4,542 matches
-
iraniene, mai ales În epoca preahemenidă, de către civilizațiile neariene de pe platoul iranian, În special de către cea a Elamului. Acest fapt este valabil atât pentru Iranul propriu-zis, cât și pentru Iranul „exterior”, situat la est și la sud de platou. Progresele notabile ale cercetării arheologice până la sfârșitul anilor ’70 au adus clarificări de natură complexă În ceea ce privește epoca schimburilor inter-iraniene (din a doua jumătate a celui de-al IV-lea mileniu până În 1700 Î.Hr.), oferind, printre altele, dovezi despre rămășițele așa-zisei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru reînmormîntarea lui Codreanu și a altor legionari. O procesiune solemnă a pornit de la bisericuța Sf. Ilie din Gorgani spre Casa Verde, unde martirii Legiunii au fost depuși spre odihnă veșnică, la care au participat trimiși ai țărilor Axei (cu excepția notabilă a Ungariei). Făptașii crimelor de la Jilava și asasinii lui Iorga și ai lui Madgearu mărșăluiau umăr la umăr. (Boeru i-a spus autorului acestei cărți că își amintea în culori vii reînmormîntarea Căpitanului). Nu s-a făcut nici o tentativă de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și prizonieri În pijamale vărgate privesc fix la camera de luat vederi, Înfometați și bolnavi. Până și tramvaiele, propulsate șovăielnic pe șinele distruse de un curent electric ce se Întrerupe des, par În stare de șoc. Toți și toate - cu excepția notabilă a trupeșelor forțe de ocupație aliate - sunt obosite, vlăguite, extenuate. Dacă vrem să Înțelegem cum a reușit același continent sfărâmat să se refacă atât de repede În anii care au urmat, trebuie să nuanțăm această imagine. Dar ea transmite un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alimente, de locuințe etc.) decât de calvarul victimelor din Întreaga Europă. Ba chiar pozau ei Înșiși În victime, considerând procesele criminalilor și celelalte confruntări cu ororile naziste o răfuială a aliaților victorioși cu un regim defunct 3. Cu câteva excepții notabile, autoritățile politice și religioase din Germania postbelică și liderii firești ai țării (din profesiile liberale, justiție, administrația publică) erau cei mai compromiși dintre toți. De aceea, chestionarele au fost ridiculizate. Nu făceau decât să scoată basma curată niște indivizi altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cea mai afectată de diviziunea Europei, dar și cel mai puțin În măsură să protesteze -, europenii din Vest erau În general indiferenți la dispariția Europei de Est. Ba chiar s-au obișnuit atât de rapid, ocupați cum erau cu transformările notabile din propriile lor țări, Încât impermeabila barieră armată de la Marea Baltică până la Marea Adriatică a părut În scurtă vreme cât se poate de naturală. Însă pentru popoarele aflate la est de barieră, Împinse parcă Într-un colț obscur al propriului lor continent
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
trandafirii s-au uscat În glastre...”. Deși Îngrijorați de starea continentului, comentatorii britanici (și mai ales englezi) stăteau puțin deoparte, ca și cum problemele evident similare ale Europei și Regatului Unit ar fi fost totuși diferite În punctele esențiale. Cu unele excepții notabile 4, intelectualii britanici nu au jucat un rol major În marile dispute de pe continent, ci le-au urmărit de pe margine. În linii mari, chestiunile politice din Europa suscitau În Marea Britanie doar un interes intelectual, În vreme ce subiectele intelectuale de pe continent aveau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de studenți În plus. Orășelul universitar tipic european - Padova, Montpellier, Bonn, Leuven, Fribourg, Cambridge, Uppsala - era mic și adesea Îndepărtat de marile centre urbane (fusese ales cu secole În urmă tocmai din acest motiv); Universitatea din Paris era o excepție notabilă. Cele mai multe nu aveau un campus În sensul american al cuvântului (excepție fac aici universitățile britanice, mai ales Cambridge și Oxford), fiind integrate fizic În mediul urban Înconjurător: studenții căutau cazare și Își procurau cele necesare zilnic din oraș. Aspect crucial
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ETA avea În același timp ambiția să funcționeze ca o societate În interiorul statului. Catolici, stricți și moraliști - stil ce amintea, paradoxal, de Însuși Franco -, activiștii ETA atacau nu numai polițiști spanioli (prima victimă a fost ucisă În iunie 1968) și notabili basci moderați, ci și simbolurile decadenței „spaniole” din regiune: cinematografe, baruri, discoteci, vânzători de droguri etc. La apusul erei Franco, activitățile ETA erau limitate de aceeași represiune care dusese la apariția ei: spre sfârșitul dictaturii, la Începutul anilor ’70, un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
minerilor din Valea Jiului din august 1977 sau, un deceniu mai târziu, la Uzina de tractoare „Steagul Roșu” din Brașov - au fost reprimate violent și sigur. În plus, Ceaușescu putea conta nu numai pe o populație terorizată, ci și pe absența notabilă a reacției internaționale la acțiunile sale interne: la opt luni după ce Îi aruncase În Închisoare pe greviștii din Valea Jiului (și Îi asasinase pe liderii lor), dictatorul român vizita Statele Unite ca oaspete al președintelui Jimmy Carter. Distanțându-se de Moscova - am
