64,416 matches
-
face Cosimo, personajul din Baronul din copaci? Nici lui Cosimo nu îi e ușor, mai ales la început, dar lumea lui verde și mișcătoare, de crengi și frunze, nu e prin convenție instantanee o lume posibilă, ci devine astfel, pe masura ce personajul o descoperă și o stăpînește. Cățărat într-un copac pe cînd era copil, în timpul unui conflict cu părinții, micul baron rămîne acolo pentru totdeauna. La început din ciuda, apoi din ambiție și teribilism, în cele din urmă chiar împotriva inimii
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
au reconstituit evenimentele. În final abia își deconspira complotul la fabulație, ori se demască drept fapturi la fel de bizare ori neobișnuite că și protagoniștii povestirilor lor. Sau cel puțin așa procedează călugărita din Cavalerul inexistent, naratoarea care e de fapt și personaj, o războinica îndrăgostită de eroul masculin, sau mai bine zis de eroii-bărbati, pentru că trece de la unul la celălalt, așa cum o seduce propria imaginație creatoare de isprăvi fantastice. De fapt, și ea și toți ceilalți naratori sînt îndrăgostiți de închipuirea lor
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
lor care concepe asemenea fantasme uluitoare. Fantasticul e sabotat, dar astfel și insinuat cu tertipurile firescului, de umorul conceput că imensă doză de bun simț într-o lume în care se petrec tot felul de ciudățenii. Orice întîmplare supranaturala, orice personaj fabulos, cum e, de pildă, cavalerul inexistent (o armura în care nu se află nici un corp, dar totuși o făptura cu identitate) e inserata pe fundalul unui univers firesc și cotidian, care se miră cînd descoperă ceva altfel, bombăne eventual
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
român, sub o zodie filistină, care făcea cu putință că "un domn subsecretar de stat" să se întrebe, "în plină ședința publică, nedumerit, ce mîncare de pește este și aia, scriitorul". De la "salahorul" Eminescu, "scriitorul literar a fost disprețuit de personajele și partidele politice vechi și noi", declară poetul, făcînd, de fapt, o tranziție către... tranziție. Oricum imaginea oferită în epoca interbelică e azi mai actuala decît fosta "actualitate" realist-socialistă ce ar fi fost dispusă a și-o anexă: "În două
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
sa de proza Caragiale din 1998, în sumar, la capitolul Addenda. Scrisorile marelui dramaturg (cu deosebire cele din perioada berlineza) sînt compuse într-adevăr că adevărate opere de artă, rămînînd nemuritoare, că întreaga să opera. Studiul despre Duiliu Zamfirescu (mie personaj dezagreabil, ceea ce nu înseamnă că depreciez opera literară) e, negreșit, plin de substanță. Mărturisesc că nu m-a convins deloc argumentația istoricului literar că articolul împotriva lui Eminescu din Literatorul (1880) semnat Rienzi nu e al lui Zamfirescu. E drept
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
în zonele eșecului. Singurul merit al românului este că a verificat autorului sau că poate aborda și mediul urban, ba chiar că demonstrează cultură (chiar erudiție), într-o amplă narațiune care avea la temelie teoria metempsihozei. Și o observație. Nu personajul Toma Novac expune teoria metempsihozei, ci cel numit Aleman. Remarcabil în toate e densul studiu despre Paul Zarifopol, în care îi reface, atent, arborele genealogic (demonstrîndu-i, cu probe imbatabile, originea grecească), petrecerea să pînă în 1914, lungă vreme, în Germania
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
pe care o ratează cînd te aștepți mai putin, prăbușindu-se în disperată scormoneală a seducătorilor. Două române de curînd apărute la Editură Univers în seria Knut Hamsun, ce-i drept mai puțin reușite decît marile lui capodopere, însuflețesc aceleași personaje frămîntate de neastîmpărul firii și de vremelnicia iubirii: Visătorii și Cer de toamnă înstelat. Eroii ambelor cărți sînt niște rătăcitori, în chip propriu, bărbați care nu își găsesc liniștea pentru că sînt mereu îndrăgostiți de femei de care nici nu se
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
de propria lui logodnică de îndată ce logodna e ruptă, în vreme ce aventurierul fără nume din Cer de toamnă înstelat iubește prin competiție cu alți bărbați, aleargă după ceea ce e confirmat de altii drept obiect al dorinței. Ce e interesant, mai ales la personajul din al doilea român, este că el întruchipează explicit atît inventatorul, cît și nestatornicul: cel care își creează propriile sale ficțiuni amoroase, abandonîndu-le mereu pentru altele. Eroul concepe tot soiul de mașinării, mai mult sau mai putin banale ori ciudate
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
sau mai putin banale ori ciudate: fierăstraie de tăiat copaci enormi, instalații de țevi pentru captarea apei, ori simple mașini de cusut făcătoare de vestminte modeste pentru sărăntoci. Fiecare mașinărie e asociată cu o poveste de dragoste, în sensul că personajul se îndrăgostește în timp ce își prezintă invențiunea. Legătură nu e, evident, întîmplătoare. Eroul lui Hamsun nu e, însă, un Pygmalion, pentru că el nu e decît un inventator de duzină, mai degrabă un comis-voiajor de instrumente ciudate. Cînd "inventatorul" intra în criză
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
