5,043 matches
-
judecarea pricinilor și le sunt stabilite clar jurisdicția precum și datele pentru strângerea dărilor. Armata este organizată în oastea cea mare, alcătuită în principal din țărani, și oastea cea mică sau curtea. Este de semnalat faptul că Mircea păstrează dreptul de oaste asupra satelor scutite și se pare că reactivează această obligație pentru ohabele create de domnii anteriori. În paralel, înzestrează armata cu arme și întărește sau înființează cetăți în punctele strategice ale țării. Mircea ctitorește o serie de mănăstiri și biserici
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
maghiar, participă la cruciada anti-otomană inițiată de o parte a capetelor încoronate și o parte a nobilimii occidentale și condusă teoretic de regele maghiar. După câteva succese minore, cruciada s-a încheiat lamentabil cu dezastrul de la Nicopole din 25 septembrie. Oastea valahă, formată din cavalerie ușoară, nefiind invitată să ia parte la șarja cavaleriei grele, se retrage fără a intra în luptă. Anul următor, în 1397, pe râul Ialomița, precum și în anul 1400, Mircea cel Bătrân zdrobește categoric două incursiuni otomane
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Bidenbach și satul Varalya (Orlat). Așadar acest domeniu cuprindea cinci sate românești (Săliște, Galeș, Vale, Sibiel și Cacova) și castelul Amlaș. Ducatul Făgărașului, ca și Amlașul, nu avea legături bune ori directe cu Țara Românească, astfel încât, pentru trimiterea corpurilor de oaste, Mircea trebuia să apeleze la voievodul Ardealului și să tranziteze pe teritoriul stăpânit de acesta. Cetatea Bran i-a fost oferită lui Mircea de către Sigismund în 1395. Va rămâne sub stăpânirea Țării Românești până în timpul lui Mihail I, când, pe
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
În 1388, în timpul conflictului dintre armatele otomane ale lui Ali bei și cele creștine ale țarului Șișman și ale despotului Ivanco, Mircea trimite trupe muntene care ocupă unele cetăți dobrogene, însă acțiunea acestora este respinsă de către otomani. Însă, după plecarea oștii turcești, în anul următor, Mircea reușește să cucerească toată Dobrogea, cu cetatea Silistrei. Mircea păstrează organizarea locală (dovada existenței "chefaililor", funcționarii de tip balcanic) însă va face donații de pământ dobrogean boierilor săi și mănăstirilor. Sub stăpânirea voievodului muntean (intitulat
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
aparte a proprietarilor de pământ erau mănăstirile. Ele primeau danii din partea voievodului, uneori cu ohabă (imunitate, anume nici un dregător domnesc nu avea voie să-și exercite drepturile acolo sau să impună ceva; uneori oamenii de pe acele moșii erau scutiți de oaste - nu însă în timpul domniei lui Mircea). În vremea lui Mircea, ohaba a fost rară în rândul boierilor, însă în timp, fiind de cele mai multe ori un drept ereditar și fiind acordată din ce în ce mai mult ca răsplată, aproape toate familiile boierești au ajuns
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
nu cuprinde însă și realitățile politice ale epocii, fiindcă Mircea nu stăpânește ca un autocrat absolut, ci ca un domnitor respectat, care ține seama de datini în deciziile sale, luate cu ajutorul boierilor din sfat. Domnul era apărătorul supușilor săi (comandantul oștilor, împărțitorul suprem de dreptate) și cel spiritual al țării, ca și ctitor de lăcașe pentru înălțarea de slujbe. El adună, prin funcționarii săi, veniturile domniei (așadar ale statului) și are inițiative întru „ridicarea țării”: tratate comerciale, batere de monedă, înființarea
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Logofătul" ține socotelile domniei, scrie hrisoavele mai importante și pune pecetea pe toate acestea. El coordonează activitatea grămăticilor. "Vistiernicul" se îngrijește de veniturile și plățile domniei. "Spătarul", pe lângă faptul că poartă sabia domnească la ospețe și ceremonii, este și șeful oștii în timpul războiului. "Stolnicul" se îngrijește de mesele domnești. "Paharnicul", numit inițial "picernic", varsă de băut domnitorului. "Comisul" are în administrație grajdurile domnești. Alte dregătorii menționate în hrisoavele lui Mircea sunt cele de "pivnicer", "pitar" și "namestnic". Administrația locală era asigurată
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
din transporturi, călăuze pentru îndrumarea și paza convoaielor domnești, cositul fânului, tăiatul lemnelor, lucrul la întreținerea și repararea cetăților, paza la graniță, prinderea vânatului etc. Cheltuielile domniei erau reduse la nevoile curții și ale cetăților, precum și la plata aprovizionării pentru oaste. Se mai adăugau milosteniile domnești pentru biserici ori mănăstiri precum și darurile și soliile trimise în străinătate. Boierii nu erau plătiți, întrucât aveau moșii întinse și bogate, iar puținii funcționari ambulanți (numiți și „rabotnici”, pentru că își crestau socotelile pe răboj) primeau
