13,698 matches
-
aș fi întrecut cu toate năzdrăvăniile posibile de care eram capabilă. De fiecare dată, înainte de deznodământ, eram plecată cu moș Ene în paradisul viselor spre fericirea mamaiei, care, mulțumită, mă lua în brațe și mă săruta pe frunte sau pe obraz cu vârful buzelor să nu mă trezească, adormind și ea, nu fără oarecare griji pentru a doua zi. Capitolul II URSUL ȚIGANILOR La șase ani mă țineam după tataie ca un pisoi. Avea ceva în el, pe care, la vârsta
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
trezit întrebându-mă și, impresionată, am început să mă las împinsă de celelate până când am ajuns lângă ea. Plângea fără zgomot și din când în când își ștergea numai barba, unde se întâlneau cele două șiroaie, care se prelingeau de pe obraji. -Ai batistă? m-a întrebat când nu mă așteptam să o aud vorbind. -Este în rucsac, i-am răspuns încurcată în fața îndrăznelii ei de a-mi cere o batistă, când nici nu ne cunoșteam. Dacă plângi te vor crede mică
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
mai gândim...” * -Mi-a tăiat pofta de a mai scrie la român! -Păi... iubitule... această întâmplare nu cumva face parte din subiectul românului!? Nu suntem noi personajele!? -Ce român, draga!? E realitate! Doar nu trăim în ficțiune... Am ciupit-o de obraz. -Nu strânge, că mă doare... -Vezi, draga mea, noi nu suntem ficțiune... E realitatea pe care o trăim. * Nu mult după prânz a venit și Constantin. Înainte de a incepe lectură îi povestirăm cele întâmplate cu biletul. -Și mie mi s-
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
mă laud. -Poporul nostru parcă este blestemat. Nu se așează niciodată pe un făgaș normal. -Poate... din cauza că ne aflăm la răscrucea a doua civilizații. -Nu suntem nici capră, nici măgar! Începură să râdă. Râsul lor era un plâns pe obrazul istoriei noastre. -Spunea Patapievici că pe noi s-au pisat mai toate popoarele migratoare, si nu numai. -E... o exagerare! -Nu o lua că fapt în sine! -Vrea să spună că am preluat de la popoarele migratoare și de la vecini tot
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
prieten ce îmi era, își lasă urechile pleoștite, își ascundea coada și fără să mă privească, pleca la coteț. Cine avea să-mi șteargă lacrimile? Ce era drept, de multe ori limba lui mă dezgusta când și-o trecea peste obrajii mei umezi, dar era felul lui de a mă consola, de a mă asigura că era lângă mine. După ce suspinam destul de tare, să fiu auzită în toată curtea, îmi încolăceam brațele în jurul gâtului lui Cartuș și îl strângeam la piept
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
vigoare îl îmbrățișă. Bătrânul Marin strângându-și în brațe feciorul simți că a cuprins întreg universul. Copii o luară la fugă înapoi gălăgioși. -Bine ai venit, dragul tati, bine ai venit! -Bine te-am găsit taică! Și-l sărută pe obraz. După ce se desprinseră din îmbrățișare Dorel se apropie de vecinul Cârțu și îi întinse mâna. -Bine te-am găsit nea Cârțu! Ce mai faci? Dar ai tăi? -Bine, Dorele. Am venit pe la bătrân să bem un pahar de țuică. -Mă
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
mirată a acesteia, care nici măcar nu a recunoscut-o de colegă. Ofensată și rușinată, i-a povestit mamei ei, care la prima oră, era în fața clasei și îi povestea învățătoarei totul de la “A la Z”. Mi-am întors capul cu obrajii arzându-mi de bucurie că nu povestisem nimănui în afară de Tatiana, dar nu mică mi-a fost mirarea, când jumătate dintre băieți, roșii și transpirați, cred că de rușine, își ascundeau privirile. -Să știi că și băieții au stat după sobă
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
Ediția nr. 328 din 24 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Fântâna arteziană Țâșnește apa din furtun și stropește capul zânei atinge coroana de păr s-o desfacă să deșire pletele pe spatele femeii apoi inundă ochii, nasul se odihnește pe obraji atinge linia gingașă a gâtului care deschide drumul către piept apa cuprinde în valurile sale perfecțiunea sânilor sculptați de mâini de bărbat aleargă înainte, doar câteva picături lasă pe sfârcuri vizibile prin rochia lipită de trupul umed picături, care cad
FÂNTÂNA ARTEZIANĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357201_a_358530]
-
