4,538 matches
-
prima pagină, Apelul pentru înființarea Alianței Civice, cu toate semnăturile acelea ale fondatorilor, inclusiv a mea, am fost foarte emoționat. Am văzut ziarul în studioul de la Paris al "Europei Libere", eram împreună cu Monica Lovinescu și Virgil Ierunca Dumnezeu să-l ocrotească, bun om a mai fost și mult bine a făcut în viața lui! și, cum îmi amintesc, ne-au cam dat la toți lacrimile și ne străduiam să le ascundem unii de ceilalți. Cred că a fost una dintre cele
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
decât restul degetelor la diferite operații manuale și, ca atare, verigheta e mai ferită pe acest deget. Pe de altă parte, degetul inelar, mai ales cel de la mâna stângă, are o vână care comunică direct cu inima - “sediul tuturor sentimentelor”. Ocrotind degetul, inelul apără și menține sentimentul dragostei și al atașamentului solidar. 8. Degetul inelar era dedicat lui Apollo - zeul luminii solare, de aceea, verighetele trebuiau să fie de aur - metal simbolizând lumina astrului zilei, regalitatea și înțelepciunea. Credințe asemănătoare existau
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Dumnezeu și grija cea mare ce-o are pentru sufletele noastre, încât fiecăruia i-a dat un înger să-l păzească"695. Se povestea apoi de când are omul un înger păzitor și cât ajutor oferă acesta persoanei pe care o ocrotește. Din cauza sistemului deficitar al promovării și al plății abonamentului, revista Viața a întâmpinat numeroase probleme financiare, care i-au făcut pe colaboratori să își exprime îngrijorarea: "Avem în Moldova câteva reviste catolice redactate pentru popor și pe pragul minim de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
oaia neagră a autorilor Desperado e critica universitară. A fi autor Desperado n-are nicio legătură cu disperarea. Dacă există totuși ceva comun între cele două noțiuni, atunci aceasta nu poate fi decât nevoia acută, tipic Desperado de a fi ocrotit. Sunt romancieri care anunță că nu vor decât să-l amuze pe lector, sunt poeți care născocesc măști pentru a-l binedispune pe cititor. Și unii și alții speră că cititorul îi va lua în brațe la capătul textului și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
alte universuri, să trecem de la una la alta printr-un amestec de înțelegere și tandrețe, care să ne ducă la vorbele lui: "mintea e suflet". Iubirea pășește în etern în vreme ce poetul nu vrea decât să-i fie reazem, s-o ocrotească: deschizându-ne unul altuia poarta imaginea ta se scoală din pat și umblă lumina argintie din afara gratiilor se apleacă înainte ca malurile râului indispensabile peste apa stătătoare îți vezi fața ca o bucată din altă față semnul care rămâne o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
murmură în gene jalea bolilor"). Într-o vreme obsedată de demitizarea sentimentului, de golirea lui până ce nu rămâne decât sexul din el, o vreme ce se desfată cu vulgarități și reduce inexprimabilul la dimensiunea vorbei banale, tandrețea lui George Szirtes ocrotește basmul. Poemele lui se clădesc pe o filozofie a iubirii. Versurile în care el descrie apropierea fizică sunt timide și totuși directe, copleșitor de elocvente: Acolo unde te rupi În două îmi place cel mai tare să te Știu întreagă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
preciza însă că se face în mod obișnuit greșeala de a deduce automat că ironia duce la compasiune. Ei bine, nici poveste. Vezi cazul lui Flaubert. LV. Câmpul tău de bătaie este viața afectivă a personajelor. Ai vrea s-o ocrotești, dar o sfărâmi în replici puse pe hârtie (vezi Talking It Over). Rezultă de aici ceea ce am numit emoția întârziată: o contradicție atât de incitantă încât relectura devine un sine qua non. O relectură care nu urmărește șiretlicuri de tehnică
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a maternității, simbolul frumuseții perfecte, ocrotitoarea curtezanelor. Era adorată pentru mai multe atribuții, acelea de zeiță a bătăliilor, a înțelepciunii, a dragostei. Ca zeiță a bătăliilor era reprezentată pe spinarea unui leu cu o sabie în mână, îi însoțea, îi ocrotea pe cei aflați în luptă. Ca zeiță a înțelepciunii, ea îi sprijinea pe zei, pe regi, pe oamenii de rând și îi sfătuia în luarea celor mai bune decizii. Ca zeiță a dragostei, a excelat ca soră, soție, mamă, amantă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fiind ocrotitoarelor forței de perpetuare a oamenilor. Însuși Ahura Mazda, zeul suprem, venerat în zoroastrism ca principiu creator, al binelui, al ordinii, domnul înțelepciunii, cum apare în textul sacru Avesta, a creat-o pe zeiță pentru fertilizarea ogoarelor, pentru a ocroti sămânța vegetală, animală și umană. Era