14,398 matches
-
cu ei deghizat, cu o perucă galbenă pe cap? Iar dacă tatăl tău te-a adus la oaste nu cumva înseamnă că deja ești în fața morții? E adevărat că până acum ascuțișul ei te-a ocolit, dar nu e timpul pierdut. Ceilalți legionari începură să râdă făcând haz de necazul lui Burro care primi lovitura în plin nemaiavând nicio replică de dat centurionului. Gaius însă nu râse. Privindu-l pe Iisus și văzându-i încă o dată chipul tumefiat și însângerat, i
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
Nu tot ce zboară se mănâncă iată ieri am mâncat o ciorbă doar de stele ce dulce-i viața asta blestemată când binele se ține vai de rele Ieri am mâncat o ciorbă doar de stele amar e untul paradisului pierdut întins pe felia melancoliilor mele eu îl halesc sărut după sărut Ce dulce-i untul paradisului pierdut amară-i viața asta minunată destinu-i parcă surdomut și tot ce zboară se mănâncă iată Ieri am mâncat o ciorbă vai de stele
PROVERBIA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372007_a_373336]
-
-i viața asta blestemată când binele se ține vai de rele Ieri am mâncat o ciorbă doar de stele amar e untul paradisului pierdut întins pe felia melancoliilor mele eu îl halesc sărut după sărut Ce dulce-i untul paradisului pierdut amară-i viața asta minunată destinu-i parcă surdomut și tot ce zboară se mănâncă iată Ieri am mâncat o ciorbă vai de stele din viitorul amintirii mele Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: PROVERBIA / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PROVERBIA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372007_a_373336]
-
plumbuite răcnesc amenințătoare, Se lovesc turbat de pietre, știind că, oricum, nu doare... Doare sufletul în mine când văd norii furioși Cum sufocă blândul soare cu-al lor chip de domni serioși. Nicio șansă de mai bine, ziua asta e pierdută, Marea luptă cu uscatul, de parc-ar fi o redută. Pescăruși întârziați se izbesc de vântul rece, Se feresc țipând de valuri, de teamă să nu se-nece. Un vapor în depărtare, chinuit, înaintează... Ca un turn înfipt în mare
FURTUNĂ PE MARE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372038_a_373367]
-
mă mai gândesc... oricum, nu credeam că îi voi da importantă vreodată. Dar cum se și vede treaba, m-am înșelat. O imagine fugitiva a început să-mi zornăie prin fața ochilor și mi-am dat seama că eram un caz pierdut. M-am îndrăgostit ! După mult timp. După multe eșecuri. După multe speranțe false. După multă tristețe și singurătate. Deodată, m-am trezit într-un scurt moment de luciditate, înapoi în fântână . A început ploaia. Stropii sunt mai calzi decât aerul
O NOUA SANSA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372025_a_373354]
-
cei din față e rumoare? Am stat degeaba? Asta ar fi culmea! E liniște. Toți tac și-apoi se'ndepărtează Năuci de ce-au văzut. De necrezut! Pe masă-i doar un cord ce sângerează Cu lacrimi rubinii un dor pierdut. 07.04.2012 ciclul “Era sa fiu poet” *** Referință Bibliografică: Dorul / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1423, Anul IV, 23 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372037_a_373366]
-
ridicărilor de David Sofianis reeditare 1.09.2015.A.D.) Nisipul cu mâini de matase își caută strigarea printre degete de fum prelinsele lacrimi țărâna din noapte cernuta peste tâmple și albele frunți un stol îți sunt anii și timpul făclie pierdută e vremea ce trece în van povară uitării îți strigă prin vine și nu poți să scapi de ceață orbită de far ai uitat cum te cheamă făptura divină dobitoacele-ți sunt în frăție de rang asemănat cu pământul ești
