5,280 matches
-
de ură fanatică în priviri. "De ce nu fugise din țară imediat după 6 septembrie? mă întrebam. Protectorul său, Carol al II-lea, fusese detronat, la ce se mai putea aștepta?" Nu înțelegeam.... Știam, din istorie, cum domnitori sau șefi de oști, în loc să se păzească, mergeau drept spre cursele pe care li le întindeau dușmanii lor, cum erau prinși și călăul le tăia capetele. Mă opream din citit, prins de nedumerire. În luptă trebuie să te aperi, să-ți cunoști adversarii, sau
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
uite!... Îl chemăm și vă înțelegeți din două vorbe... O să-l cinstești cu țuică, domnule... Un pahar, două, trei, cât ai dumneata bunătate... și afacerea s-a încheiat! îți spui eu! pe onoarea mea! Eu, domnule, am fost caporal în oaste, la artilerie!... Mă cheamă Sandu Popescu! Și mă privi tăcând deodată, cu bărbia în piept, parcă voia să-mi vadă mai bine mirarea. Apoi zâmbi și-și mângâie cu un singur deget, arătătorul de la dreapta, mustățile scurte, negre, care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spun că a venit nevastă-mea... M-a găsit... —Ei, foarte bine... Cred că nu-ți pare rău... —Cucoane Petrache, eu nu-s așa de bucuros... Eu sunt un om care-mi păzesc onorul meu, cucoane Petrache... Eu am făcut oastea la vânători, am fost sergent, și domnu maior Vintilă ne zicea așa: Onoru, domnilor, fără de asta un om nu poate trăi pe lume... Neculai Dragoș înghiți ceva greu și mă privi cu luare-aminte. —Bine, Neculai, ce vrei să spui? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un zvon lin a pornit dis-de-dimineață, apoi a crescut ca un vânt neliniștit. Era cătră mijlocul lui noiemvrie și femei jalnice călcau prin râurile de noroi, lăcrimând și clătinând din cap, petrecându-și la gară feciorii palizi. Se duceau la oaste feciorii lor; se duceau în alte târguri; se duceau spre întunericul acela, spre ocna aceea, la care se gândeau de multe zile, de multe luni, cu carnea încrâncenată pe ei. Ș-o femeie, o prietină, întoarsă c-o lumină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o mână: —Rifcă! de-acu ai scăpat, de-acu toate s-au sfârșit... S-a dus feciorul lui Vartolomei!... Îl ia cu trenul și-l duce tocmai la Focșani... Trebuie să vie și el la gară... Trei ani are să facă oaste!... Rifca se înălță, cu ochii bucuroși și neîncrezători asupra vecinei. Nu-i venea să creadă. Dar altă prietină aduse vestea în gura mare; și nevasta lui Sanis bătu din palme și își dădu ochii peste cap. Se duce? Știți voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întrebe. La ce i-ar fi folosit? Aici nu era țară regulată. Aici el era stăpân. Până la orașe și până la țara civilizată era departe. Aici era undeva, „la câmp“. Aici perceptorii luau cât socotea boierul că trebuie să dea, aici oastea nu-și urmărea dezertorii, nici justiția condamnații. Până aici nu erau drumuri. Aici școli și biserici nu erau. Aici era pământ care trebuia lucrat, și boierul își aduna oameni de muncă cum putea. De aceea cuconu Jor nu mai întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe câmp, cu mine... Și în puterea verii ne ducem noi la târg la Săveni, când s-adună secerătorii din satele cele depărtate și se rup acolo prețurile... Ș-aducem noi aici un iarmaroc de oameni... Și pornesc ca o oaste prin lanuri cu secerile... Măi Niță, de-aceea i-a plăcut boierului pe la noi, căci secerătorii i-au datla pământ tot holde grase... Aici e binecuvântat pământul. Gheorghe Barbă, din fundul bordeiului, grăi și el. Atuncea, la secere, zic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o fi somn? Nici mie nu mi-e somn. Află dumneata că Sandu Dălcăuș s-a arătat în baltă acum opt ani. Mă Sandule, cine ești tu și de unde vii? Eu sunt unul din lume. Fără părinți. Am dezertat de la oaste. Ce ești tu acuma? Acuma sunt tălhar cu faimă. Avea câțiva tovarăși, oameni de prin satele noastre. Veneau la el: Neică Sandule, cârciumarul nostru a adus marfă. Altul: negustorul nostru a scos bani de la bangă. Își puneau obrăzare; ieșeau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
