7,232 matches
-
Stăpânirea timpului prin disponibilitățile intelectului, dimensionează grandoarea viziunilor cosmogonice, erudiția covârșitoare a cunoscătorilor marilor doctrine filosofice din toate spațiile culturale ale umanității. Timpul și spațiul sunt noțiuni primare, indisolubil legate una de alta, care definesc esența umană. Odată cu izgonirea din Paradis, cu această primă cădere din timp, oamenii au încercat să exploreze și să clarifice aceste noțiuni, deoarece orice ieșire din timp reprezintă o ieșire cu totul din ordinea cosmică, integrarea într-o altă ordine, un alt univers, pe care omul
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
i se va întâmpla, omul nu va mai fi un animal istoric. Și atunci, după ce-și va fi pierdut până și amintirea adevăratei eternitați, a primei sale fericiri, îsi va întoarce privirile spre universul temporal, spre acest al doilea paradis din care a fost izgonit. BIBLIOGRAFIE Opera: Capra, Fritjof - Taofizica, Editura Tehnica, colecția Taifas, București, 2004 Chevalier, Jean, Alain Gheerbrant - Dicționar de simboluri, Editura Artemis, 2008 Dan, Sergiu Pavel Proza fantastică românească, Editura Minerva, București, 1975 Eliade, Mircea Nopți la
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
Mihaela-Raisa Tofănel Pentru mine, copilăria este o perioadă nevinovată și veselă din viața fiecăruia. Această perioadă este ca un paradis care, cu timpul, se pierde și toți oamenii regretă că au pierdut așa un dar prețios. Aceasta haină de aur este ca o stea și, odată cu trecerea ei, steaua nu mai luminează, pierzându-se în negura nopții. Cu fiecare minut
În hainele de aur ale copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_693]
-
Atunci, natura e plină de viață și întrece pe oricine și orice la frumusețe. Oare este trecătoare această frumusețe? Dar, de ce să fie așa? Soarele are cele mai puternice raze vara, tabloul auriu amestecat cu puțină cafea este toamna, iar paradisul alb este doar iarna. Natura nu are o frumusețe trecătoare are doar haine pe care le îmbracă și cu ajutorul cărora se schimbă total. Acum câtva timp, livada era acoperită cu o pătură albă de nea care s-a așternut peste
Primăvara în haine de sărbătoare. In: ANTOLOGIE:poezie by Estera Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_680]
-
chestiile astea - ceea ce, sincer, îmi ia aproape toată ziua - aș prefera să mă joc cu Rosa, nu să mă spetesc gătind ca o sclavă. Când a pomenit-o pe preaiubita ei fiică, vocea lui Alice s-a înmuiat. Pentru ea, paradisul însemna să-și lipească nasul de căpșorul ei călduț, cu păr mătăsos, și să privească fețișoara aceea serioasă, cu un năsturel de nas și cu ochi albaștri uriași, în timp ce Rosa se concentra asupra a ceea ce-i atrăsese atenția: cheile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și de cuplul de bătrânei. De ochii plini de încredere ai bătrânei. Hugo s-a uitat în ochii întrebători ai tinerei din fața lui și și-a amintit de Alice. A ezitat, luptându-se cu ideea că singura posibilitate ca „Hambarul Paradisului“, așa cum fermierul insistase să fie numit în pliant, să devină o minunată casă de familie era dacă familia în cauză era una de șoareci de câmp. —Dumneavoastră l-ați cumpăra, dacă ați fi în locul nostru? l-a presat femeia, uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ce se circumscriu în ele însele și nu se află prin fire în mai multe ceea ce le caracterizează”. În această perspectivă, Maxim dezvoltă ideea de om ca microcosmos, mediator al celor cinci diviziuni ale creației: între masculin și feminin, între paradis și lume, între cer și pământ, între creație sensibilă și creație inteligibilă, și între Dumnezeu și creație. Aceasta este vocația omului de a depăși aceste diviziuni, pentru a manifesta caracterul teofanic al universului. Jean Claude Larchet recunoaște că viziunea lui
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Se simți dintr-o dată, într-o uriașă însingurare, rupt de tot ce-l înconjoară și, o tristețe grea îl cuprinse... - Acestea să fie, oare, răspunsurile la întrebările din mine?! ”- Fericirii îi lipsește întotdeauna ceva!... îi șopti un gând. În sânul Paradisului, Adam n-a fost cu totul fericit și a mușcat din mărul blestemat...!”. O clipă simți din nou cum spaima i se strecură în vine. Din ce în ce simțea o neliniște... o încordare neînțeleasă, în jurul său. Pulsul începu să
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