POEM HIERATIC XVI FIUL RIDICĂRILOR de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372076_a_373405]
-
a remarcat prin notele superioare, interactive, dacă e adecvată aprecierea, prin aceea că au cântat cu toții cei prezenți, au dansat, s-au detașat de orice capricii sau șovăieli, au discutat, s-au fotografiat, s-au luat în brațe, au reactivat pierdutul colorism al prieteniei, iubirii, armoniei...! E de așteptat cine poate fi orchestratorul acestui climat: prezentatorul Octavian Ursulescu. Aproape niciodată nu pot fi enumerate persoanele publice prezente la un astfel de eveniment, fără a se comite erori sau omisiuni, iar de
LANSARE CD CARMEN RĂDULESCU, IOANA SANDU, AUREL MOGA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372063_a_373392]
-
MESTECENI de Nicolaie DINCĂ Când viscolele vieții cărările-ți închid Iar clipele de zâmbet se sparg ca de un zid, Năuc, fără vreo țintă, cum mai rău nu se poate, Îți porți, ca pe-o povară, haina durerii-n spate. Pierdut, fără de vlagă, nemaigăsind puteri, Pleci călător‒stafie, pe-un drum spre nicăieri, Cu pasul șovăielnic, parcă plutind pe drum, Cu ultime speranțe, și-alea făcute scrum. Apoi, când crezi că-i gata, că totul s-a sfârșit, Pe calea dezolării
PRINTRE MESTECENI de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372315_a_373644]
-
viorii, a frunzelor... Clopotele lor răsună de la un mal la altul al Prutului, fiecare vers fiind impregnat cu mai multă tăcere decât cuvânt. “Berzele/ au înălțat/ un pod peste Prut,/ Zidind/ cerul mlăștinos/ pe aripi de lut./ Nechează,/ din sălcii,/ pierdutele maluri,/ Strecoară/ în inele/ tăcutele valuri./ Berzele/ au împletit/ pâinile în nori,/ Dospite/ și puhave/ la podul de flori... (Berzele au înălțat un pod peste Prut) Răbufnind într-o primăvară timpurie, iubirea, care se zidește în fiecare filă a cărții
BASORELIEFUL “MĂNĂSTIRILOR DIN GÂNDURI” A LUAT FORMA ACESTEI PRIMĂVERI de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372349_a_373678]
-
prințesei. În timpul cât Mărgărita lipsise, Prințul Negru se mutase în palat și furase toate bogățiile regatului. Mai mult, pe rege și pe regină îi făcuse slujitorii lui, iar aceștia îl serveau la masă cu ochii lăcrimând încă după copila lor pierdută. Doar bătrâna doică se mai plimba liberă prin palat, dar numai pentru că se zvonea că-și pierduse mințile odată cu pierderea prințesei. Intrați în palat pe furiș, pe coridoare știute numai de Mărgărita, cei doi drumeți o întâlniră pe bătrână în
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
-s reci. Pe-o pagină de foc pictez ghețari și-n mine Scriu numele, zălog să fie, când vei dori să pleci... Un semn îți fac, să nu te rătăcești în labirintul zilei. Din gândurile mele îți împletesc eșarfă. Pașii pierduți, de-un ram îi leg cu fericirea clipei, Punând peceți pe rânduri, nicicând să nu se șteargă... Cu sufletul în palme, încă țintesc spre stele, Ferestrele de fum se mai deschid în dimineți de-april. Ascult cum murmură zefirul prin
DIMINEŢI DE-APRIL... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372412_a_373741]
-
cu inima răsăritul.Secundele vieții nu mă mai sperie.Și nici umbră lor.Azi am părul răvășit de parfumul toamnei.Azi sunt copilul enigmatic cu zâmbet fugar.Azi sunt eu.Și așa voi rămâne,Doar eu.... XVII. CRÂMPEIE DE VISURI PIERDUTE, de Carmen Marin , publicat în Ediția nr. 1678 din 05 august 2015. Dacă n-aș avea gânduri, Aș avea aripi. Iar visurile dacă mi-ar lipsi, M-aș împrumuta pădurilor Apoi aș aștepta în tăcere Cântecul lor. Dacă zâmbetul l-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