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
soliile trimise în străinătate. Boierii nu erau plătiți, întrucât aveau moșii întinse și bogate, iar puținii funcționari ambulanți (numiți și „rabotnici”, pentru că își crestau socotelile pe răboj) primeau o parte din venitul adunat. Armata din timpul lui Mircea era o oaste de țară (națională și a domnului) și era formată din întreaga populație în stare să poarte arme. Aceasta purta numele de "Oastea cea mare". Datorită faptului că domnitorul avea nevoie de mulți ostași, el nu dă niciodată ohabe (scutiri) întregi
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
își crestau socotelile pe răboj) primeau o parte din venitul adunat. Armata din timpul lui Mircea era o oaste de țară (națională și a domnului) și era formată din întreaga populație în stare să poarte arme. Aceasta purta numele de "Oastea cea mare". Datorită faptului că domnitorul avea nevoie de mulți ostași, el nu dă niciodată ohabe (scutiri) întregi, ci întotdeauna cu precizarea "„numai singură oastea s-o facă domniei mele”". Astfel, pe lângă boieri, țăranii liberi sau șerbi, obligația oștii revenea
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
și era formată din întreaga populație în stare să poarte arme. Aceasta purta numele de "Oastea cea mare". Datorită faptului că domnitorul avea nevoie de mulți ostași, el nu dă niciodată ohabe (scutiri) întregi, ci întotdeauna cu precizarea "„numai singură oastea s-o facă domniei mele”". Astfel, pe lângă boieri, țăranii liberi sau șerbi, obligația oștii revenea și târgoveților și satelor mănăstirești. "„Este clar deci că dacă oastea cea mare era o exceptare de la drepturile de scutire, însemna că ea rămâne la
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
de "Oastea cea mare". Datorită faptului că domnitorul avea nevoie de mulți ostași, el nu dă niciodată ohabe (scutiri) întregi, ci întotdeauna cu precizarea "„numai singură oastea s-o facă domniei mele”". Astfel, pe lângă boieri, țăranii liberi sau șerbi, obligația oștii revenea și târgoveților și satelor mănăstirești. "„Este clar deci că dacă oastea cea mare era o exceptare de la drepturile de scutire, însemna că ea rămâne la dispoziția și în slujba domnului, fără amestecul proprietarului. Noi nu avem deci o oaste
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
ostași, el nu dă niciodată ohabe (scutiri) întregi, ci întotdeauna cu precizarea "„numai singură oastea s-o facă domniei mele”". Astfel, pe lângă boieri, țăranii liberi sau șerbi, obligația oștii revenea și târgoveților și satelor mănăstirești. "„Este clar deci că dacă oastea cea mare era o exceptare de la drepturile de scutire, însemna că ea rămâne la dispoziția și în slujba domnului, fără amestecul proprietarului. Noi nu avem deci o oaste feudală”" (P. P. Panaitescu). "Oastea cea mică" este așa numita curte, constituită
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
oștii revenea și târgoveților și satelor mănăstirești. "„Este clar deci că dacă oastea cea mare era o exceptare de la drepturile de scutire, însemna că ea rămâne la dispoziția și în slujba domnului, fără amestecul proprietarului. Noi nu avem deci o oaste feudală”" (P. P. Panaitescu). "Oastea cea mică" este așa numita curte, constituită în principal din boieri și săteni privilegiați, datori să se afle la dispoziția domnului, cu arme, cât mai repede cu putință. Din această oaste făceau parte categorii precum
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
satelor mănăstirești. "„Este clar deci că dacă oastea cea mare era o exceptare de la drepturile de scutire, însemna că ea rămâne la dispoziția și în slujba domnului, fără amestecul proprietarului. Noi nu avem deci o oaste feudală”" (P. P. Panaitescu). "Oastea cea mică" este așa numita curte, constituită în principal din boieri și săteni privilegiați, datori să se afle la dispoziția domnului, cu arme, cât mai repede cu putință. Din această oaste făceau parte categorii precum "plăieși", datori a apăra trecerea
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
nu avem deci o oaste feudală”" (P. P. Panaitescu). "Oastea cea mică" este așa numita curte, constituită în principal din boieri și săteni privilegiați, datori să se afle la dispoziția domnului, cu arme, cât mai repede cu putință. Din această oaste făceau parte categorii precum "plăieși", datori a apăra trecerea peste munți, și "opăcinașii", care aveau obligația de a furniza vâslași. Prezența mercenarilor la curtea lui Mircea nu este exclusă, deși prima mențiune a acestora datează din vremea lui Dan al
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