credința și dragostea oștenilor, Mustafa avea deci intenția să dărâme din scaun pe părintele său Soliman. De ce-i tăcut și mâhnit în astă sară domnul meu? întrebă sultana-doamnă. A primit vești neplăcute de pe câmpurile de luptă? — Nu, zâmbește obosit stăpânitorul; oștile noastre se dovedesc biruitoare pretutindeni. În Tracia seceta urmează să ardă ogoarele noroadelor? Nu, a plouat; dar putem da noroadelor de aici pâne din Asia. Împărăția noastră e întinsă și se va mai întinde. Poate m-a urât domnul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
această viață. Sultana-doamnă a oftat mângâind pe soțul său. Primindu-i desmierdările, gândul ei fix rămânea neadormit, ca o candelă arzând pururi. Nu mult după asta, în preajma sărbătorilor bairamului, un călăreț grabnic de la Stambul a ajuns la Amasia, în tabăra oștilor lui Mustafa. A cerut intrare la măria sa și s-a înfățișat c-un coșuleț de aur plin de naramze și caise zăhărite. A îngenunchiat ridicându-l deasupra frunții și a așteptat să fie întrebat. Cine ești? de unde vii? —Sunt robul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vizir, a îndrăznit: —Să fie oare vinovat fiul strălucirii tale? — Vom vedea, Rustem. În fața mea nu va putea tăgădui. Iar dacă e nevinovat, Allah va lumina judecata noastră. Rustem a fost într-o săptămână la Amasia. Marele vizir cunoștea puterea oștilor lui Mustafa, precum și dragostea lor pentru șahzadè. Pe de altă parte, în lungul drumurilor Anatoliei, credinciosul împărăției cugetase la întâmplare și-și înșiruise întrebările și răspunsurile după metoda retorilor greci. Ciudată acea scrisoare care a apărut dintrodată în serai, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cei nouăzeci și nouă de bucătari, ascuțindu-și cuțitele. În vremea ospețelor stăteau șirag în jurul cortului celui mare nouăzeci și nouă de baclavagii. De la cel dintăi ceas al zilei, nouăzeci și nouă de bărbieri așteptau scularea marelui stăpân al lumii. Oștile împânzeau satele, vămuind oile și grânele. Navrapii ajungeau cu harmasarii lor până în zările cele mai depărtate, împungând cerul cu sulițe, ca să ieie spaimă neamurile. Astfel stăpânul cel înfricoșat al lumii a ajuns la porțile Amasiei și slujitorii împărăției au întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Deci și-a pus harmasarul alb în galop săltat și a fost în clipă lângă cortul părintelui său. Călăreții lui s-au oprit la o bătaie de săgeată. Fiul a aruncat slujitorilor de la cortul verde frâiele calului; pâlcul lui de oaste a dat strigăt și ortalele rămase în urmă au răspuns, încât vulturii de sub cerul nouros au abătut spre pustie. Era o zi mohorâtă, fără soare, și vântul sufla dinspre munții depărtării. Soliman-Sultan asculta posomorât în despărțitura din fund a cortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
căldărilor, au rămas cu armele în mână îndârjiți. Sultan Soliman a poruncit să fie ridicat din cortul său leșul zeului palid, care fusese șahzadè Mustafa, iubitul său, și să fie lepădat spre marginea taberii, ca să se îndestuleze de vederea lui oștile de la Amasia. Crainicii au strigat: Dacă brațul meu nu m-ascultă, îl tai; și dacă inima mea nu m-ascultă, o străpung! Bătrânul ulemà Selim-Hafiz a recitat psalmul regelui Daud, când s-a ridicat asupra sa fiul său Avesalom. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întotdeauna cel mai nimerit, dar foarte pline de sevă tocmai de asta - trebuie să fi avut un curaj nemaipomenit să ia doar un cufăr, nici măcar mare, ceva mai răsărit decât o valiză de lemn cu care se duc recruții la oaste, și un geamantan, nu din cele mai bune, pe acelea le-a lăsat în casă neatinse, ci unul din carton maroniu pe care nici nu-și mai amintea de unde-l avea, cu colțurile roase și câteva ținte lipsă, fragil, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din țara lui. 3. Eu voi împietri inima lui Faraon și îmi voi înmulți semnele și minunile în țara Egiptului. 4. Totuși Faraon n-are să v-asculte. Apoi Îmi voi întinde mîna asupra Egiptului, și voi scoate din țara Egiptului oștile Mele, pe poporul Meu, pe copiii lui Israel, prin mari judecăți. 5. Egiptenii vor cunoaște că Eu sunt Domnul, cînd Îmi voi întinde mîna asupra Egiptului, și cînd voi scoate din mijlocul lor pe copiii lui Israel." 6. Moise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
și în ziua a șaptea, veți avea o adunare de sărbătoare sfîntă. Să nu faceți nici o muncă în zilele acelea; veți putea numai să pregătiți mîncarea fiecărui îns. 17. Să țineți sărbătoarea azimilor, căci chiar în ziua aceea voi scoate oștile voastre din țara Egiptului; să țineți ziua aceea ca o lege veșnică pentru urmașii voștri. 18. În luna întîi, din a patrusprezecea zi a lunii, seara, să mîncați azimi, pînă în seara zilei a douăzeci și una a lunii. 19. Timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