piciorul Bucuriei, se duse pe gârlă.Sensul propriu al cuvintelor se târăște ca o șopârlă pe limba omului de rând, văduvită de gând. Fantasmele își fac iluzii, chiar și Adevărul își face iluzii. Întunericul ascultă telefoanele luminii, scriitorii își tatuează obrazul cu gânduri triste și cioplesc, din roca țipătului, șoapte.Instinctul, păianjen pe pânza răbdării, dă cu oiștea-n mister.Se aude, zornăind voinicește-n cadențe, un spirit berc, de tractoresciene influențe. Totul este-n derută durută. Gândirea, liră-n delir
ODĂ,VODĂ, MODĂ de JANET NICĂ în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357202_a_358531]
-
decât odată, m-am furișat și eu la nudiste de la Eforie, la prima impresie m-a șocat peisajul plin de femei goale de toate vârstele și de toate dimensiunile, unele atrăgătoare, altele din contră, respingătoare, dar fiecare avea afișat pe obraz: nici nu-mi pasă. Mi-am căutat un colț mai retras și am stat mult timp pe gânduri până mi-am scos costumul de baie ca să mă așez la soare. Simțeam toate privirile țintite spre mine, dar când am verificat
DIVORŢUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357198_a_358527]
-
o vedeam pe tovarășa învățătoare, nici ea nu ne vedea pe noi. -Voi cele două cu codițe, veniți în față! am auzit-o când răsuflam fericite. Toate capetele s-au întors spre noi deodată. Am simțit că mi se topeau obrajii. Fetița de lângă mine și-a scos degetul din gură și cu ochii măriți de mirare că fusese văzută, s-a uitat la mine speriată. Am trecut printre ceilalți și ne-am oprit în fata învățătoarei. -Pe tine te cunosc! mi-
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
și pășeam chiar în vârful pantofilor. Am pășit în clasă cu sufletul la gură, cu degetele de la picioare amorțite și cu ghiozdanul plin de cerneală. M-am așezat în prima bancă pe rândul din mijloc, cu un băiat durduliu, cu obrajii roșii ca două mere ionatane și care, poate de emoție, sau poate că alergase în curte, era ud de transpirație și își ștergea fața cu o batistă pe care întâi o folosise pentru nas. L-am privit cu coada ochiului
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
frica în sân, alergă să se așeze în rând. Pe scările școlii apărea “Zmeul”, cum îl numeau cei mari pe profesorul de matematică, tovarășul Cristescu. Pe vremea aceea avea în jur de cincizeci de ani, era înalt și solid, cu obrajii roșii și cu vocea răgușită încât avea obiceiul să țipe. -Sunteți în front! ne spunea și în același timp, chema un guraliv de la distanță și în fața “frontului”, îi dădea o pereche de palme peste obrajii palizi de frică . Nini ne
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
era înalt și solid, cu obrajii roșii și cu vocea răgușită încât avea obiceiul să țipe. -Sunteți în front! ne spunea și în același timp, chema un guraliv de la distanță și în fața “frontului”, îi dădea o pereche de palme peste obrajii palizi de frică . Nini ne povestea adesea despre el cu frica în sân. De teama profesorului de matematică evita să treacă chiar pe strada lui, care se învecina cu a noastră. Dacă copiilor le tremurau și hainele pe ei când
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
atac a grasului s-a schimbat într-un suspin, că nici eu nu m-am simțit mai bine când am văzut ale cui erau mâinele salvatorului meu. -Ea a vrut să mă bată prima! se scuză nenorocitul în clipa când obrajii i se înroșeau sub palmele tovarășului Cristescu. -Dacă mai aud de tine a doua oară, te închid în pivnița școlii cu șobolanii! i-a spus cu vocea lui răgușită. -Nu, nu! se ruga grasul de el. Dacă acesta tremura, nici
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
gard cu grasul, care trebuia conform instrucțiunilor primite, să mă conducă până acasă. -Să mor, dacă te mai bat! mi-a spus când am rămas singuri. Nu i-am răspuns. Eram la fel de speriată ca și el cu singura diferență că obrajii mei erau galbeni de frică. -Ma cheamă Matei și dacă vrei, vin la tine să ne jucăm mai târziu. Tăceam, lucru care îl deruta pe Matei, colegul meu de bancă, pentru că nu-mi cunoștea intențiile. -Dacă vrei, te iau cu
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
de școală. -Tanti Oala, ce mă înveți să fac? am întrebat-o cu toată încrederea, că numai ea mi-ar fi putut da un sfat bun de urmat. S-a așezat lângă mine și după ce m-a sărutat pe amândoi obrajii și mi-a luat palmele între ale ei mi-a spus: -Măi Mihăiță, tu esti o fată deșteaptă, de ce ai tu nevoie să stea mama ta lângă tine să-ți faci lecțiile? -Nu am nevoie! am sărit nervoasă. -Atunci du