prima mențiune a acestora datează din vremea lui Dan al II-lea. Ei erau călări, sau pedeștri, în număr de câteva sute, "„pesemne aleși dintre orășenii sau țăranii mai săraci, fără pământ, obligați să-și câștige viața cu leafă.”" În oastea lui Mircea, cavaleria ocupa un loc important. Moșnenii și boierii erau datori să dea „darea calului” către domnie la moartea lor sau în alte situații (tranzacțiile cu pământuri etc.). Pe lângă caii acestora, mai existau herghelii ale domniei lăsate în grija
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
exactitate a numărului hazarilor convertiți la iudaism nu este posibilă. Sigur este doar faptul că alături de han și de aristocrația tribală, un procentaj însemnat al populației hazare a adoptat iudaismul. Au existat însă și hazari creștini. Potrivit cronicarului Ibn al-Gauzi, oștile hazare care au invadat Armenia în 799-800 erau de peste 100.000 luptători. Avînd în vedere că raportul dintre civili și războinici era, în general, în acea perioadă de circa 4:1, este plauzibil ca populația hazară să fi fost la
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
militară terestră. În 480 î.Hr., un mic contingent format din aproximativ 300 de spartani, 700 de tespieni și 400 de tebani, conduși de regele spartan, Leonida, a înfruntat o uriașă armată persană în bătălia de la Termopile, provocându-le mari pierderi oștii ahemenide, curajul lor fiind un exemplu pentru celelate cetăți grecești. Armamentul, strategiile și armurile de bronz de calitate superioară a hopliților grecești și-au spus cuvântul în bătălia de la Plateea, unde o armata grecească spulberă armata și ideile persane de
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
și celelalte polisuri grecești) se va ridica împotriva Macedoniei, dar acesta nu va fi asediată și distrusă de Alexandru, cum a fost în cazul Tebei. În timpul campanilor lui Alexandru din Persia, regele spartan, Agis al III-lea va trimit o oaste în Creta în 333 î.Hr. pentru a o ocupa. Dupa aceaia, Agis în fruntea unei forțe grecești va ataca Macedonia, care a obținut, inițial, o serie de succese. Dar o armată macedoneană condusă de generalul Antipater va înfrânge oastea spartană
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
o oaste în Creta în 333 î.Hr. pentru a o ocupa. Dupa aceaia, Agis în fruntea unei forțe grecești va ataca Macedonia, care a obținut, inițial, o serie de succese. Dar o armată macedoneană condusă de generalul Antipater va înfrânge oastea spartană, bătălie în care vor muri 5.300 de spartani și aliați și 3.500 de macedoneni. Agis este ucis de un javelin, iar Sparta este obligată să se alăture Ligii de la Corint Deși declinul cetății continua, Sparta nu a
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
Pe motivul că Matei nu voia sa plătească jumătate din suma cheltuită pentru uciderea grecului Kurt Celebi, care contribuia decisiv la numirile domnitorilor, a intrat în Muntenia în 1637 unde a ars și jefuit până la Râmnic. Matei, ajutat și de oștile lui Gheorghe Rákóczi I, comandate de Ioan Kemény, l-a învins la Teleajen și l-a scos din țară. În unele reprezentări contemporane, Vasile Lupu apare purtând pe cap cuca turcească, iar în altele, o coroană imperială de inspirație bizantină
Vasile Lupu () [Corola-website/Science/297416_a_298745]
-
III-lea cel Rău (1592 - 1593) și oștean al lui Mihai Viteazul, căzut în bătalia de la Șelimbăr și înmormântat la Alba Iulia. Mama lui a fost jupâneasa Stanca, tot din Brâncoveni. Matei Basarab a fost, la rândul lui, căpitan în oastea lui Mihai Viteazul, comandant al detașamentelor oamenilor liberi și breslașilor din Craiova. Matei Basarab a fost căsătorit cu Elena Năsturel (prenume ortografiat și "Elina"), a patra fiică a marelui logofăt Radu Năsturel din Fierăști (Hierăști) și sora lui Udriște Năsturel
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
Baiazid. În 1393,a subjugat definitiv Bulgaria și a anexat Tesalia, iar Ducatul Atenei a acceptat suzeranitatea otomană de îndată ce armatele sultanului au ajuns la granița statului. Ofensiva lui Baiazid în spațiul balcanic este urmată de Bătălia de la Rovine din 1395 . Oastea otomană nu reușește să cucerească Țară Românească, fiind învinsă de Mircea cel Bătrân. Deși Baiazid nu și-a atins obiectivul propus - anexarea Valahiei - Mircea cel Bătrân a fost obligat să accepte statutul de vasal al turcilor. În 1396, aliații creștinii
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
câștige mai multă notorietate. În iarna anului 1566 în Imperiul Otoman s-a dat ordin de mobilizare a trupelor pentru campania din vară, care avea drept țintă Viena. Sultanul în vârstă de 71 de ani urma să conducă personal marea oaste, însoțit de marele vizir Sokollu Mehmet Pasă. Suleyman pleacă din Istanbul în fruntea armatei la 1 mai 1566.În drumul său spre cetatea Eger, ultimul bastion înainte de Viena, Suleiman a hotărât să asedieze cetatea Szigetvar, a cărui comandant Nikola Zrinski
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]