9,309 matches
-
labă, Însă apoi s-a oprit, uitându-se neliniștit În jur ca să se lămurească ce anume putuse să tulbure liniștea. În loc de răspuns, un strop călduț i-a căzut pe nas. Apoi a urmat alt strop, de data asta pe cap. Pisica s-a ridicat Încet, profund nemulțumită și și-a Întins picioarele Înainte de a se Îndrepta din nou spre casă. Alt strop. A iuțit pasul. Poate că nu știa regulile. Poate că pur și simplu nu știa că nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
1959? Totuși nu eram un artist sovietic aflat În vizită În Vest, flancat de agentul KGB. De ce mă supraveghea tata? Credea că nu-l văzusem. Își Închipuia cumva că aveam Întîlnire cu Françoise Arnoul, atît de ispititoare În afișele de la Pisica Își scoate ghearele? Dar eu eram logodit! Eram Îndrăgostit! Nu avea Încredere În mine. Îl surprindeam În flagrant delict de incompetență și de intervenționism pe viitorul autor al bestsellerului anilor șaizeci despre paternitate. Mă aflam În plină Întîlnire profesională, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pușcă. — Kitty! Kitty se Întoarse. Tipul care stătea În spate, lângă Desert Rose, era Întruchiparea cuvântului „infractor“. Pe jumătate chinez, pe jumătate arab, musculos, cu trăsături dure, chel, cu o cicatrice recentă pe țeastă. Ar fi putut fi de la o pisică sau de la o femeie sau dintr-o Încăierare, sau... dintr-o tentativă de crimă. Kitty parcă vedea anunțurile În care se spunea că era căutat de poliție. Gânduri Înspăimântătoare Începură să-i treacă prin minte. Poate că tocmai comisese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ar vinde pentru bani, chiar pentru puțini bani. — Și dragostea? Nu se Îndrăgostește nimeni? — Ba se Îndrăgostesc, la intervale regulate. De-o pereche nouă de pantofi, de un model nou de sâni sau de nas. Tu? — O, eu Îmi iubesc pisica și pantofii Jimmy Choo. — Chiar ai pisică? — Nu. N-am nici pisică, nici pantofi Jimmy Choo. Probabil că ești ultima, unica din Manhattan. — Probabil. Își luară paharele În căușul palmelor și priviră spre mulțime. Știu că sună aiurea și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
bani. — Și dragostea? Nu se Îndrăgostește nimeni? — Ba se Îndrăgostesc, la intervale regulate. De-o pereche nouă de pantofi, de un model nou de sâni sau de nas. Tu? — O, eu Îmi iubesc pisica și pantofii Jimmy Choo. — Chiar ai pisică? — Nu. N-am nici pisică, nici pantofi Jimmy Choo. Probabil că ești ultima, unica din Manhattan. — Probabil. Își luară paharele În căușul palmelor și priviră spre mulțime. Știu că sună aiurea și că abia ne-am cunoscut, zise Ted. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Îndrăgostește nimeni? — Ba se Îndrăgostesc, la intervale regulate. De-o pereche nouă de pantofi, de un model nou de sâni sau de nas. Tu? — O, eu Îmi iubesc pisica și pantofii Jimmy Choo. — Chiar ai pisică? — Nu. N-am nici pisică, nici pantofi Jimmy Choo. Probabil că ești ultima, unica din Manhattan. — Probabil. Își luară paharele În căușul palmelor și priviră spre mulțime. Știu că sună aiurea și că abia ne-am cunoscut, zise Ted. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Desert Rose. De-abia pot vorbi. Câteva ore mai târziu, Kitty era la ușa prietenei sale. Desert Rose Îi deschise, apoi se târî Înapoi În pat. Kitty stătea În mijlocul mansardei, Îngrozită. Praful adunat În rotocoale de mărimea unui cap de pisică zăcea pe podea, În chiuvetă se strânsese un munte de vase murdare, dinspre frigider și dinspre cutia pisicii, care nu mai fusese golită de câteva zile, venea o duhoare oribilă. Kitty trase imediat draperiile, deschise geamurile și Începu să măture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Îi deschise, apoi se târî Înapoi În pat. Kitty stătea În mijlocul mansardei, Îngrozită. Praful adunat În rotocoale de mărimea unui cap de pisică zăcea pe podea, În chiuvetă se strânsese un munte de vase murdare, dinspre frigider și dinspre cutia pisicii, care nu mai fusese golită de câteva zile, venea o duhoare oribilă. Kitty trase imediat draperiile, deschise geamurile și Începu să măture. Când termină, se uită la Desert Rose și Îi trecu prin minte că sărmana probabil nu mai mâncase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fursecuri, În mansarda ei din Brooklyn. Era bolnavă și singură, zăcea Între cearșafurile crem de mătase, În patul ei imens, decorat cu perne și cuverturi orientale. Din când În când fixa tavanul de culoarea cireșei coapte sau mângâia cele două pisici persane, care stăteau Întinse lângă ea. — Rudy și Moody, singurii mei prieteni adevărați... oftă ea. I se Învârtea capul, avea febră și crampe la stomac, știa că n-ar fi trebuit să mănânce Înghețată dacă o durea stomacul, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