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
la piept și cu cel mai smerit aer, am început să cobor treptele încet. Mamaie a prins pachetul înainte să cadă și dintr-o dată vocea i s-a schimbat. -Ai grijă, maică, cum pui piciorul. Am respirat ușurată și cu obrajii roșii de plăcere, i-am urmat sfatul. Eram față în față în celarul luminat de o fereastră mică și nu ne vedeam licărirea din ochi, a mea de bucurie, că nu mă lua de gulerul rochiei și a ei, pachetul
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
lipit capul de gura Bunei. -Mamaie, Buna își sărută fata? am întrebat emoționată în fața scenei care îmi umpluse ochii cu lacrimi. -Șh...a șoptit mamaie. Privea și ea atentă, atât cât o puteau lăsa lacrimile, care îi curgeau lanț pe obraji. Încă un efort și capul Bunei noastre a căzut greu pe mormanul de coceni. -A murit Buna, mi-a spus mamaie plângând. Și ridicându-se apoi, cu o voce înceată l-a strigat pe tataie: -Gogule, vino să luăm vițelul
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
că avusese destule necazuri într-o singură zi, voiam să mă certa și tare mult îmi doream să o facă. Mamaia m-a ridicat de jos, mi-a scuturat pantalonii de praf, mi-a șters cu șorțul ei lacrimile de pe obraji și zâmbindu-mi, m-a luat în brațe. -Ce faci, Susano? Or să te doară rinichi! i-a strigat tataie, care mai grăbit ca niciodată, a trecut pe lângă noi. -Mai taci, măi Gogule! Am speriat copilul, i-a răspuns cu
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
placul meu. Numai vocea lui tataie i-a amintit mamaiei că, în curte, nu eram numai eu de care trebuia să se ocupe și grăbită să nu țipe Gogu, mai mult decât o făcea din zori, m-a sărutat pe obrajii încă umezi de lacrimi și a ieșit din bucătărie. VA URMA Referință Bibliografică: GLORIE COPILĂRIE III / Mihaela Arbid Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 478, Anul II, 22 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihaela Arbid Stoica : Toate
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
a iubit-o! A iubit și pe cine nu a meritat-o, pe cine i-a dat o iubire periferică. Pentru aceasta, îngerul i-a dăruit iubirea deplină: sărutul pe suflet și glas. Cu năframa și-a absorbit lacrimile de pe obraji, ca să îi răsară în colțul gurii un zâmbet cald, odată cu glasul lin ce constrânge parcă piatra să nu fie aspră! Așa a răzbit în lupta cu viața! Cântecul i-a fost garnizoana inimii. Artista este atât de dăruită muzicii populare
MARIA ŞALARU. ÎMPREUNĂ CU MELODIILE EI, PAHARUL DE COTNARI E VAST de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357189_a_358518]
-
cu ,,boboceii’’și ,,floricelele” ca într-o familie în care ea este o mamă, ori o zână bună ce îi farmecă pe copii cu glasul, și îi alintă cu o mângâiere blândă și catifelată a mâinilor ei înfiorate, ori de câte ori ating obrazul unui copil. Infinita animație ferventă, harul și aspirația, lirismul, limpezimea cristalină a glasului, itinerate în copilărie, în forme estetice, ca un fluviu de lumină izvorât din candoarea, seninul și frumusețea universului lor, al copiilor, se datorează interpretei de muzică populară
MARIA ŞALARU. ÎMPREUNĂ CU MELODIILE EI, PAHARUL DE COTNARI E VAST de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357189_a_358518]
-
cu șireturile unul negru, altul maron, începea să se micșoreze, să se subțieze, până când l-am văzut ca un șoricel mic și insignifiant. Abia acum realizam că scopul lui fusese necinstit de la început și că tot ce făcea grăsanul cu obrajii roșii trecea mai întâi de toate prin stomacul lui și pe urmă, dacă mai avea timp, se gândea și la altelele sau la alții. Mi-am scuturat capul fără să priceapă care îmi erau intențiile și am plecat spre casă
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
din viața lui pe care îl luase în serios. Când a ajuns lângă mine, în vârful degetelor și mi-a zâmbit, i-am văzut fața roșie de emoție, ochii strălucindi de bucurie și transpirația care îi aluneca de pe frunte pe obrajii durdulii. Matei nu se încurcase la niciun pas, totul era perfect pentru noi. Eram și eu emoționată, sub privirea plină de admirație a lui Matei și în mod sigur a celor din sală, care veniseră să mă vadă. Numai că
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]