7,150 matches
-
aparțin unei alte vieți. Hipnotizat de surâsul femeii fericite și pierdute, indecent de dezbrăcată, goală toată cu excepția unui triunghiuleț de stofă care acoperă sânii abundenți - sfere strălucind de ulei sau de apă, Încât Îți pierzi mințile. Toată mana aceea cerească - nostalgie și eternă invitație -, de fiecare dată când Își deschide o bere, mușcă dintr-o roșie, despachetează mâncarea semicongelată. Isuse. Toate luminile aprinse acum, pentru a scoate la iveală decadența consumată a unei case care de mult timp a Încetat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pleacă, Pleacă și uită, Uită și iartă, Iartă și spune: Simte cenușa - Plumb în aer trist Și greu...! Mama Te ascunzi într-un colț de mistere, Domniță cu chip angelic, Cu buze sângerii și albastru-n priviri. Ființă născută din nostalgie, Te ascunzi în mireasma pustie Și cânți Balada eternității. Întrupare a iubirii, Tu, nevinovată zână, în acorduri de pian Te ascunzi și cânți, mamă... Chircan Adrian, clasa a V-a Colegiul Național „Mihai Eminescu” București profesor coordonator Dîrmină Mădălina-Violeta Dimineața
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
inimii și trăiește cu nesaț, Umbră ce mă acoperi! Soarbe-i zbaterile nebune și Nu te lăsa pierdută în idealuri frânte! Uneori viața-mi pare un biet impuls al uitării, Un iad ce destramă cu generozitate Clipele calde ale regăsirii... Nostalgia adolescenței E trist.... și gândirea se-neacă. Totuși, pot să zâmbesc, Să-mi ucid amintirile Și pășesc spre tine Printr-un noian de vise. Trăirea îmi inundă calea În ape tulburi de adolescent Ce se coboară-n căutări de astre
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
trebuie să profităm cât mai mult de frumusețea ei, să-i trăim zilele din plin și să strângem din ea amintiri pentru întreaga viață. Sunt momente de pe drumul copilăriei la care revenim la orice vârstă cu drag și mereu cu nostalgie. Printre ele sunt cărțile și năzbâtiile copilăriei care ne marchează într-un procent destul de mare atât caracterul cât și personalitatea de mai târziu. Năzdrăvăniile copilăriei, ca și oamenii, au destine diferite. Unele sunt date uitării imediat după desfășurarea lor, iar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
înnorat, iar maturitatea când încet se topește, dispare neajutorată precum pâlpâirea unei lumânări. Dar parcă mai frumos e când strălucește, când are putere, acea parte a vieții numită copilărie. Acum îi înțeleg pe cei mari de ce se gândesc cu atâta nostalgie și duioșie la copilărie, de ce își doresc ca măcar pentru o clipă să redevină copii. Copilăria este un mugur de candoare, o minunată floare în care noi ne construim cele mai frumoase visuri, în care dorințele noastre se transformă în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de strămoși ai săi. Este un gen de viață de mult dispărut din părțile noastre, a-i face o analiză exhaustivă nu prezintă decât un interes limitat. Pentru că totuși, din când În când, unii ecologiști radicali manifestă pentru ea o nostalgie de neînțeles, voi face, ca să fiu complet, o scurtă descriere sintetică: cei care trăiesc astfel au parte de natură și aer curat, cultivă câteva parcele de pământ (al căror număr e stabilit cu precizie de un sistem de moștenire strict
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
susțină proiectul. Cinci ani mai târziu, Locul reușise să-și facă o clientelă impresionantă (BNP, IBM, Ministerul Bugetului, RATP, Bouygues...). Stagii inter sau intra-Întreprinderi erau organizate În tot cursul anului, iar activitatea „centru de vacanță”, păstrată mai mult din nostalgie, nu mai reprezenta decât 5% din cifra de afaceri anuală. Bruno se trezi cu o durere de cap crâncenă și fără mari iluzii. Aflase despre Loc de la o secretară care se Întorcea de la un stagiu „Dezvoltare personală - gândire pozitivă”, cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
spuneau câte ceva despre bucătărie sau aspiratoare; dar marele lor subiect de conversație era spălatul vaselor. În câțiva ani, reușeau să-i transforme pe bărbații din jurul lor În niște nevrozați impotenți și acri. Din acel moment - era absolut sistematic -, le apuca nostalgia virilității. Până la urmă, Își părăseau bărbații ca să sară În patul unor machos latini de tot rahatul. Întotdeauna m-a uimit slăbiciunea intelectualelor pentru golani, pentru brute și cretini. Pe scurt, se culcau cu unul, doi, trei, uneori și mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
