5,550 matches
-
umblă prin târg pe la Năsăud să vândă flori, că în zadar a învățat atâta amar de școală dacă a ajuns în rând cu țigăncile. Șocată, s-a ascuns după o căpiță de fân și a izbucnit încă o dată într-un plâns cu sughițuri. Se zbătea ca o apucată, dar totul îi ieșea pe dos. Am ajuns în sfârșit la Ștefi. O casă modestă, lipită de pământ, dar când am intrat înăuntru am avut o mare surpriză. Casa era luminoasă, extrem de spațioasă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
copil răzvrătit și intră în sufletul ei bolnav. O mângâia cu grijă, pe umeri, pe spate, ca și cum ar fi simțit cât este de rănită, " izi, izi", spunea acesta, ca și cum ar fi simțit că era pe punctul de a izbucni în plâns în orice moment, dar ea stătea nemișcată în brațele lui, blândețea lui se revărsa în mădularele ei încordate, îi calma mușchii crispați, în vene simțea o adiere răcoroasă. "Izi, izi", spunea acesta mângâindu-i ceafa. După câteva clipe, lungi, se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
adevăr bărbatul vieții ei? Îl crease pe Alex așa cum voia ea să fie. Dar oare cum este Alex cu adevărat? Îl aștepta ca o odaliscă? Ingrat acest rol de odaliscă, își spune în sinea ei, amestecându-i-se râsul cu plânsul în coșul pieptului. Ea, odaliscă, ea, femeia inaccesibilă, femeia cerebrală! Nu cumva i-au căzut și ei creierii în chiloți? Bună întrebare. Izbucnește într-un râs bezmetic. Se aud bătăi în ușă. Își înfășoară prosopul peste piept și se duce
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
palidă, că e, are toate cusururile din lume, pentru că, "nu știe decât să cânte toată ziua la vioară", aude vocea soacrei răzbătând prin toate zidurile, se prelinge pe lângă ușă, intră în baie, închide ușa pe dinăuntru și izbucnește într-un plâns cu sughițuri, își poartă nevoia ei de a cânta ca pe o cocoașă, ea tot crește în mine, mi-e din ce în ce mai greu să o duc... Săptămâna aceasta a crezut că își pierde mințile. Toți din casă s-au obișnuit să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un adolescent dansează ca scoși din minți, vocea Silviei se aude până departe, e ca un muget de animal înjunghiat, își ia partenerul în brațe, îl strânge să-i rupă oasele și se prăbușește la pământ într-un hohot de plâns, se târăște cu greu, bălăngănindu-se spre grupul din care s-a extras, se așează cu capul în poala lui Mihai, acesta zâmbește încurcat, Silvia mormăie în timp ce adoarme: "Să scoți din sacoșa aia împuțită și restul șampaniei", stau lângă Mihai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
landen wir nach manchem Schmaus Im Himmel der Soldaten, Der Petrus kennt sich bei uns aus, Wird was Besonders braten. Doch Engels G'deck Ist Erbsen mit Speck Aus der Gulaschkanone.3 Când termină de fredonat, Iuga izbucni într-un plâns cu suspine, atât de sincer și de impresionant, încât nu-l mai putură opri. O ținu, într-un bocet amarnic, gălăgios și îndelungat încât, de după o perdea, unde stătuse ascuns un timp, ieși securistul, pe care goldăneștenii îl cunoșteau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu Ci eu, luându-mi, ca fript, mâinile, de pe el, mi-am șters năluca, luându-mi-o de pe ochi cu degetele, prinzându-mă țeapăn de rola sondei și de cablul de săpat Și văzându-l pe Străilaș cum hohotea de plâns, am încercat să-l ogoiesc, cerându-mi iertare de la el Dar Străilaș, înspăimântat de fapta mea și văietându-se în gura mare, de cele ce pățiserăm și el și eu, i-a trezit pe toți din toropeala nopților îndelungi Deci eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cei mai clonțoși tovarăși să o foarfece, până era aproape să leșine. Educată, călită și proaspăt intrată în rânduri (vorba bombasticului marș:" Nu sta pe gânduri / Intră în rânduri / Vino-ntr-un pas cu noi!"), după mai multe reprize de plâns în hohote, ea umpluse un caiet cu asemenea versuri. O făcuse din proprie inițiativă, la simpla aluzie a unor tovarăși mai vechi, care știau că "Tartorul" agreează astfel de creații. Nu mult timp mai încolo, mărunțica cu studii de finanțistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
