10,156 matches
-
restaurările erau un lucru frecvent în București, se transmiseseră de la o biserică la alta. Când n-avea decât vreo zece ani, un zugrav din Giurgiu îl lăsase, în timpul unor lucrări în biserică, să se suie pe niște schele și să picteze ochii și gura sfântului Constantin și pe ale mamei sale, Elena, care se cam afumaseră de la lumânări. Băiatul a luat pensula de la zugrav și, lucrând cu mâna lui de copil, a vădit un talent ieșit din comun. Atunci a intrat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Dar așa ceva nu vom suporta! Glasul lui Creel se auzea slab, dar mai hotărât, din semiîntunericul de la colțul străzii: - Fara, nu face nimic pripit. Nu uita că nu este prima clădire nouă care se ivește în Glay de când a fost pictat acest tablou. Fara tăcu. Iată o însușire a soției lui cu care nu era de acord: felul ei de a-i aminti în mod inutil lucruri neplăcute. Știa exact ce voia să spună. Această societate gigantică și cu atâtea tentacule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
din sala mâncării înspre ascunzători și locuri secrete. Când l-a întrebat pe Godun dacă înrămase tablourile ori le cumpărase de-a gata, felul nepăsător în care-i spusese: „Eu le-am pus în rame și tot eu le-am pictat“ îi oprise vorbele în gât. Așadar, Godun, care sub o dictatură din Europa fusese inginer agronom, dintr- odată, în Estul liber, se distra copiind prepelițele și peștii din albume de artă. Pe când râdea singur, ca un nebun, își simți hainele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
care o văzuse reprodusă la Isfahan, în mărimea ei cât peretele, la un vânzător italian, în timpul războiului cu Irakul. Nu s-ar fi gândit s-o găsească acolo unde se aștepta mai puțin. Se-ntrebă dacă blajinul Godun știa ce pictase: secvența pompoasă și teatrală a îngenuncherii nevestei, mamei și fiicelor învinsului Darius, în fața lui Alexandru cel Mare. În Iran nu-l iubeau pe macedonul nebun care, într-un avânt de beție, le incendiase Persepolisul, dar, atunci, în încăierările nesfârșite cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
armatele lui Saddam, orice gest de glorificare a nobleței persane de altădată era bine-venit. El privise tabloul din toate unghiurile și fusese singurul dintr-o curte plină de gură- cască, ce i se adunaseră în jur, care cunoștea cine îl pictase și pe cine înfățișează. Dar ce conta, câtă vreme ideea era să se-arate cum două prințese, o regină și-o mamă, fuse seră onorate de Alexandru Cuceritorul, care nu le mișcase un fir de păr! Omar, care atunci avea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
locul lor. Mi-e totuna. Cred că te plictiseai. Le-am adus pe toate aici acu’ trei-patru ani, când am încetat să mă mai ocup de vopsele, de pensule și m-am hotărât să fac bani. Dar știi ce-ai pictat? îndrăzni Omar. — Haide, omule, o iei prea în serios! O vreme am știut, da’ pe urmă am uitat... De obicei, făceam asta ca să mă liniștesc și pentru că îmi și plăcea... Omar se sprijini într-un cot și desprinse tabloul cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mă liniștesc și pentru că îmi și plăcea... Omar se sprijini într-un cot și desprinse tabloul cu scena înfrângerii de la Issos: — Uite, de pildă ăsta... — Chiar că te plictisești... Ce mai știu e că de aici mi-a plăcut să pictez războinicii, femeile și maimuța... Dar, știi? Unul dintre ei doi e Alexandru cel Mare... — E ăsta, îi spuse Omar, atingându-l cu degetul pe bărbatul în roșu. — Ești sigur? Pentru că mie tot mai mult îmi plăcea ălălalt, în armură, dar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ziceți voi, tu și ceilalți, toată ziua... Uită-te: asta e Sisygambis, mama regelui Darius, asta e Statira, nevastă-sa, și mai sunt Drypetis și Borshineh, fetele. — Frate, da’ cum le știi! Și când te gândești că eu le-am pictat, copiind un tablou!... Crezi în coincidențe? Fiindcă eu sunt perplex de când am găsit aicea, la tine, copia asta în ramă. — Ei, asta-i! Și ce crezi că mare filosofie ascunde o întâmplare ca asta? Trebuia să ne întâlnim și uite
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