europeni alături de Thomas Mann; cele scrise de el nu mai corespundeau nici unei realități. Fraza despre ducesa de Guermantes rămânea splendidă, evident. Dar toate astea deveneau cam deprimante și am sfârșit prin a mă orienta spre Baudelaire. Angoasa, moartea, rușinea, beția, nostalgia, copilăria pierdută... numai subiecte beton, teme solide. Era bizar, totuși. Primăvara, căldura, toate puștoaicele acelea excitante; și eu care citeam: Durere, fii cuminte și nu-ți ieși din fire. Doreai să vină seara - privește-o, a venit; În vânătă-nnoptare orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Îndeplinește dorința. „Abe” moare Însă de SIDA fără să vadă rezultatul. Poate a fost mai bine așa: portretul său postum este extrem de crud, deși nu lipsit pe alocuri de o paradoxală tandrețe. Dacă tandrețe este, și nu simplu reflex al nostalgiei pe care defunctul i‑o inspiră postum supraviețuitorului. Numele de familie „Ravelstein” trimite deopotrivă la iudaitatea eroului („‑stein”) și la firea lui sucită, ciudată, dubioasă: substantivul ravel Înseamnă “Încâlceală”, “Încurcătură de ițe”, „nod”, „complicație”, „confuzie” etc.; verbul to unravel are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un scaun cu rotile, bolnav de SIDA și măcinat de virusul Guillain‑Barré. Și totuși, nici măcar „Chick” nu poate fi sardonic până la capăt. Pe de o parte, fiindcă și „Abe” avea gură rea, ceva din solidaritatea temporară a bârfitorilor provoacă nostalgie și conferă necropsiei o notă de compasiune. Pe de altă parte, există ceva „omenesc, prea omenesc” În fiecare individ, dimpreună cu măcar o doză minimă de Înțelegere pentru „omenesc, prea omenesc”‑ul din celălalt: societățile (post)moderne și indivizii (post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și atunci! Fanfara tot îi dădea, tot îi dădea și noi defilam pe buza gropii, ne făceam că ne uitam în ea și ne aruncam sâmburii... He-he... Ce aiureală mai era și atunci... (BĂRBATUL CU TOMBERONUL se îndreaptă, cuprins de nostalgie, spre tomberon și începe să-i răstoarne conținutul în groapă.) Erau alte vremuri, băieți! Câte din astea n-am văzut eu... (Către groapă.) Na, jigodie afurisită! Na! Blestemato! Na! Crapă! Na! ( Încet, încet, din adâncul gropii urcă sunetele unei sonate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
făcut treabă bună, mă! Hi-hi! Laa... la-la-la... BRUNO (Receptând muzica și luminându-se la față pe măsură ce aceasta crește în intensitate.): Măi, a dracului! GRUBI (În culmea fericirii.): S-a putut. Vezi că s-a putut? BĂRBATUL CU TOMBERONUL (Căzut în nostalgie.): Frumos mai cântă asta, dom’le! BRUNO (Oftând.): Ah, și când te gândești... GRUBI (Aproape plângând, dând roată în jurul gropii, printre gunoaie.): Să vezi ce-o să fie! Să vezi... (Plângând la pieptul lui BRUNO.) Nu credeam c-o să se-ntâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ce-i răspunse cealaltă femeie. Zâmbi cu un kilogram de chinină turnată peste amintiri și cu alt litru de acid sulfuric sfârâindu-i, picătură cu picătură, pe orgoliul de artist. Trotilul, în fișicuri de câte două kilograme, îi explodă în nostalgii. Aspasia îl evoca, uite cum, de parcă nu fusese nimic de capul lui. Cât pe ce să se răsucească spre ea și să-i spună vreo două, birjărești. Să-și vază de căcărezele ei nenorocite, melenă sigură, să nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
începuse să îngâne Boema lui. Se mlădia după pașii lui. Un dansator perfect, inventând parcă mișcările după dusul cuvintelor, descoperindu-le sensurile ascunse. Făcându-le să se nască atunci pline de arome de timp vechi, încărcate de aburul greu al nostalgiilor și amintirilor nenăscute încă. Cuvinte tăinuite până atunci în cine știe ce cotloane de suflet și el chemându-le, născându-le și mistuindu-le apoi în dansul acela învăluitor. Se sprijini ușor de umărul lui, cu ochii închiși, lăsându-se dusă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din cele patru grupări, cu o activitate cât se poate de pașnică: o santinelă obosită după o noapte de veghe, cu umerii căzuți și arma îndreptată în jos, se oglindește în apa unei bălți. Cască puternic, închizând ochii. Dacă are nostalgii, va sâsâi un cântec vechi, auzit în copilărie, pe vremea când radioul încă nu fusese interzis. Cântecul va pluti pe oglinda bălții ca un abur, va mângâia urechile patrulelor din apropiere și se va împleti cu țârâitul insectelor. Deasupra copacilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o molestez, așa, în trecere, medită Hugo. S-o pipăi când și când. Ar putea fi un băiețaș de-al meu, care a crescut un pic. Prea mare ca să mi se mai pară atractiv, dar care-mi trezește o plăcută nostalgie a vremurilor bune petrecute împreună. Bill șuieră ca aburul care iese dintr-un ibric înfierbântat. —Bill! Bine ai venit! N-am observat că ești aici, zise Hugo pe un ton suav, privindu-l cu răceală cu ochii săi gri. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