În Dumnezeu... Eu sunt liber cugetător” (liber-cugetător); Pag. 621: „Am fost și am rămas plin de orgoliu.” Prefața (scrisă, probabil, de doamna Silvia Colfescu), având titlu bombastic, trebuie să fie, de asemenea, analizată. Pag. 7: „... rămânând cu Încăpățânare confinat În paradisul său de idealuri...” (Termenul „confinat”, Însemnând „aer viciat, stricat, Închis”, a fost folosit greșit); Pag. 7: „... cutreieră toată Europa...” (trei patru țări cutreierate nu Înseamnă toată Europa); Pag. 9: „... se stinge prematur, În 1968...” (la 64 de ani nu Înseamnă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
pietre de râu, a căror rotunjime și albeață jucăușă netezesc gândurile. Poiata găinilor și grajdul vitelor se găsesc În stânga, cum intri pe poartă, lângă magazia de lemne. În dreapta, sub casă, două pivnițe În care sunt ferecate esențele tari ale acestui paradis - sub formă de compoturi, gemuri, zacuști, slănină, cârnați, vin și țuică. Urci scările, umbrite de cei doi peri pletoși așezați de o parte și de alta, și ajungi la o portiță vopsită În albastru, care, cu scârțâit răsunător, marchează intrarea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
care abia acum te trezești. De fiecare dată când merg În vacanță mi-e din ce În ce mai greu să mă smulg de acolo. Sunt legată de locul Ăsta prin fire nevăzute, pe care timpul n-a reușit să le desfacă. Din acest paradis am fost smulsă la vârsta de patru ani și dusă Într-un oraș muncitoresc cu blocuri de beton, pe cerul căruia flutura stindardul fumului de cocs. mama Ana murise când aveam trei ani și jumătate și tata a hotărât că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
liber drumul spre cer. Am urcat cu sufletul la gură dealul spre cimitir. Întotdeauna când ceva nu mergea eram tentată să mă las legănată de ideea că dacă mama Ana ar fi trăit, viața mea ar fi rămas aici, În paradis, și n-ar fi trebuit să mă mut la oraș, cu niște părinți excesiv de grijulii și de prevăzĂtori, care voiau foarte puțin de la viață și Încercau să-mi impună modelul lor existențial. la drept vorbind, nu știam dacă aș fi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
subterane care leagă punctele-cheie. Te lăfĂi după cursuri În piscină, după ce faci două-trei ture pe pista de atletism care Înconjoară tere- nurile de tenis. Nu Încetezi să te minunezi de incredibilele facilități de care se pot bucura aici studenții. iar paradisul Însuși s-a pogorât pe pământ sub forma laboratoarelor de informatică, dotate cu calculatoare de ultimă generație, la care există acces nelimitat. Când intri acolo dispare Întreaga Canadă, cu toată zăpada ei. Acolo e Paradisul. Zilele trec pline de fericire
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pot bucura aici studenții. iar paradisul Însuși s-a pogorât pe pământ sub forma laboratoarelor de informatică, dotate cu calculatoare de ultimă generație, la care există acces nelimitat. Când intri acolo dispare Întreaga Canadă, cu toată zăpada ei. Acolo e Paradisul. Zilele trec pline de fericire și uitare, scufundate În stratul pufos de zăpadă care se așterne În fiecare zi pentru a șterge orice urmă a trecerii timpului. Și dacă n-ar fi dorul de Janet, n-ar mai rămâne decât
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de la țară, crescut prin văi și coline, acest surogat de viață ? Cât de straniu și de umi- litor trebuie să fi fost pentru el să se adapteze la limbajul de lemn al noii lumi socialiste ? Dar eu Însămi ? Îmi pierdusem paradisul copilăriei la țară la o vârstă atât de fragedă, În schim- bul copilăriei Într-un oraș muncitoresc, printre dărâmăturile caselor vechi și schelele construcțiilor muncitorești ale epocii de aur profilate pe cer ! Era de fapt ceva foarte familiar În aceste
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pietre de râu, a căror rotunjime și albeață jucăușă netezesc gândurile. Poiata găinilor și grajdul vitelor se găsesc în stânga, cum intri pe poartă, lângă magazia de lemne. În dreapta, sub casă, două pivnițe în care sunt ferecate esențele tari ale acestui paradis - sub formă de compoturi, gemuri, zacuști, slănină, cârnați, vin și țuică. Urci scările, umbrite de cei doi peri pletoși așezați de o parte și de alta, și ajungi la o portiță vopsită în albastru, care, cu scârțâit răsunător, marchează intrarea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care abia acum te trezești. De fiecare dată când merg în vacanță mi-e din ce în ce mai greu să mă smulg de acolo. Sunt legată de locul ăsta prin fire nevăzute, pe care timpul n-a reușit să le desfacă. Din acest paradis am fost smulsă la vârsta de patru ani și dusă într-un oraș muncitoresc cu blocuri de beton, pe cerul căruia flutura stindardul fumului de cocs. Mama Ana murise când aveam trei ani și jumătate și tata a hotărât că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