reprezentată ca o femeie frumoasă, voluptoasă și simboliza belșugul. Lilatu / Lilith este zeița nopții în miturile babiloniene, susținătoarea prostituatelor, mâna stângă a zeiței sumeriene Inanna. Simbolul ei este bufnița, semnifică fecunditatea dar și moartea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și pe Ismael, de teamă ca aceștia să nu aibă pretenția de moștenire. Agar și Ismael au rătăcit prin pustiu iar îngerul, mesagerul Domnului, a prezis că el va fi întemeietorul unui popor. Le-a făcut o fântână, i-a ocrotit. Ismael s-a căsătorit cu o egipteană, a avut doisprezece fii, aceștia au fost întemeietorii celor douăsprezece triburi ismaelite. Ismael a trăit 137 de ani, Avram, 175 de ani, și împreună cu fratele după tată, Isaac, l-au îngropat pe Avraam
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
că bărbatul seamănă cu unchiul ei, s-au recunoscut, ea a devenit prada remușcărilor pentru viața desfrânată. Unchiul a implorat-o să părăsească locul pierzaniei și să se întoarcă la mânăstire. Și el s-a considerat vinovat că nu a ocrotit-o suficient pe nepoata sa, că nu a avertizat-o de eventualele ispite. S-a întors la mânăstire, în chilie a mai trăit, în rugăciune și în privațiuni lumești, încă cinci ani, după care a mers la Domnul. Teodora trăia
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
nu și-a uitat originea și nici modul de viață din tinerețe, l-a sfătuit pe Justinian să ia măsuri de protejare a curtezanelor, să promulge o lege prin care se pedepseau violul și proxenetismul, o lege care proteja căsătoria, ocrotea femeile care erau obligate să se prostitueze, văduvele, orfanii și infirmii. Evlavioasă, a întărit creștinismul, ca și Justinian, a ridicat mânăstiri, biserici și aziluri pentru bătrâni, pentru prostituate, a înființat spitale. Făcea daruri mari bisericilor și mânăstirilor. La inaugurarea Bisericii
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Valjean a fost arestat de devotatul legii, Javert, dar a evadat din nou și a plecat s-o caute pe Cosette și s-o salveze din mâinile Thènardier-ilor. Urmează alte episoade în viața aventuroasă a lui Jean Valjean care a ocrotit-o ca un tată pe Cosette, devenită o fată de o rară frumusețe. În cele din urmă ea se va căsători cu Marius de Pontmercy, fiul unui ofițer bonapartist, salvat de la moarte tot de Jean Valjean. O replică de moralitate
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
dintre cărți îi apare și în dialectul aromân (Botsili di Didindi, 1993). Exponent al unei comunități străvechi din Munții Pindului, M. poartă încrustată în efigia sa noblețea și puterea de rezistență a strămoșilor săi viforoși. O lume solemnă și gravă, ocrotită de zeii locului domină confesiunea poetului, care se simte chemat, ca altădată Orfeu, să oficieze un cult al cuvântului ca pe un ritual cu virtuți sacerdotale: „Poezia pentru mine este o stare orfică a vieții și o stare sacerdotală a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
le Învăța să realizeze „lucruri minunate”. Transferate În cetate, aceste zeițe Își Împart În spațiul public controlul asupra lumii feminine, dar se și intersectează. Astfel, la Sparta, o Afrodita-Hera primea ofrande din partea mamelor Înainte de nunta fiicelor, iar la Atena Afrodita ocrotea nunta fecioarelor. Tot la Atena, tinerele erau consacrate Artemisei În timpul brauroniilor, În timp ce celelalte fete, Între șapte și unsprezece ani, alungate În apropiere de templul Atenei Polias și numite arrefore, trebuiau să țeasă mantia (peplul) care era apoi dusă În templul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este o divinitate federativă, după cum Artemisxe "Artemis" din Efes este o zeiță panioniană (Dionysosxe "Dionysos" din Halicarnas, 4, 25, 3-5; Titus Livius, 1, 45, 2; Tucidide, 3, 104, 3). Diana de pe Aventin - ca și cea din Efes - garantează azilul și ocrotește femeile și sclavii (servi - cervi); poate chiar muntele Își datorează numele „stăpânei păsărilor” (aves). O altă tradiție din secolul al VI-lea, tot greacă, este atestată În cultul Dianei din Ariccia, lângă lacul Nemi (Strabon, 5, 13, 12; Servius, comentariul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
bun, suntem bucuroși, veseli și optimiști, să putem Învinge ura zeilor și a oamenilor răi, a vrăjitorilor și a vrăjitoarelor, a păgânilor și a celor ce Îngaimă rugăciuni. Așadar, Mithraxe "Mithra" este zeul care răspândește ordinea universală răsplătindu-i și ocrotindu-i pe cei buni, la fel ca omonimul său indian; este zeul care „care, fără odihnă, veghează cu grijă creaturile lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>"” (ibidem, 133). Iar această funcție tipică de apărător al „contractului” este subliniată de Înșirarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