au pierit nouă sute și mai bine de mii de suflete... Nu puteau nici martirii voștri să moară degeaba! E mai convingător să te lupți pentru o nație care a avut regi ca Darius și femei precum astea, de le-am pictat... — De acord cu tine, numai că, atunci, în urmă cu treizeci de ani, nu spuneau o vorbă că Darius își lăsase regina și fiicele, și pe Sisygambis, pe maică-sa, pe câmpul de luptă! — Bun, și acum ce te-nfurii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mărunțiș, se împiedică de o tavă sau de o cutie cu roți, din care o jumătate de om, cu picioarele retezate din șold, îi vorbi: 1. Doamna Soarelui, reprezentare tradițională a unei femei cu chipul înconjurat de petale; motiv curent, pictat pe vasele iraniene. — Agha Mohandess, soția ta e în primejdie, iar eu trebuie să-ți spun ție, fiindcă pe ea n-o găsesc, nici nu știu cum o cheamă. — Care soție a mea? Cine ești? Vorbești de Ghazal? — Khodaya! Dacă știam cine
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ascetică și gestul sacru, cu una sau ambele mâini, pentru că, se știe, un portret devine complet dacă se văd și liniile mâinii. Tehnica de topire a desenului în peisaj se poate observa în mâinile împreunate și în desenul mâinilor care pictează, gândesc și se roagă, după ce au muncit și au purtat divinitatea, de pildă, la Albrecht Dürer (1471-1528). Aproape nu există domeniu în care să nu observăm degetele pe harpă, la pian sau pe corzile și arcușul viorii: mâna vorbește și
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
nu i-ar fi simțit lipsa dacă într-o dimineață o fetiță zglobie nu s-ar fi lovit de cufărul cerșetorului. „O -își spuse eadar e cutia moșului ce cerșea aici, eu am să o iau acasă, am să o pictez atât de frumos încât întreaga lume va fi uimită de bijuteria mea și apoi am să o vând, iar cu banii voi cumpăra medicamentele de care are nevoie mama mea”. Căci auzise ea pe doctor când spunea că numai un
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
îi va salva viața, ori ei erau săraci, de unde atâția bani?. Dar ea știa acum. Așa că luă cufărul pe care-l numi „cutia credințelor magice”, pentru că numai o magie îi putea vindeca mama. Și odată ajunsă acasă se apucă și pictă cele mai frumoase flori pe care mâinile ei mici le puteau picta. Mulțumită de „opera” ei porni spre cabinetul doctorului cu încredere, deja știa că mama ei este salvata. Bărbatul tocmai se pregătea să închidă ușa când zări fetița cu
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
ea știa acum. Așa că luă cufărul pe care-l numi „cutia credințelor magice”, pentru că numai o magie îi putea vindeca mama. Și odată ajunsă acasă se apucă și pictă cele mai frumoase flori pe care mâinile ei mici le puteau picta. Mulțumită de „opera” ei porni spre cabinetul doctorului cu încredere, deja știa că mama ei este salvata. Bărbatul tocmai se pregătea să închidă ușa când zări fetița cu un obiect ciudat în brațe. - „E cutia credințelor magice”- spuse fetița fără
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
o astfel de cutie magică sigur ascunde o comoară”-spuse blând doctorul- deși îmi pare tare cunoscută..de unde o ai? - Păi.. zise fetița încurcată- era a cerșetorului de la pod...dar el a murit și eu am găsit-o și am pictat-o și uite ce frumoasă e acum o bijuterie, nu-i așa? Dar eu am încercat să o deschid dar nu am reușit. Vrei să o deschizi tu pentru mine? Doctorul se scărpină gânditor în cap, era deja târziu.” Cum
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
În Evul Mediu au avut loc în Europa numeroase războaie religioase între catolici și protestanți, care au determinat mari suferințe umane și pagube materiale. Toleranța religioasă, promovată de domnitorii români au condus la evitarea războaielor religioase în spațiul românesc. Cronica pictată de la Viena (secolul XIV) - este un manuscris pictat cu 147 de ilustrații, destinat regilor Ungariei. Pentru istoria românilor este importantă deoarece oferă informații culturale și despre domnia lui Carol Robert, fondatorul dinastiei de Anjou (vezi și Basarab I). Una din
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
numeroase războaie religioase între catolici și protestanți, care au determinat mari suferințe umane și pagube materiale. Toleranța religioasă, promovată de domnitorii români au condus la evitarea războaielor religioase în spațiul românesc. Cronica pictată de la Viena (secolul XIV) - este un manuscris pictat cu 147 de ilustrații, destinat regilor Ungariei. Pentru istoria românilor este importantă deoarece oferă informații culturale și despre domnia lui Carol Robert, fondatorul dinastiei de Anjou (vezi și Basarab I). Una din scene prezintă lupta de la Posada (vezi Posada). cronicar
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