Egipteni, fără să mai poată zăbovi, și fără să-și ia merinde cu ei. 40. Șederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani. 41. Și, după patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate oștile Domnului au ieșit din țara Egiptului. 42. Noaptea aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului, pentru că atunci i-a scos din țara Egiptului; noaptea aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului de toți copiii lui Israel și de urmașii lor. 43. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
care va locui în mijlocul vostru." 50. Toți copiii lui Israel au făcut cum poruncise Domnul lui Moise și lui Aaron; așa au făcut. 51. Și chiar în ziua aceea, Domnul a scos din țara Egiptului pe copiii lui Israel, după oștile lor. $13 1. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis: 2. "Pune-Mi deoparte ca sfînt pe orice întîi născut, pe orice întîi născut dintre copiii lui Israel, atît dintre oameni cît și dintre dobitoace: este al Meu." 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
cu Baal-Țefon: în dreptul locului acestuia să tăbărîți, lîngă mare. 3. Faraon va zice despre copiii lui Israel: "S-au rătăcit prin țară; îi închide pustia." 4. Eu voi împietri inima lui Faraon, și-i va urmări; dar Faraon și toată oastea lui vor face să se arate slava Mea, și Egiptenii vor ști că Eu sunt Domnul." Copiii lui Israel au făcut așa. 5. S-a dat de știre împăratului Egiptului că poporul a luat fuga. Atunci inima lui Faraon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
Tu, ridică-ți toiagul, întinde-ți mîna spre mare, și despică-o, și copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat. 17. Eu voi împietri inima Egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Și Faraon și toată oastea lui, carele și călăreții lui, vor face să se arate slava Mea. 18. Și vor ști Egiptenii că Eu sunt Domnul cînd Faraon, carele și călăreții lui, vor face să se arate slava Mea." 19. Îngerul lui Dumnezeu, care mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
Și înspre dimineață, marea și-a luat iarăși repeziciunea cursului, și la apropierea ei Egiptenii au luat-o la fugă; dar Domnul a năpustit pe Egipteni în mijlocul mării. 28. Apele s-au întors și au acoperit carele, călăreții și toată oastea lui Faraon care intraseră în mare după copiii lui Israel, nici unul măcar n-a scăpat. 29. Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta și la stînga lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El îl voi lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu: pe El îl voi preamări. 3. Domnul este un războinic viteaz: Numele Lui este Domnul. 4. El a aruncat în mare carele lui Faraon și oastea lui. Luptătorii lui aleși au fost înghițiți în marea Roșie. 5. I-au acoperit valurile, și s-au coborît în fundul apelor, ca o piatră. 6. Dreapta Ta, Doamne, și-a făcut vestită tăria; Mîna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
spre lumină. Cel chemat să vină din întunecatele adâncuri este regele daimon, tatăl binefăcător, protector și totodată posesor al unei cunoașteri inaccesibile celor vii. Regele mort sau atotștiutorul. Umbra lui Darius va răspunde chemărilor în clipa evocării înfrângerii dezastruoase a oștilor ce invadaseră Elada și a naufragiului corăbiilor persane 1; atunci, ascultând trista relatare și deplângând soarta crudă a perșilor, fantoma aceasta, care cunoaște mai multe lucruri decât toți pământenii laolaltă, va reînscrie în curgerea timpului întreaga istorie a neamului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
se folosesc atunci când e din cale-afară de cald, și nu cu nobilul evantai al unui războinic. Cât de caraghioasă este această fantomă a unui pretins luptător viteaz, „înarmată” cu un storcător și cu un bătător de ceai și înconjurată de „oastea” băutorilor de ceai! Ce bătaie de joc la adresa pieselor no „cu fantome de războinici”! Șirul exemplelor ar putea continua: multe interludii ky:gen, veritabile antracte între piesele no, îndeplinesc funcția de dubluri parodice, construite deseori pe deriziunea explicită a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]