liber drumul spre cer. Am urcat cu sufletul la gură dealul spre cimitir. Întotdeauna când ceva nu mergea eram tentată să mă las legănată de ideea că dacă mama Ana ar fi trăit, viața mea ar fi rămas aici, în paradis, și n-ar fi trebuit să mă mut la oraș, cu niște părinți excesiv de grijulii și de prevăzători, care voiau foarte puțin de la viață și încercau să-mi impună modelul lor existențial. La drept vorbind, nu știam dacă aș fi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
tunele subterane care leagă punctele-cheie. Te lăfăi după cursuri în piscină, după ce faci două-trei ture pe pista de atletism care înconjoară terenurile de tenis. Nu încetezi să te minunezi de incredibilele facilități de care se pot bucura aici studenții. Iar paradisul însuși s-a pogorât pe pământ sub forma laboratoarelor de informatică, dotate cu calculatoare de ultimă generație, la care există acces nelimitat. Când intri acolo dispare întreaga Canadă, cu toată zăpada ei. Acolo e Paradisul. Zilele trec pline de fericire
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pot bucura aici studenții. Iar paradisul însuși s-a pogorât pe pământ sub forma laboratoarelor de informatică, dotate cu calculatoare de ultimă generație, la care există acces nelimitat. Când intri acolo dispare întreaga Canadă, cu toată zăpada ei. Acolo e Paradisul. Zilele trec pline de fericire și uitare, scufundate în stratul pufos de zăpadă care se așterne în fiecare zi pentru a șterge orice urmă a trecerii timpului. Și dacă n-ar fi dorul de Janet, n-ar mai rămâne decât
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
băiat de la țară, crescut prin văi și coline, acest surogat de viață ? Cât de straniu și de umilitor trebuie să fi fost pentru el să se adapteze la limbajul de lemn al noii lumi socialiste ? Dar eu însămi ? îmi pierdusem paradisul copilăriei la țară la o vârstă atât de fragedă, în schimbul copilăriei într-un oraș muncitoresc, printre dărâmăturile caselor vechi și schelele construcțiilor muncitorești ale epocii de aur profilate pe cer ! Era de fapt ceva foarte familiar în aceste barăci construite
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
țigarete în pachet, și restrângând și strângând bine, vom vedea evidentul. O, orbire a rațiunii umane ale cărei extreme conduc pe nefericiții muritori! O, viclenie a Dușmanului rău! Să ne amintim că, atunci când Dumnezeu a pus primii noștri părinți în paradisul terestru, a lăsat toată acea divină grădină în uzufruct, și le-a interzis să atingă fructele pomului cunoașterii binelui și răului, dar a venit Ispita și le-a promis că ar fi ca zeii, cunoscători ai binelui și răului, și
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
nici Îngăduitoare nu se arăta, era un fel de care pe care mocnit, oricînd putea să izbucnească o dispută deschisă, violentă, fuseseră destule. Ani de zile se tot Încercase desființarea iadului; Copenhaga ar fi Însemnat să ajungă pe urmă un paradis, așa s-ar fi putut zice. Dar Christiania se dovedea de neclintit și, dacă tot nu se schimba nimic, merele stricate măcar se aflau Într-o singură căciulă: autoritățile cam așa priveau lucrurile. Oricum, cine putea să afle tot ceea ce
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pe lîngă Ann, dar aceasta l-a Împiedicat, Întinzînd brațele cruce, În tăcere. Și el parcă amuțise, nu scotea nici unul un sunet, respirațiile doar, tot mai repezi, deveniseră ușor șuierătoare; doi șerpi se priveau față În față - fiecare, pradă. Pomul paradisului nu găzduise doar unul, cel Încolăcit pe trunchi sau pe o ramură, cum era Înfățișat prin picturi, ci o mulțime, pentru că merele nu se terminaseră niciodată; Adam și Eva luaseră cu ei pomul mereu roditor, tîrÎtoarele Îi urmaseră, chiar pătrundeau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
celor doi; femei - carne, nu sfinte. Thomas și Ann s-au atins, instinctul Întrecea rațiunea, repunea În drepturi pornirile omului dintîi. Din amestecul tați cu fiice, mame cu fii, frați cu surori, se plămădise, prin peșteri și păduri, nu În paradis, omenirea. Simțămîntul păcatului se născuse tîrziu, fusese descoperit Dumnezeu, familia căpăta preț, legi anume aduseseră rînduială. Dar tot mai des, prin alte legi, impuse probabil de un subconștient colectiv, fuseseră Înlăturate de la o vreme Îngrădire după Îngrădire, aproape că nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]