7,693 matches
-
plec acasă cu Matt Damon în seara asta. — E aici? întrebă Adriana uitând de promisiunea pe care și-o făcuse să nu se uite în direcția lui Dean. Se uită la cei de la masă, cercetând cu atenție chipurile celor doisprezece oaspeți. — Nu, nu-i aici, spuse Mackenzie râzând. Vroiam doar să spun următorul lucru: în niciun caz tipul ăsta superb n-o să se uite la mine. Adriana o examină și mai atent pe noua ei prietenă. Avea o înălțime potrivită. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
câteva ore acolo — ceea ce spunea multe ținând cont că vizita avusese loc într-o luni fără-contacte-umane (făcuse excepție de la regulă pentru o seară). A treia și a patra oară a acceptat oferta lui Jesse de a rămâne în casa de oaspeți pe care o construise pentru nepoți — era mult mai convenabil — și abia ieri, la a cincia vizită, Leigh s-a gândit că e mai bine să doarmă într-una din camerele de oaspeți de la etaj. În fond, lucrau adesea până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Jesse de a rămâne în casa de oaspeți pe care o construise pentru nepoți — era mult mai convenabil — și abia ieri, la a cincia vizită, Leigh s-a gândit că e mai bine să doarmă într-una din camerele de oaspeți de la etaj. În fond, lucrau adesea până seara târziu, iar drumul până la casa de oaspeți era sinuos și întunecat. Nu era nimic rău în asta și, spre surprinderea lui Leigh, părea ceva foarte normal. Era mulțumită că puteau să lucreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mult mai convenabil — și abia ieri, la a cincia vizită, Leigh s-a gândit că e mai bine să doarmă într-una din camerele de oaspeți de la etaj. În fond, lucrau adesea până seara târziu, iar drumul până la casa de oaspeți era sinuos și întunecat. Nu era nimic rău în asta și, spre surprinderea lui Leigh, părea ceva foarte normal. Era mulțumită că puteau să lucreze atât de bine împreună și să păstreze totuși distanța profesională, chiar dacă dormeau în camere destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pilea sensibilă dintre picioare părea că fusese frecată cu șmirghelul. Până și picioarele o dureau de atâtea ore de încordare. Nu se simțise niciodată atât de groaznic, dacă groaznic vroia să însemne absolut fantastic. S-a întors în camera de oaspeți unde l-a găsit pe Jesse în pat, încă dezbrăcat, dar acoperit cu pătura. Lumina care venea dinspre fereastra de lângă pat îi lumina chipul și Leigh a deslușit cât era ceasul: 7:23 A.M. El a ridicat privirea și, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
era căruntă, iar cearcănele din jurul ochilor erau atât de adânci că păreau niște vânătăi. — Jesse, te rog. Oftă întoarsă cu spatele la el în timp ce-și punea dosarele în geantă. Își aminti că-și lăsase cartea Ceva albastru în camera de oaspeți, dar n-avea de gând să se mai întoarcă acum după ea. El îi puse mâna pe umăr și o trase ușor încercând s-o întoarcă cu fața spre el. — Uită-te la mine, Leigh. Vreau să știi că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
care își pusese ordonat lucrurile și deasupra așeză cu grijă geanta asortată. Verifică în gând dacă mai avea ceva de luat și, mulțumită că nu uitase nimic, își duse bagajul în hol. Intră în camera lui Emmy — altădată camera de oaspeți a familiei de Souza — se duse direct la dulapul cu haine și scoase iPodul și acumulatorul celularului din bolul de sticlă pentru pești pe care Emmy îl folosea ca să depoziteze diverse mărunțișuri. — Uite. Puneți-le în geantă și hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
unul În spatele celuilalt și se preschimbau Într-un cocoș mare, roșu. Jim Își pilotă aeroplanul din lemn de plută printre ușile verandei. În timp ce lumea adulților continua să existe deasupra capului său, dădu o raită prin sala de petrecere. Mulți dintre oaspeți se hotărîseră să apară necostumați, ca și cînd ar fi fost prea iritați de rolurile din realitate ca să le mai ardă să se deghizeze. Adunarea Îi amintea de petrecerile de noapte din Amherst Avenue, care țineau pînă a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pierduse avionul din lemn de plută și Îl atrăsese pe tatăl său Într-o Întîlnire periculoasă cu japonezii. Europenii solitari, care se rătăceau În calea japonezilor, erau de obicei lăsați morți pe drum. CÎnd se Întoarseră În casa doctorului Lockwood, oaspeții Începuseră să plece. Adunîndu-și copiii și dădacele, se urcară grăbiți În mașinile lor și porniră În convoi, Înapoi la Așezarea Internațională. Purtînd pantalonii de la costumul lui de moș Crăciun și o barbă de vată chirurgicală, doctorul Lockwood le făcea semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