iarna în țările nordice - și, în acest timp, nu te puteai gândi decât să rămâi închis în tine însuți, citind și meditând, îngăduind, răbdător, ca apa să cadă, vântul să sufle și furtunile să reizbucnească pe înserat. Erau zile de nostalgie și de amintiri, când simțea mai puternic „chemarea civilizației“, când observa mai mult decât oricând lipsa atâtor lucruri... Lucruri mărunte, lucruri care făceau viața mai ușoară, lucruri pe care de abia le luase în seamă înainte... Hârtie de toaletă, pastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Lăsă revista pe jos, lângă patul de campanie și privi, prin fereastră, ploaia blândă și constantă. Cerul era o pată cenușie, și tot cenușie era și selva, și tot cenușie, lumea sub diluviul amazonian. Blestemată ploaie care dădea naștere la nostalgie, care îi trezea amintirile, care-i lăsa timp să se gândească la fete alergând pe plaja de la Malibu! Blestemați și cei cărora le făcea plăcere să publice asemenea fotografii; fotografii care aminteau imensei majorități a bărbaților că exista o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de dulce. Vara a apus, focul s-a stins! O cană de ceai, o carte, un caiet, o ploaie mocănească, rece, dezamăgită și ea de venirea toamnei udă orizontul. Ochii mei la fel de deschiși, de curioși sunt parcă umbriți de o nostalgie ce vă e poate bizară, dar nu și mie. O melodie începe să răsune încet, îmi ascund tristețea... Sau sunt doar egoistă și nu vreau să le împărtășesc și celor care n-au fost acolo magia de basm a unei
La un foc de tabără, la apusul unei veri. In: ANTOLOGIE:poezie by Oana Sîrbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_688]
-
În mod firesc, orice moment aniversar îndeamnă la reflecție și retrospectivă, după 40 de ani de existență. Timpul a trecut cu bucurii și nostalgii. Amintiri, gânduri încărcate de emoție regăsesc la ceas aniversar profesori și elevi. Nenumărați dascăli au sădit în sufletele elevilor lumină, căldură, bunătate. Au dăruit mângâiere și semnele de întrebare asupra vieții au găsit deseori răspunsuri. Educația este calea zidirii, actul
La ceas aniversar. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Viorica Dobre () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_578]
-
teama de separare. Când, într-un final, a ajuns la serviciu, Hugo se simțea de parcă s-ar fi trezit în urmă cu mai multe zile și ar fi trecut prin mai multe provocări decât Frăția Inelului. S-a gândit cu nostalgie la zilele în care cea mai presantă întâlnire de dimineață era o lungă sesiune pe budă, cu ziarele din ziua precedentă în poală. Și, Hugo știa, urmau și alte provocări. Văzându-l pe Neil uitându-se la el prin lateralele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și devenise un copil surâzător, vesel, adorabil și bucălat. Și era minunat s-o vadă pe Rosa, care se întâlnea rareori cu alți copii, interacționând atât de bine cu un confrate. Privindu-i pe copii, Alice s-a gândit, cu nostalgie, deși pentru scurtă vreme, la cum ar fi ca Rosa să aibă un frățior. Apoi și-a scos din minte gândul acesta. Date fiind vârsta ei și, mai ales, circumstanțele, așa ceva nu avea cum să se mai întâmple. Starea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de a se autodepăși. Aceste imagini descoperă elementele puse în joc pentru o viziune realistă și amplă a omului și a realizărilor sale esențiale în istorie: - homo religiosus, legat de moștenirea iudeo-creștină, cu sentimentele de ură și de vină din cauza nostalgiei și dorinței unui bine cunoscut și apoi pierdut; - homo sapiens, care derivă din cultura greacă, o ființă superioară altor ființe din natură datorită rațiunii sale; - homo faber este animalul cel mai dezvoltat, care se distinge de celelalte ființe prin „dezvoltarea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
tavan potopit de gânduri, privea atât de stăruitor de parcă ar fi vrut să facă o gaură în el cu privirea. Prin minte îi trecu viata lor de dinainte si acum... si, asa dintr-o dată se simți ca bolnav, doborât de nostalgia acelor ani. - Biata mea, Fată... Biata mea, Fată!... oftă el adânc, privind în tavan cu ochii tintă într-un punct nevăzut. Tăcea, tăcea si se gândea, se tot gândea la Fata lui, îsi simtea sufletul tot mai apăsat de dorul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]