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de țara și comunitatea lor locală, limitați de necunoașterea altor limbi și a posibilităților Îndepărtate, adesea mult mai ostili „Europei” decât concetățenii lor cosmopoliți. Această nouă diferență de clasă internațională, care Începea să eclipseze vechile contraste naționale, prezenta două excepții notabile. Pentru meseriașii și muncitorii din Europa de Est, oportunitățile de lucru În Londra, Hamburg sau Barcelona erau continuarea firească a unei tradiții mai vechi: munca nomadă și slujbele sezoniere În străinătate. Dintotdeauna existaseră oameni (bărbați, În cea mai mare parte) care călătoreau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
-i poate fi asociat un stil particular, în schimb, decadentismul ca fapt de stil în artele plastice nici nu intră în discuție, astfel încât încercarea lui John Reed de a identifica trăsăturile unui stil decadent în artele plastice realizează o diferență notabilă, care merită cercetată. Teoreticianul trasează coordonatele care fac posibilă definirea unei arte decadente în pictură. În opinia sa, printre achizițiile pe care arta le face la intrarea ei în vârsta modernității se află imprecizia și indeterminarea, care-și găsesc expresia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de Fors Clavigera, criticul numea tabloul "o oală cu vopsea aruncată în fața publicului (a pot of paint in the public's face)", fapt care conducea la un celebru proces în 1878, câștigat de Whistler. Diferențele dintre Loghi și Whistler sunt notabile, Loghi rămâne în multe dintre tablourile sale un pictor al anecdotei cu o cromatică exuberantă, pe când Whistler evita orice conotații literare. În "Palais de l'Athénée. Exposition Kimon Loghi" din L'Indépendance Roumaine, L. Bachelin, (R.C.), acuză o parte din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
specializate În lupta Împotriva drogurilor reprezintă/va reprezenta o problemă majoră, pe termen lung și o dată cu integrarea În Uniunea Europeană, fiindcă pericolul social, medical, psihologic și economic prezentat de consumul de droguri este ignorat. În perspectivă, putem asista la o creștere notabilă a procentului de consumatori problematici. Totodată, grupul marginalizat și extrem de vulnerabil al persoanelor dependente de droguri are/va avea nevoie și de servicii medicale moderne, de terapie și tratament eficient. Actualmente, instituțiile specializate În munca de prevenire secundară, ca și
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
a funcționării sau a unei suferințe, clinic semnificative, caracterizată prin prezența a trei sau mai multe dintre manifestările următoare, la un moment oarecare a unei perioade de 12 luni (Șelaru, M., 1998, p. 50): Toleranța, definită prin nevoia unei cantități notabil mai crescute de substanță pentru a obține o intoxicație sau efectul dorit și efectul notabil diminuat În cazul utilizării continue a unei aceleași cantități de substanță; Sevrajul caracterizat prin sindromul de sevraj caracteristic substanței specifice și aceeași substanță sau una
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
multe dintre manifestările următoare, la un moment oarecare a unei perioade de 12 luni (Șelaru, M., 1998, p. 50): Toleranța, definită prin nevoia unei cantități notabil mai crescute de substanță pentru a obține o intoxicație sau efectul dorit și efectul notabil diminuat În cazul utilizării continue a unei aceleași cantități de substanță; Sevrajul caracterizat prin sindromul de sevraj caracteristic substanței specifice și aceeași substanță sau una apropiată este luată pentru a ușura sau evita simptomele sevrajului; Substanța este adesea luată În
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
subîntinse de cinci faze de criză ale unui asemenea sistem de gândire. Putem spune deci că un atare sistem de gândire (sincronismul) este difuzat ca „instrument al colonialismului mental”, și nicidecum ca sistem funcțional de gândire. Care sunt așadar diferențele notabile dintre cele două moduri de gândire? Teza modernistă susține că influența occidentală generează modernizare și deci dezvoltarea unei societăți întârziate. Teza teoriilor dependenței (sau a capitalismului dependent) evidențiază, din contră, asocierea influenței externe cu subdezvoltarea și cu starea de colonialism
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
războaiele napoleoniene și Revoluția Franceză (1792-1815), primul și al doilea război mondial (1914-1918, 1939-1945), care a încheiat hegemonia britanică și a ridicat SUA la rolul de lider al statelor metropolitane. Ne aflăm, iată, în situația de a constata o deosebire notabilă între cele trei arii. Wallerstein apreciază că o asemenea stratificare a fost determinată nu de un ansamblu de cauze „monumentale”, ci un sistem de „mici diferențe”. Stratificarea mondială pune în discuție „un principiu general conform căruia, în cadrul unei interacțiuni sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