supusă "exact cât trebuie" antecesorului dictator al lui Sapiens, devenită însă mai apoi cu atat mai intransigenta - "mai cu seamă când e vorba de gloria propriului grup, meritata sau nu". Descrierea symposionului literaților e partea cea mai satirica a epistolarului: personajele poartă nume precum Sugens (exeget), Caius Philo Cadaverina (admirator al numai gloriilor trecute), Amens, Scabidus, Aebilitatis etc. Iată, de pildă, biografia semnificativă a marelui filozof și scriitor Aemilius Rabiosus: "Plecase din Italia în tinerețe, pentru a se opri în cele
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
tratate despre binefacerile morții". Pentru împăratul înseninat doar de "întâlnirea semenilor în cuvânt", dar convins că "istoria nu are nici o noima", contrastul dintre vorbele creștinilor și faptele de la care pornesc acestea e prilej de veșnică frământare. Pentru cel înconjurat de personaje ale căror nume le arăta felul de a fi (onoma îl conține pe on, ca la Platon), ruptura dintre dogmă și realitate e cea mai bună dovadă a oboselii zeilor; întrebarea este dacă se va ajunge la situația inversă, în
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
ironic, alteori liric, atât mutațiile majore ce pot schimba ontic individul cât și permanentă iraționalului în gândire, cu tot arsenalul sau - de la sublimul sacralității, la obscurantism și conveniente. Pline de haz și aluzii la contemporaneitate (unele nu le-am decriptat), personajele lui Dan Negrescu ne obligă într-adevăr să coborâm "în lumea perfid ignorată a propriei noastre conștiințe". În fluctuantele straturi de încredere și neîncredere, de revoltă și nepăsare, de Orient și de Occident. Dan Negrescu, Epistolar Imperial, Editura Paideia, 1998
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
distinctive. Oricum, ierarhia frecventei e cu siguranță mai usor de stabilit în viață (pe baza registrelor de stare civilă) decît în literatura: e o imagine de coșmar cea a eventualelor armate de cercetători care ar încerca să înregistreze toate numele personajelor din toate cărțile publicate în, să zicem, un secol de literatură. Ipoteza unei statistici globale în literatura e repede eliminată, fie și numai la gîndul imposibilității de a decide în mod unitar între semnificativ și nesemnificativ: între personajul autentic și
Mode onomastice în literatură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18118_a_19443]
-
toate numele personajelor din toate cărțile publicate în, să zicem, un secol de literatură. Ipoteza unei statistici globale în literatura e repede eliminată, fie și numai la gîndul imposibilității de a decide în mod unitar între semnificativ și nesemnificativ: între personajul autentic și simplă menționare a unui nume, între personajul secundar și cel principal, între personajele practic inexistente ale romanelor fără cititori și cele impuse de cărțile importante și de succes, între eroul contemporan și cel istoric. Rămînem astfel, în mod
Mode onomastice în literatură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18118_a_19443]
-
zicem, un secol de literatură. Ipoteza unei statistici globale în literatura e repede eliminată, fie și numai la gîndul imposibilității de a decide în mod unitar între semnificativ și nesemnificativ: între personajul autentic și simplă menționare a unui nume, între personajul secundar și cel principal, între personajele practic inexistente ale romanelor fără cititori și cele impuse de cărțile importante și de succes, între eroul contemporan și cel istoric. Rămînem astfel, în mod fatal, la constatările produse pe baza impresiilor subiective (datorate
Mode onomastice în literatură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18118_a_19443]
-
unei statistici globale în literatura e repede eliminată, fie și numai la gîndul imposibilității de a decide în mod unitar între semnificativ și nesemnificativ: între personajul autentic și simplă menționare a unui nume, între personajul secundar și cel principal, între personajele practic inexistente ale romanelor fără cititori și cele impuse de cărțile importante și de succes, între eroul contemporan și cel istoric. Rămînem astfel, în mod fatal, la constatările produse pe baza impresiilor subiective (datorate cărților mai importante sau, mai adesea
Mode onomastice în literatură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18118_a_19443]
-
cu artificialul, cu comicul fonetic mai mult sau mai putin reperabil în realitatea lingvistică. Exemple tipice se găsesc în lungile enumerații ale lui Marian Popa: Antologea, Atintis, Brepurgel, Bubencu, Buibăr, Buzduc, Căcuciu, Cotfase, Delabuda, Gîndut, Hătcărău etc., dar și în personaje că Ghideon Ghinolea, Aneofita (Petre Sălcudeanu); Nicanor, Dealatul, Fără (D.R.Popescu). În categoria numelor simbolice mi se par a se distinge mai ales modă mai conformist-oficială a mîțului Manole (Manole Crudu, Manole Suru) și cea cu intenții mai mult sau
Mode onomastice în literatură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18118_a_19443]
-
numelor simbolice mi se par a se distinge mai ales modă mai conformist-oficială a mîțului Manole (Manole Crudu, Manole Suru) și cea cu intenții mai mult sau mai putin subversive a simbolismului religios. După obsedantul deceniu, un număr semnificativ de personaje masculine din proza românească poartă numele evangheliștilor: eroul-martor și/sau personaje, cu mare probabilitate, un Ioan, Luca, Matei sau Marcu (la Paul Georgescu, Radu Petrescu, Sorin Titel ș.a.).