des. — Ce s-a întâmplat, Takamori? îl întrebă ea încet. Privirile îi scăpărau de curiozitate. — Gas ne părăsește, răspunse Takamori, cu mâinile în brâul chimonoului. 4 Singur — Zice că ne părăsește? — Da. Takamori clipea din ochi ca să se abțină din plâns. — Deci nu-i place la noi. După tot ce-am făcut ca să-l primim cum se cuvine. Nu-i frumos din partea lui. — Nu, nu-i vorba de asta. — Probabil a fost prea mare șocul după cele întâmplate. L-a dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ureche, în bătaie de joc. S-a întors și l-a fixat pe Gaston cu privirea. Gaston și-a acoperit fața cu mâinile. Se uita la Endō printre degete, ca un copil certat de mama lui, gata-gata să izbucnească în plâns. — Tu... tu... Lui Endō îi tremurau buzele de furie și ură. Ai scos gloanțele? Profitând de faptul că Endō nu era atent la el, Kanai s-a ridicat de pe sacii de ciment și a luat-o la fugă, țipând cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
atâția alții, am răspuns eu fără ezitare. De data asta, femeia rămase fără grai; am auzit-o scoțând un oftat lung. Ce spuneți? Ce nenorocire! Am impresia că asta murmura, pentru că nu am auzit-o clar. Apoi se puse pe plâns și Îngână Între două reprize de hohotit: „E din cauza fetei ăleia... fata aia...“. Nu știam cum trebuie să reacționez, Îmi simțeam inima bătând cu putere, mai să-mi iasă din piept. Stăteam cu urechea lipită de receptor și așteptam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
-mi mai rămânea altceva de făcut decât să renunț la viață? Mă Îmbătasem și-mi plângeam de milă. Nu aveam ce face, nu aveam chef de tipul ăsta. Akemi se opri brusc, umerii Începură să-i fremete și izbucni În plâns; erau hohotele de plâns ale unui copil, pe care le simțeam izbindu-se de umărul meu. „Nu te am decât pe tine, nu te am decât pe tine, nu te am decât pe tine, nu te am decât pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de făcut decât să renunț la viață? Mă Îmbătasem și-mi plângeam de milă. Nu aveam ce face, nu aveam chef de tipul ăsta. Akemi se opri brusc, umerii Începură să-i fremete și izbucni În plâns; erau hohotele de plâns ale unui copil, pe care le simțeam izbindu-se de umărul meu. „Nu te am decât pe tine, nu te am decât pe tine, nu te am decât pe tine, nu te am decât pe tine.“ — Pe tine, știi... m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
făceau să tremure doar clitorisul. Dar nu am avut niciodată impresia că am epuizat toate posibilitățile. Iată ce am Înțeles uitându-mă la tipul care asculta Santana, această muzică care exprima melancolia Europei: la Început credeam că o să izbucnesc În plâns minunându-mă cât de jalnică eram, dar nu, m-a pufnit râsul atât de tare, că mă țineam de burtă. Bineînțeles, nu puteam să râd În gura mare În fața clientului care Își freca penisul, pentru că i-aș fi rănit sentimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