capacitatea de dezvoltare socială și economică a societăților postcomuniste devenite, deja, capitaliste. Saltul este radical. El a fost consemnat științific prin includerea tranzițiilor postcomuniste în problematica generală a dezvoltării (Pleskovics, Stern, 2001), prin consacrarea constatării empirice că nu există diferențe notabile între tranzițiile bazate pe terapia de șoc și cele graduale, în materie de rezultate, dar mai ales prin faptul că, în prezent, tranzițiile postcomuniste sunt privite ca succese sau eșecuri ale capitalismului, și nu ale renunțării la socialism. Dintre cei
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
legile administrației publice locale, al finanțelor publice și locale, al achizițiilor publice și al dezvoltării spațiale. Concluzii Încă de la crearea lor, fondurile structurale, ca principal instrument al politicilor de dezvoltare regională, au avut o importanță însemnată în dezvoltarea regiunilor. Sunt notabile cazurile creșterilor economice înregistrate de Irlanda și Portugalia în urma ajutorului primit. Pe de altă parte, fondurile au generat în tot spațiul european interes pentru gândirea strategică și planificarea economică, au încurajat parteneriatul și cooperarea instituțională, implicând diverși actori sociali, economici
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
and Collective Action: What Makes Some Publics More «Civic» than Others?”, WVS conference, Budapesta, 8 septembrie. Dezvoltare socială prin proiecte comunitare. Rolul fondurilor sociale. Adrian Dan Literatura dedicată dezvoltării sociale, dezvoltării comunitare și dezvoltării prin proiecte a dobândit o consistență notabilă în ultimele două-trei decenii. Așa cum arată Elena Zamfir (2000), dezvoltarea comunitară este o componentă și un instrument de bază al dezvoltării sociale, urmărind promovarea și asigurarea (creșterii) bunăstării comunității și a indivizilor ca o modalitate complementară celor două modalități/mecanisme
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Școlii sociologice de la București, coordonată de profesorii Dimitrie Gusti și Henri Stahl, pe baza unor standarde mondiale de vârf. În acea perioadă, asistența socială a devenit o profesie cu un statut bine conturat în contextul celorlalte profesii și cu rezultate notabile în planul cunoașterii, prevenției și recuperării unor probleme majore ce duc la marginalizarea individului și a grupurilor sociale. Astfel, din 1927 până în 1952 formarea asistenților sociali a fost de tip universitar - patru ani; din 1952 până la 1969 a funcționat sub
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ale sistemului de servicii a fost, probabil, cea mai bună soluție pentru a reduce dimensiunea unor probleme critice (copilul instituționalizat, abandon etc.). De asemenea, focalizate pe termene scurte și medii, măsurile și strategiile din domeniul protecției copilului au înregistrat rezultate notabile, însă reformarea sistemului de servicii pentru copil a fost necesară din cauza diluării eficienței ca structură separată. Menținerea organizării actuale ar fi generat creșterea excesivă a costurilor marginale ale intervenției, dar și pierderea caracterului de serviciu preponderent preventiv. Însă dezvoltarea unui
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
destinate dezvoltării sistemului educațional au fost implementate pe baza unor programe și proiecte la nivel național, unele deja încheiate, iar altele în curs de derulare. Deși la nivelul dezvoltării instituționale și al schimbării structurii sistemului educațional s-au înregistrat eforturi notabile, reforma în învățământul românesc înregistrează încă aspecte negative care influențează direct nivelul de performanțe și calitatea învățământului. Programele educaționale care se derulează în cadrul strategiilor ce vizează învățământul preuniversitar, precum și dezvoltarea învățământului în mediul rural sunt orientate spre îmbunătățirea accesului la
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în ceea ce privește considerarea sistemului școlar ca principal mijloc de realizare a unei politici care vizează egalitatea socială. El crede că școala trebuie să continue politica de egalizare a șanselor școlare, deși se îndoiește că o astfel de politică poate avea rezultate notabile în egalizarea șanselor sociale. În cuvintele sale: O descreștere considerabilă a IOE nu produce în mod necesar o descreștere a IOS ori, invers, o creștere a mobilității sociale. Prin urmare, modelul explică ceea ce este probabil cea mai surprinzătoare concluzie a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Social Change with Respect to Culture and Original Nature, 1922) este primul dintr-o serie de astfel de rapoarte și studii finanțate de instituții și agenții guvernamentale din SUA și Europa Occidentală, referitoare la perpectivele creșterii economice. Un alt exemplu notabil îl reprezintă raportul Social Indicators - (1966 autori: B. Gross și A. Biderman: editor R. Bauer), lucrare care are la bază activitatea Comisiei NASA privind efectele zborurilor cosmice asupra calității vieții. O serie de sociologi și economiști au fost implicați în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]