parte, identitatea etimologică nu trebuie să afecteze a priori definirea zeiței Nerthus, făcând din aceasta o zeiță legată de apă și mare, cum este cu siguranță Njördr, răsturnând astfel vechea și la fel de nesatisfăcătoarea definiție a lui Nerthus ca zeiță-mamă, care ocrotește agricultura; această definiție este cu atât mai nesatisfăcătoare, cu cât, În fragmentul citat din Tacitus, ea apare ca izvor de pace, bunăstare și bucurie pentru oamenii printre care este purtată În procesiune, dar nu apare și ca personaj specific legat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pricină, și singur. La el manifestarea puterii este un capriciu sau risipirea unui moment de plictiseală. Puterea lui poate tot atât de bine să nu se manifeste. Deoarece ființa lui nu depinde de nimeni, el poate tot atât de bine să rămână impasibil, să ocrotească sau să nimicească. El poate să se obiectiveze în cel stăpânit sau poate, renunțând la acesta, să se întoarcă la sine. În schimb, atunci când, hotărând în privința a ceva, eu hotărăsc implicit în privința mea, puterea mea nu poate să se manifeste
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
raza proiectului meu; eu sunt acest proiect și realizarea lui depinde de existența lucrului numit. De aceea ocrotirea face parte din esența puterii omenești; ea nu este doar o formă de tandrețe, ci conștiința manifestă a slăbiciunii mele. Când, în loc să ocrotească, nimicește, puterea omenească nimicește deopotrivă ființa celui puternic și se pierde pe sine ca putere. Singurătatea celui omenește puternic reprezintă sfârșitul puterii și nimicirea ființei lui, ca revers al nimicirii celui stăpânit. De aceea prima formă a izolării celui puternic
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
distrugerea apei, a pământului și a cerului eu fac experiența unei izolări esențiale care este totodată condamnarea mea. Câtă vreme acelea există, slăbiciunea dependenței ca temei al puterii mele rămâne ascunsă. Abia distrugându le, acest temei ajunge vizibil. Încetând să ocrotesc, am devenit singur. Dar pentru că temeiul puterii mele este dependența, independența singurătății îmi este refuzată și eu nu pot, asemeni celui puternic în sine, să mă retrag în ea. Singurătatea în care cad din clipa în care încetez să ocrotesc
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ocrotesc, am devenit singur. Dar pentru că temeiul puterii mele este dependența, independența singurătății îmi este refuzată și eu nu pot, asemeni celui puternic în sine, să mă retrag în ea. Singurătatea în care cad din clipa în care încetez să ocrotesc nu este putere, ci moartea mea. Pentru că proiectul nu cunoaște măsură, pentru că este avansare imperturbabilă către o cuprindere mai vastă (el începe modest și sfârșește grandios), preluarea ajunge treptat să se facă în exces. Proiectul este prin natura lui expansiv
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
facă în exces. Proiectul este prin natura lui expansiv; el tinde să preia și să consume tot ce îi iese în cale. El „aruncă înainte“ propriul său nesaț și nevoia de lucrul numit devine atât de aprigă, încât îmbrățișarea care ocrotește se transformă în cuprindere devastatoare. Raportul meu cu ființa lucrului numit nu mai este sacrificial; în actul preluării lui în proiect, eu nu mai recunosc eternitatea tiparului care generează fără încetare ființa lucrului consumat; eu nu mă mai întorc către
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de 6 decembrie, iar dintre sfinții ocrotitori ai oțetarilor îi amintim pe sfântul Amand prăznuit la data de 6 februarie și pe sfântul Vincențiu prăznuit la data de 22 ianuarie. Muncitorii care împing butoaiele și cei care transportă vinul sunt ocrotiți de: sfântul Eustațiu sărbătorit la data de 20 septembrie, sfântul Nicolae prăznuit la data de 6 decembrie, sfântul Lubin sărbătorit la data de 14 martie. Sfântul Ioan Botezătorul, prăznuit la data de 24 iunie, este patronul celor care descarcă vinul
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
și plasma caldă a sângelui legionar care în murmur lin, ca o rugăciune, vegheză în țărâna neamului românesc. Răzlețiți oriunde, legionarii apără ființa neamului păstrându-i credința până la strigătul din urmă și ceasul de apoi, neîngenunchiați, cu fruntea la cer, ocrotiți de Mihail, Ahanghelul Dreptății. Despre osânda și pătimirea noastră vor vorbi și pietrele! Vuind, cumplita urgie se va înfrunta veșnic cu neînvinsa IUBIRE, până când tulnicele heruvimilor vor suna chemarea din urmă. Atunci, nici o putere din negrul infern nu va putea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]