Mode onomastice în literatură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18118_a_19443]
-
mai conformist-oficială a mîțului Manole (Manole Crudu, Manole Suru) și cea cu intenții mai mult sau mai putin subversive a simbolismului religios. După obsedantul deceniu, un număr semnificativ de personaje masculine din proza românească poartă numele evangheliștilor: eroul-martor și/sau personaje, cu mare probabilitate, un Ioan, Luca, Matei sau Marcu (la Paul Georgescu, Radu Petrescu, Sorin Titel ș.a.).
Mode onomastice în literatură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18118_a_19443]
-
fost imensă, nu mai e cazul s-o spunem - însă orice alt comportament n-ar fi fost demn de acest Cezar al huilei, care, de-o bună bucată de vreme, vorbeste despre sine la persoana a III-a, ca orice personaj istoric ce se respectă. Bătălia bezmetica de la Stoenesti constituie cea mai bună încheiere a aventurilor unui mic shogun însetat de putere și capabil să sacrifice, cu cinism, pentru poftele sale, vieți omenești. Spre deosebire de shogunii adevărați, Miron Cozma s-a dovedit
Tehnica desperado nu tine la Stoenesti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18096_a_19421]
-
și Petre Român!") se află la originea actului de semi-justitie comis de C.S.J. Simplă condamnare a lui Miron Cozma, fără ca nimeni dintre binecunoscuții complici din viața politică să-l însoțească la ocna e una din marile ironii ale sorții post-decembriste. Personajele de care el și-a legat, în ultimii zece ani, numele, își văd liniștite de treburi, mulțumite că au știut să scoată maximum de profit din acțiunile acestui desperado lovit de viziuni dictatorial-imperiale. Fără a avea cine știe ce noțiuni de drept
Tehnica desperado nu tine la Stoenesti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18096_a_19421]
-
se plângeau că asemenea cărți despre lungă perioada comunistă nu s-au prea scris de zece ani încoace. Cartierul Primăverii... este, cum s-a spus deja, un român satiric (unul cu cheie), care lasă să se întrevadă, sub măștile ficțiunii, personaje care au scris (și rescris, în maniera orwelliană) istoria României postbelice. În ultimele pagini ale cărții, într-o discuție imaginara cu "Criticul" (instanță critică și autocritica la care autorul se raportează permanent, românul fiind "pus în abis" la finele fiecărui
Cronica unei "iepoci" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18101_a_19426]
-
unul mai sfidează azi această mecanică a revoluțiilor). Faptul că instaurarea comunismului a stat în România sub semnul lui I.V.Stalin și I.L. Caragiale, ca să folosim o aserțiune care a făcut carieră, se oglindește cel mai bine în maniera realizării personajelor. Titus Popovici este, în această privință, un maestru neîntrecut. Disciplină dezordinii etalează o adevarată galerie de personaje, de la cele care poartă patina grotescului (cuplul Ceaușescu, Nikita Hrusciov sau Leonid Brejnev, complet ramolit, confundându-si interlocutorul), la cel al lui Iosif
Cronica unei "iepoci" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18101_a_19426]
-
semnul lui I.V.Stalin și I.L. Caragiale, ca să folosim o aserțiune care a făcut carieră, se oglindește cel mai bine în maniera realizării personajelor. Titus Popovici este, în această privință, un maestru neîntrecut. Disciplină dezordinii etalează o adevarată galerie de personaje, de la cele care poartă patina grotescului (cuplul Ceaușescu, Nikita Hrusciov sau Leonid Brejnev, complet ramolit, confundându-si interlocutorul), la cel al lui Iosif Visarionovici Djugasvili - Stalin, artizanul unei terori inimaginabile, al lui Mao Zhe Dong, surprins într-o atitudine de
Cronica unei "iepoci" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18101_a_19426]
-
drept companie decît o menajeră, o nepoata, pe preotul și pe bărbierul satului, a dat în patimă lecturii romanelor cavalerești și și-a schimbat identitatea și viața din pricina lor. Cervantes nu ne exiplică nimic. Comentatorii se mărginesc să constate nebunia personajului, o nebunie însă extrem de ciudată, despre care Unamuno crede că este "de dragul nostru și spre folosul nostru", ca "un exemplu etern de generozitate spirituală". Admirabila caracterizare, dar care nu lămurește lucrurile cîtuși de puțin. Tot ce putem afirmă cu oarecare
Două efecte ale citirii cărtilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18129_a_19454]