființa iubită care se apleacă înfrigurată de griji peste leagănul copilului, sau deznădejdile adolescenței
O, mama, dulce mama!. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Botez Arina () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2317]
-
oprit, din grădina Edenului. Se pregătește de remaniere. Măiculiță! A-nțărcat bălaia! Uită-te la el, săracul! îi răspunde Fratele, înclinând din cap către Îngerul care zace acum prostit, în scaun, indiferent, ataractic, cu simțirile retrase înlăuntru, supte, către ceva cu neputință de închipuit. O sală...? O instanță...? O sentință...? se întreabă Poetul. Un verdict? Apoi, spune: Dar, nu a fost vina lui! A fost provocat, atacat, violat..., doar ați văzut și voi! Da, dar el nu este om, ci este înger
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Ia să-i apuce nițel de guler guvernul pe toți domnișorii cuprinși de dragoste subită și suspectă pentru bieții țărani și să umple temnițele cu dânșii, să vezi cum va dispare imediat toată agitația țăranilor. ― Evident că opoziția profită de neputința guvernului, pe care-l preocupă micile și eternele disensiuni personale, aprobă Victor. Nu mai puțin vinovată e însă opoziția când recurge la astfel de agitații neleale! ― Nu neleale, domnule! strigă Miron, aprinzîndu-se. Zi criminale! Ce e mai criminal decât să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]