mormântul învățatului mitropolit Veniamin Costachi. mănăstirea Sucevița - a fot ridicată de Ștefan cel Mare (vezi Ștefan cel Mare), refăcută de Petru Rareș (vezi Petru Rareș), Alexandru Lăpușneanu (vezi Alexandru Lăpușneanu) și Ieremia Movilă (vezi Ieremia Movilă). Este una dintre mănăstirile pictate din nordul Moldovei, nu numai în interior, ci și pe pereții din exterior, ceea ce le face unice în lume. mănăstirea Voroneț - mănăstire fortificată, unde se află și o biserică, construită de Ștefan cel Mare, în 1488, pictată în interior și
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
una dintre mănăstirile pictate din nordul Moldovei, nu numai în interior, ci și pe pereții din exterior, ceea ce le face unice în lume. mănăstirea Voroneț - mănăstire fortificată, unde se află și o biserică, construită de Ștefan cel Mare, în 1488, pictată în interior și în exterior; este celebră prin culoarea albastră, numită albastru de Voroneț. În apropiere se afla chilia lui Daniil Sihastrul, sfătuitor al marelui voievod, iar în biserică se află mormântul lui. Este declarată monument istoric, protejat de UNESCO
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
determinând importante schimbări politice, militare, demografice, economice. Vezi gali (celți), germanici, slavi, tătari, unguri, turci. Posada - „loc întărit”, neidentificat, unde regele Ungariei Carol Robert de Anjou a fost înfrânt de Basarab I, în 1330. O scenă din bătălie a fost pictată în Cronica pictată de la Viena. președinții României - După abolirea monarhiei, la 30 decembrie 1947 (vezi monarhia de Hohenzollern-Sigmaringen, abolirea monarhiei, 30 decembrie 1947), România a fost proclamată republică, și locul regelui a fost preluat de președintele Consiliului de Stat, iar
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
politice, militare, demografice, economice. Vezi gali (celți), germanici, slavi, tătari, unguri, turci. Posada - „loc întărit”, neidentificat, unde regele Ungariei Carol Robert de Anjou a fost înfrânt de Basarab I, în 1330. O scenă din bătălie a fost pictată în Cronica pictată de la Viena. președinții României - După abolirea monarhiei, la 30 decembrie 1947 (vezi monarhia de Hohenzollern-Sigmaringen, abolirea monarhiei, 30 decembrie 1947), România a fost proclamată republică, și locul regelui a fost preluat de președintele Consiliului de Stat, iar mai târziu de
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
bărbatul acesta înalt, cu mustață blondă, Melania Lupu n-avea vârstă. Expresia din ochi i-o amintea pe cea a olandezului Van der Hoph. * Aprinse lampa cu abajur de mătase bleu și trandafiri mici din catifea. Din patul de bronz, pictat cu îngerași, te așteptai să răsară o scufiță cu panglici și dantele. În bufetul vienez cu două vitrine, modern prin anii '80-'90, un instantaneu al epocii ar fi surprins sticle de apă de Vichy, flacoane de colonie Cuir de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
clipă... Mirciulică, ocupă-te, te rog, de musafiri! Cristescu își roti ochii prin încăpere. Recunoștea mobilele din Strada Crăiței, dispuse aici mai aerisit. Stăruia atmosfera de epocă, parfumul vechi se simțea deslușit. Melania Lupu camuflase caloriferul în spatele unui paravan scund pictat cu dragoni de aur, păpușa spaniolă, cu părul prăfuit prins într-un pieptene mic, o așezase pe un scăunel. ― V-ați aranjat admirabil, spuse de conveniență maiorul. Mult mai comod decât dincolo, nu? ― Oh, fără îndoială... Cafeaua vă las s-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pentru ea." * Parcurgea încăpere după încăpere, din ce în ce mai întunecat. Cercetase atent fosta sufragerie unde acum erau expuse colecții de porțelanuri fine, bibelouri delicate de Sèvres și Saxa, bergerete Rosenthal, piese Gallé și Daum Nancy cu rotunjimi opace, cobalturi și vase chinezești pictate de mână, servicii Limoges și statuete complicate, născocite în atelierele meșterilor bavarezi. Trecuse alături, într-o odaie sufocată în argintărie, tipsii, pocale și sfeșnice, cristelnițe, crucifixe și măsuțe joase, obiecte ciudate, vechi, a căror destinație n-o ghicea. Traversase aproape
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mâna sub batic. Deschise carnetul la urmă unde erau foile goale și începu să scrie. Încerca să nu miște mâna decât din poignet, păstrând brațul și cotul țepene. Pe obraz îi apăruse expresia senină dintotdeauna. Zâmbea blajin, privind un tablou pictat de Florence în tinerețe. Un buchet de miozotis într-o cană de lut. " I-au plăcut totdeauna florile mici. Lăcrămioare, panseluțe, toporași... Acum grăbește-te, draga mea... Cum spunea Soeur Blanche la pension: "Dépéchez-vous, mes enfants... " Scrisul dezordonat și nesigur
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]