corpul răsturnat al navei Petrel. CÎnd o porniră de-a lungul Bundului, tancul japonez ajunsese la hotelul Palace. În jurul acestuiase adunaseră toți cei care voiau să fugă, băieții de serviciu chinezi În uniformele lor americane, chelneri cu tunici albe și oaspeți europeni ținîndu-și strîns În mînă pălăriile și valizele. Doi motocicliști japonezi, fiecare cu cîte un soldat Înarmat În atașul camuflat, porniră În fața tancului. Stînd În picioare pe pedale, Încercau să-și croiască drum printre ricșe și cărucioare, printre căruțe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
e a mea sau nu? Adevărul mă, nu dreptatea! Ce baftă poți să ai să pleci de aici cu-n lup și c-o mireasă! Hai, lasă-mă, fără sentimentalisme ieftine, de doi bani, pleacă și gata, mai ales că oaspeții ce-i am vor să mă afle singur!” „Ce oaspeți?” Îl Întreabă prietenul. „Lupii, prietene, lupii!”. „Și ei?” „Ei, ce? Uite așa, și gata! Bună ziua, domnule. Bună ziua, lupilor, fiare spurcate!”... „ Grozavă vreme, ninge de trei zile!” spune un lup mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
baftă poți să ai să pleci de aici cu-n lup și c-o mireasă! Hai, lasă-mă, fără sentimentalisme ieftine, de doi bani, pleacă și gata, mai ales că oaspeții ce-i am vor să mă afle singur!” „Ce oaspeți?” Îl Întreabă prietenul. „Lupii, prietene, lupii!”. „Și ei?” „Ei, ce? Uite așa, și gata! Bună ziua, domnule. Bună ziua, lupilor, fiare spurcate!”... „ Grozavă vreme, ninge de trei zile!” spune un lup mai bătrân, și așa Încep lungile seri cu lupii, În timp ce sania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Duminică 3 octombrie 1962, la ora 8 dimineața, În cea de-a 7-a zi a vizitei În Indonezia, tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej, Împreună cu tovarășii Ion Gheorghe Maurer și Corneliu Mănescu, a plecat pe calea aerului de la Bandung la Djokdjakarta. Împreună cu oaspeții români, călătoresc președintele Sukarno, Ishasan, secretar de stat, Suharto, ministrul comerțului, Prijono, ministrul pentru problemele Învățământului și culturii, Kadarusman, procuror general al republicii, Sukrismo, ambasadorul Republicii Indonezia la București, precum și Pavel Silard, ambasadorul R.P.R. la Djakarta. Pe aeroportul orașului Djokdjakarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Sukarno, Ishasan, secretar de stat, Suharto, ministrul comerțului, Prijono, ministrul pentru problemele Învățământului și culturii, Kadarusman, procuror general al republicii, Sukrismo, ambasadorul Republicii Indonezia la București, precum și Pavel Silard, ambasadorul R.P.R. la Djakarta. Pe aeroportul orașului Djokdjakarta, În Întâmpinarea Înalților oaspeți români și a președintelui Sukarno, au venit sultanul Hamegku Buwono al IX-lea, conducătorul teritoriului special al Djokdjakartei și alți reprezentanți ai autorităților locale. Oaspeții români, Împreună cu personalitățile indoneziene care Îi Însoțesc, au luat loc apoi În mașini, Îndreptându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
București, precum și Pavel Silard, ambasadorul R.P.R. la Djakarta. Pe aeroportul orașului Djokdjakarta, În Întâmpinarea Înalților oaspeți români și a președintelui Sukarno, au venit sultanul Hamegku Buwono al IX-lea, conducătorul teritoriului special al Djokdjakartei și alți reprezentanți ai autorităților locale. Oaspeții români, Împreună cu personalitățile indoneziene care Îi Însoțesc, au luat loc apoi În mașini, Îndreptându-se de la aeroport direct spre Borodubur, În apropiere de Djokdjakarta, unde se află un celebru templu budist. Tu călătorești singur. Nu te Însoțește nimeni, nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
clasic - este Împodobită sărbătorește. Peronul este acoperit În Întregime de un uriaș covor de catifea roșie. Tricolorul românesc și drapelul britanic „Union Jack” flutură Îngemănate, simbolizând bunele relații dintre cele două țări și popoare. Vagonul cu care au călătorit Înalții oaspeți se oprește la mijlocul peronului une se află aliniată, În mare ținută, o companie de onoare făcând parte din Batalionul de grenadieri de gardă. Răsună salva de artilerie În semn de salut. Comandantul gărzii raportează În limba română: „Domnule președinte, Comandantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