pași de ele și întinzând mâna către hârtia împăturită, o înhăță și zbieră furioasă: - Ce faci aici, domnișoară! Da’ unde te crezi tu, să trimiți așa răvașe în timpul orei mele? La poștă? Ia să vedem ce scrie în el. - Sunt pierdută, se prăbuși tânăra în interiorul ei. Nu scap fără nota scăzută la purtare și cu discutarea în Consiliul profesoral. M-am pricopsit cu un dușman pe viață cât mai stau în liceu. - Ia te uită, zise Minodora Lepădatu, ce conținut interesant
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
viorii, a frunzelor... Clopotele lor răsună de la un mal la altul al Prutului, fiecare vers fiind impregnat cu mai multă tăcere decât cuvânt. “Berzele/ au înălțat/ un pod peste Prut,/ Zidind/ cerul mlăștinos/ pe aripi de lut./ Nechează,/ din salcii,/ pierdutele maluri,/ Strecoară/ în inele/ tăcutele valuri./ Berzele/ au împletit/ pâinile în nori,/ Dospite/ și puhave/ la podul de flori... (Berzele au înălțat un pod peste Prut) Răbufnind într-o primăvară timpurie, iubirea, care se zidește în fiecare filă a cărții
TATIANA SCURTU MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/372354_a_373683]
-
viorii, a frunzelor... Clopotele lor răsună de la un mal la altul al Prutului, fiecare vers fiind impregnat cu mai multă tăcere decât cuvânt. “Berzele/ au înălțat/ un pod peste Prut,/ Zidind/ cerul mlăștinos/ pe aripi de lut./ Nechează,/ din salcii,/ pierdutele maluri,/ Strecoară/ în inele/ tăcutele valuri./ Berzele/ au împletit/ pâinile în nori,/ Dospite/ și puhave/ la podul de flori... (Berzele au înălțat un pod peste Prut) Răbufnind într-o primăvară timpurie, iubirea, care se zidește în fiecare filă a cărții
TATIANA SCURTU MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/372354_a_373683]
-
organizeze o cină, a invitat-o și pe ea. Deși a trimis vesela penteru masă, Aurelia a refuzat să participle. În acestă perioadă (1900-1903), inspirit din această idilă tragică, poetul scrie poezia “Dăscălița”, în care se regăsesc acordurile unei iubiri pierdute definitiv, deși criticii literari o pun pe seama morții surorii lui. Cu certitudine însă poezia “Rămâi” a fost scrisă pentru Aurelia: “Rămâi pe veci departe Să nu cobori la mine, Rămâi în adumbrirea Poveștilor senine Și uită-ncet povestea De-un
DIN IUBIRILE LUI OCTAVIAN GOGA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372474_a_373803]
-
plus cosinus la pătrat”. Adevărul era că se descurca binișor cu cele câteva cunoștințe elementare de cartografie. Aici în primărie căpătase porecla de „specialistu’ Bucluc” , pentru că toate măsurătorile lui provocau numai încurcături, ce se „limpezeau” numai în instanțe, cu procese pierdute numai de primărie. „Ce să le fac dacă nu angajează avocați competenți?” spunea el, detașat, prietenilor de pahar. Dar nu primea decât sancțiuni administrative, pentru că toți primarii perindați prin biroul instituției comunale îl considerau „un specialist indispensabil”. Când a constatat
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
malurile străvechi ale Nilului - Dalida, adică într-un teritoriu cu un bogat istoric al asimilării de-a lumgul timpului al feluritelor etnii venite de pretutindeni, așa cum e Franța. Trăim parcă într-o istorie care își ucide istoria, cu o identitate pierdută, undeva, în trunchiul ancestral al facerii sale, motiv pentru care cu greu se mai poate înfiripa acum un elogiu al toleranței și bunei conviețuiri. Societatea constant traumatizată de azi e sclava narațiunilor defăimătoare despre propriul său tipar unic de a