telefonase nici Kitty. Desert Rose așteptase cu nerăbdare călătoria aia nenorocită luni de zile, iar aceasta se transformase Într-un eșec emoțional, financiar și artistic. Acum era bolnavă, lefteră, fără prieteni și fără partener În acea zi specială. În afara de pisicile ei, nu mai avea pe nimeni. Dacă ar fi murit, nu i-ar fi păsat decât unei persoane: proprietarului. Așteptase ani de zile să pună mâna pe mansarda cu chiria controlată și să-i ridice prețul la valoarea de pe piață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
câteva clipe la el. — Nu chiar... nu-mi aduc aminte, zise ea tremurând. Și mă mândresc cu o memorie vizuală aproape perfectă. — Eu sunt cel care v-a sunat când erați În L.A., zise Fitzgerald cu un zâmbet curtenitor de pisică de Cheshire. Și la care ați țipat. — A... Îngăimă șocată Desert Rose, Încercând să gândească. — După care mi-ați Închis telefonul. Se uita la el fără nici o expresie. Părea amuzat de răzbunarea de care avea parte. Îmi pare rău, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Cel puțin jumătate din oraș trăiește pe antidepresive. Ceilalți au noroc... credem că suntem stăpânii destinului nostru, dar nouăzeci la sută din tot ce ni se Întâmplă nu depinde de noi, depinde de enzimele din creierul nostru. Se Întoarse spre pisici și continuă să se joace cu ele. Sunt frate și soră. Ți-am zis? Rudy a lăsat-o gravidă pe Moody. E rău, e un pisoi foarte rău. Moody va face pisoi curând, vrei și tu unul? — Draga mea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Sunt frate și soră. Ți-am zis? Rudy a lăsat-o gravidă pe Moody. E rău, e un pisoi foarte rău. Moody va face pisoi curând, vrei și tu unul? — Draga mea, nu pot să-mi asum responsabilitatea creșterii unei pisici, zise Kitty. Eu Încă mă mai gândesc dacă să-mi iau un abonament de mobil pe un an. Nu ți-am zis, mâine vreau să-mi iau telefon. În plus, mai bine aș crește un copil, se gândi ea. Privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
gândesc dacă să-mi iau un abonament de mobil pe un an. Nu ți-am zis, mâine vreau să-mi iau telefon. În plus, mai bine aș crește un copil, se gândi ea. Privind-o pe Desert Rose cum mângâie pisicile, ca o mamă, ca o iubită și ca o prietenă, buna dispoziție Îi pieri. Așa va fi viața ei peste zece ani? Singură Într-o garsonieră Închiriată, fără soț, fără copii, fără familie, trecând de la un bărbat pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de munca mea și a fiicei noastre, spun că ceramica nu mai interesează, că nimeni n-o mai vrea, așa că nici noi nu mai suntem necesari, ca o strachină crăpată în care n-are rost să le mai torni lapte pisicilor, tu ai avut mai mult noroc când trăiai. Pe cărările înguste de pietriș din cimitir sunt băltoace de apă, iarba crește peste tot, nu vor trece nici o sută de ani și nu se va mai ști cine se află sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
îndoielnic că mai interesează, morții, s-a mai spus, sunt ca niște vase crăpate, care nu merită prinse cu vechile cârlige de fier care uneau ce era spart și separat, sau, în cazul de față, explicând analogia cu alte cuvinte, pisicile memoriei și pisicile dorului. Cipriano Algor se apropie de mormântul soției, e aici de trei ani, trei ani în care n-a mai apărut nicăieri, nici în casă, nici în olărie, nici în pat, nici în umbra dudului negru, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
interesează, morții, s-a mai spus, sunt ca niște vase crăpate, care nu merită prinse cu vechile cârlige de fier care uneau ce era spart și separat, sau, în cazul de față, explicând analogia cu alte cuvinte, pisicile memoriei și pisicile dorului. Cipriano Algor se apropie de mormântul soției, e aici de trei ani, trei ani în care n-a mai apărut nicăieri, nici în casă, nici în olărie, nici în pat, nici în umbra dudului negru, nici sub soarele încins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