aliniată, În mare ținută, o companie de onoare făcând parte din Batalionul de grenadieri de gardă. Răsună salva de artilerie În semn de salut. Comandantul gărzii raportează În limba română: „Domnule președinte, Comandantul gărzii de onoare vă prezintă onorul!” Înalții oaspeți și gazdele regale sunt conduși apoi de contele de Westmorland, Master of the Horse, spre somptuoasele calești regale, splendid decorate, fiecare În sine fiind o adevărată operă de artă, rezervată numai ceremoniilor cu totul deosebite. Președintele Nicolae Ceaușescu și Regina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
porțile monumentale ale Palatului Buckingham, reședința suveranilor Marii Britanii Începând din 1861, de pe vremea reginei Victoria. Aici, În semn de Înaltă cinstire, pe toată durata șederii lor, va fi reședința președintelui Nicolae Ceaușescu și a tovarășei Elena Ceaușescu, onoare rezervată numai oaspeților celor mai de seamă. La intrarea În Palatul Regal, președintele Nicolae Ceaușescu, tovarășa Elena Ceaușescu, regina Eisabeta a II-a și ducele de Edinburgh sunt Întâmpinați de lordul MacLean, lordul Șambelan al Curții Regale și ducele de Northumberland, mareșalul curții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Elena Ceaușescu, regina Eisabeta a II-a și ducele de Edinburgh sunt Întâmpinați de lordul MacLean, lordul Șambelan al Curții Regale și ducele de Northumberland, mareșalul curții, care Îi conduc spre marea sală a palatului. Aici regina Angliei prezintă Înalților oaspeți pe membrii Casei Rgale. La rândul său, președintele Nicolae Ceaușescu prezintă persoanele care Îl Însoțesc: Regina Elisabeta a II-a zice: „România deține o poziție distinctă și joacă un rol semnificativ În afacerile mondiale. Personalitatea dumneavoastră, domnule președinte, ca om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și tremurândă, i-a inchis din nou. — Te doare ceva, Ruby? a Întrebat bărbatul. A dat din cap În semn de negație. Asta e bine. Înseamnă că ai leșinat doar. Te vei simți mai bine În câteva minute. Până acum, oaspeții Îngrijorați s-au tot adunat În jurul canapelei. Bărbatul le-a spus că ar trebui să se Îndepărteze pentru că Ruby are nevoie de aer. Deoarece tocmai se servea ceaiul, oamenilor vârstnici nu trebui să li se spună de două ori. — Fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
un cuțit, mărunțind condimentele. Ținea lama lipită de degete cu multă siguranță. Și descopeream cu uimire că Italia era o gospodină curată și precisă, stăpână pe gesturile ei, pe bucătăria ei. Așteptam stând jos, rezervat și puțin rigid, ca un oaspete politicos. — E aproape gata. Părăsi bucătăria și se închise în baie, am auzit-o dând drumul la duș. Am scuturat pernele în jurul meu pe divan. Un miros plăcut de sos proaspăt invadase camera și-mi stârnise apetitul. Am dat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
chiriașului său defunct. Eu eram o nereușită copie pierdută, un domn trist cu un chip de pasăre răpitoare. În ziua de Crăciun nu am rămas în casa socrilor mei pentru tombolă, la care, de la o anumită oră, se adăugau noi oaspeți, cu fețele sătule și somnoroase. I-am dat vecinului meu cartelele pe care le aveam în față și am ieșit să iau o gură de aer. Străzile, după toate zilele acelea de aglomerație, erau goale, vitrinele magazinelor cu gratiile trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu acea mișcare a trupurilor și care continua acum, aproape ca și cum n-am fi încetat niciodată. Eram acasă la mine, între picioarele femeii pe care o cunoșteam de cincisprezece ani și care era însărcinată cu mine. Dincolo, în camera de oaspeți, era un tapet cu ursuleți și fusese pregătit leagănul. Poate ar fi trebuit să fiu mai fericit decât eram. Dar intimitatea este un teritoriu dificil, Angela. Nu mă gândeam la Italia, dar o simțeam. Știam că rămăsese în mine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
chemați să-l consulte mai întâi don José, iar apoi don Valentín. Și omul trăgea să moară! Iar suferința lui cerea îngrijiri atât de multe și de delicate, și uneori nu tocmai agreabile, încât o monopolizau pe patroană, și ceilalți oaspeți începuseră să amenințe cu plecarea. Don Eloíno nici vorbă să poată plăti mult mai mult, dubla văduvă, și ea, îi tot spunea că nu-l mai putea ține în pensiunea ei, căci îi periclita afacerea. „Pentru numele Domnului, doamnă, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Da, foarte curând.“ „Da’ chiar o să moară?“ — Ce oroare! — Și nu-i totul. Don Valentín a dispus ca bolnavului să nu i se mai dea decât lapte, și doar câte puțin de fiecare dată, dar doña Sinfo îi spunea altui oaspete: „Aș! Eu îi dau tot ce-mi cere! De ce să nu-i fac poftele dacă mai are de trăit atât de puțin...!“ Apoi a prescris să i se facă un clistir, iar ea zicea: „Clistir? Ptiu, ce scârboșenie! Boșorogului ăstuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]