MODELUL HIPERREALITĂŢII MULTIPLE ŞI CRIZA DE IDENTITATE A MESAJULUI TRANSMIS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372816_a_374145]
-
punea mai sus sau mai jos ieșea acrișor. R: Pe vremea când erați copil vă duceați la colindat?, de acum începea subiectul care mă interesa cel mai mult și pentru care străbătusem atâta drum de la București și până în satul acesta pierdut al Buzăului. M.V.: Mă duceam cum se duceau de altfel toți copiii. Când eram mai mic mă duceam cu Moș Ajunul, am fost și cu Plugușorul și multe altele. R: Când mergeați cu Moș Ajunul ce primeați? M.V.: În general
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
poet mistic Radu Gyr: „Ne vom întoarce într-o zi,/ ne vom întoarce neapărat./ Vor fi apusuri aurii,/ cum au mai fost când am plecat../ Ne vom întoarce neapărat,/ cum apele se-ntorc din nori/ sau cum se-ntoarce, tremurat,/ pierdutul cântec, pe viori.// Ne vom întoarce într-o zi.../ Și cei de azi cu pașii grei/ nu ne-or vedea, nu ne-or simți/ cum vom pătrunde-ncet în ei.// Ne vom întoarce ca un fum,/ ușori, ținându-ne de
UCENICI, MARTIRI ŞI MĂRTURISITORI DACOROMÂNI AI SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372834_a_374163]
-
dragostele noi/ și-n cântecul pe care și-l/ vor spune alții, după noi.// În zâmbetul ce va miji/ și-n orice geamăt viitor,/ tot noi vom sta, tot noi vom fi,/ ca o sămânță-n taina lor.// Noi, cei pierduți, re’ntorși din zări,/ cu vechiul nostru duh fecund,/ ne-napoiem și-n disperări,/ și-n răni ce-n piepturi se ascund.// Și-n lacrimi ori în mângâieri,/ tot noi vom curge, zi de zi,/ în tot ce mâine, ca
UCENICI, MARTIRI ŞI MĂRTURISITORI DACOROMÂNI AI SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372834_a_374163]
-
pe sfârșite; când te-nalți din așternuturi, te cuprind eu, dulce pradă așa că urmează-ți jocul, te-oi învinge eu, degrabă. Mă stârnești râzând, iubito, eu arzând de așteptare sunt de-acuma ochi de lup, privind cârd de căprioare. Tu pierdută-mi ești în jocuri, trupul meu e o vioară pe care plimbând arcușul, struna-ncepe să îl doară și-ntr-o clipă de mirare, uite se răstoarnă jocul și pierdută ești, iubito, acu eu o să-mi vărs focul. Gura mea
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
de-acuma ochi de lup, privind cârd de căprioare. Tu pierdută-mi ești în jocuri, trupul meu e o vioară pe care plimbând arcușul, struna-ncepe să îl doară și-ntr-o clipă de mirare, uite se răstoarnă jocul și pierdută ești, iubito, acu eu o să-mi vărs focul. Gura mea începe-atacul, te sărut ușor pe frunte și te mângâi fin pe umeri, moleșit mă las o vreme vreau să îți stârnesc sărutul, trupul tău vreau să mă cheme, prinsă ești
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
iei înapoi. În șirul lung de vorbe-am adunat o poveste, Spre-aducere-aminte când nu voi mai fi Decât umbră în stele, în nori și în noapte. Sunt vorbe de iubire, de dor și de jale, De-aduceri aminte, de speranțe pierdute și reveniri La clipe frumoase și pline de viață, Cu regretul că ele vin mult prea târziu. În rostirea cuvintelor am pus împăcarea Cu mine , cu tine , cu toți cei din jur. Iubind iarăși viața caut nouă cărare Prin scrisul
RODICA IANAS de RODICA IANAS în ediţia nr. 982 din 08 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372890_a_374219]