e vorba, se aplecă să arunce o privire după ce se apropiase câțiva pași. Bezna dinăuntru era completă. Înțelese că astupa cu trupul lui lumina felinarului și se dădu puțin la o parte. Era licărirea unor ochi, un câine, Sau o pisică, dar mai degrabă e un câine, se gândi olarul, și avea probabil dreptate, despre specia lupină nu mai există memorie credibilă aici, în ținut, iar ochii pisicilor, îmblânzite sau sălbatice, așa cum oricine are obligația să știe, arată chiar ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dădu puțin la o parte. Era licărirea unor ochi, un câine, Sau o pisică, dar mai degrabă e un câine, se gândi olarul, și avea probabil dreptate, despre specia lupină nu mai există memorie credibilă aici, în ținut, iar ochii pisicilor, îmblânzite sau sălbatice, așa cum oricine are obligația să știe, arată chiar ca niște ochi de pisică, cel mult, și în cel mai rău caz, i-am putea confunda cu niște ochi de tigru mai mici, însă un tigru adult evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
degrabă e un câine, se gândi olarul, și avea probabil dreptate, despre specia lupină nu mai există memorie credibilă aici, în ținut, iar ochii pisicilor, îmblânzite sau sălbatice, așa cum oricine are obligația să știe, arată chiar ca niște ochi de pisică, cel mult, și în cel mai rău caz, i-am putea confunda cu niște ochi de tigru mai mici, însă un tigru adult evident că n-ar încăpea niciodată într-o cușcă de mărimea asta. Cipriano Algor nu vorbi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cel mult, și în cel mai rău caz, i-am putea confunda cu niște ochi de tigru mai mici, însă un tigru adult evident că n-ar încăpea niciodată într-o cușcă de mărimea asta. Cipriano Algor nu vorbi de pisici și de tigri când intră în casă, nu suflă o vorbă nici despre vizita la cimitir, iar în ce privește urciorul pe care-l va da femeii în doliu, înțelege că nu e un subiect potrivit într-un asemenea moment, fiicei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
intră în casă, dar nu închise ușa de tot. Se vedea greu prin deschizătură, totuși reuși să distingă o formă neagră care ieșise din gheretă și se apropia de strachină, de asemenea observă că câinele, era câine, nu lup sau pisică, privi mai întâi spre casă și doar după aceea se aplecă spre mâncare, parcă gândindu-se că datora acest semn de considerație celui care venise, prin ploaie, înfruntând intemperiile, să-i astâmpere foamea. Cipriano Algor închise ușa și intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fi în gheretă, E negru, zise Cipriano Algor. Când se dusese să-i ducă mâncarea i se păruse deja că animalul avea această culoare, sau, cum nu lipsesc cei care o afirmă, absența ei, însă era noapte, iar dacă noaptea pisicile albe sunt gri, același lucru, dar accentuând tușa tenebroasă, se poate spune despre un câine văzut pentru prima dată sub un dud negru pe când o burniță nocturnă dizolva linia de separare între ființe și lucruri, apropiind ființele de lucrurile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o creatură irațională, le conferă o nuanță subtilă, dar ușor de recunoscut, de superioară umanitate. Cipriano Algor își întoarse furgoneta spre strada din dreapta, paralelă cu centrul, în timp ce se gândea că nu, nu se poate, centrul nu primește nici câini nici pisici, acceptă cel mult păsări de colivie, papagali, canari, sticleți, mierle, și bineînțeles pești de acvariu, mai ales dacă sunt tropicali, din cei care au exces de aripioare, dar nu pisici, câini cu atât mai puțin, asta ar mai lipsi, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu, nu se poate, centrul nu primește nici câini nici pisici, acceptă cel mult păsări de colivie, papagali, canari, sticleți, mierle, și bineînțeles pești de acvariu, mai ales dacă sunt tropicali, din cei care au exces de aripioare, dar nu pisici, câini cu atât mai puțin, asta ar mai lipsi, să-l lăsăm din nou pe bietul Găsit în părăsire, o dată i-a ajuns, în clipa aceea în gândurile lui Cipriano Algor reuși să se introducă imaginea Isaurei Estudiosa lângă zidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]