importante și ai Împrăștiat cuburile de gheață pe podeaua camerei de hotel. — Îmi cer scuze. O să le strâng pe toate. Vă rog să mă scuzați. În timp ce-și cerea scuze, vocea Îi deveni tot mai ascuțită și izbucni În plâns. Keiko Kataoka Îi făcu vagabondului un semn din ochi, Îndemnându-l să se apropie. Vagabondul o cuprinse cu blândețe pe Noriko de după umeri și o ajută să se ridice, apoi Îi vorbi mângâind-o pe păr. — Noriko, Keiko e secretara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mârâia el În ureche, În timp ce-și mișca și mai abitir șoldurile. Eu și Reiko ne cutremuram de râs. — Abține-te și nu-ți da drumul! Rabdă cu orice preț, chiar de-ar fi să-ți muști buzele de plâns, dăruiește-mi plăcerea asta! Dacă-ți dai drumul fără voia mea, pe bune că mi-o scot din tine! De fiecare dată când auzea cuvintele lui, Mie gemea puternic: „Nuuu!“. Era ca-ntr-o scenă de film. Tipii de la Gestapo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
gest atât de simplu mă obosea așa de tare Încât broboane reci de transpirație mi se prelingeau pe piept. Îmi doream cu disperare să renunț la ceva din mine. Dacă m-aș ridica dintr-odată În picioare, aș izbucni În plâns și mi-aș smulge hainele de pe mine, oare asta ar Însemna că m-am debarasat de acea parte din mine? Era vorba de imaginea pe care oricine și-o impune despre sine. Asta Îmi spusese și Keiko Kataoka. Asta Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Îmi spusese și Gan. Yazaki zicea că vrea să scrie un roman, de-asta se Învârtea prin Bowery, iar Gan plătea În fiecare săptămână bani capilor mafiei italiene care controlau zona pentru a-i asigura protecția. Keiko Kataoka izbucnise În plâns când i-am spus unde l-am Întâlnit pe Yazaki, murmurând: „E numai vina fetei ăleia...“. Acum, că mă gândeam mai bine, nu putea fi vorba decât de Reiko. Oare ce-ar fi răspuns Yazaki dacă l-aș fi Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
prin semnalele emise de corpul ei. Când femeia necunoscută lua chipul lui Reiko, fundul ei ascuțit se Înălța roșu și umflat, de parcă fusese pălmuit de cineva. Când chipul lui Keiko Kataoka Îi lua locul, o auzeam urlând printre hohote de plâns, cu fața schimonosită de durerea ce provenea din clitorisul ei umflat cât degetul cel mic, În care cineva Îi Înfipsese un ac, de care agățase un fir de gută. Chiar și când lua chipul mamei mele implora iertarea cuiva. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lipsi o vreme din oraș, și-a cerut scuze și a închis. N-am apucat să-l mai. Întreb ce înseamnă "o vreme". Am rămas cu receptorul în mână, îmi vuia capul și mă năpădea când un râs idiot, când plânsul. A doua zi și a treia zi, văzând că într-adevăr nu mai suna, mi-am zis că nu era exclus să aibă dreptate cei ce-mi trimiseseră rândurile acelea vulgare ca să mă avertizeze. În consecință, am încercat să șterg
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și nu mai vroia să-mi dea drumul, se pregătea să mă înghită. Obosit și înfricoșat, m-am oprit, m-am așezat pe un maldăr de frunze uscate și am început să plâng. Neputință, umilință, revoltă, frică, toate erau în plânsul meu. Deodată, am auzit un sunet vag de clopot. M-am luat după el și, mai târziu, am ieșit într-o poiană... De unde venise sunetul acela vag de clopot, n-am știut niciodată. L-am auzit până ce am ieșit din
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-n voie, dar nu au izbutit; vroiau, adică, să se vâre acolo unde și ție locul îți este prea strâmt. În adâncul tău, să te sufoce și în ultima ascunzătoare. Cu nimicurile lor, cu grijile lor stupide, cu perfidia, cu plânsul la comandă, cu mofturile, cu țâfna lor, cu amorurile trecute, pe care le poartă în taină, răzbunându-se instinctiv pentru nereușitele de dinainte. Nu pricep nimic, tot mai convinse că înțeleg totul. Amuzante, detestabile, te-ai folosit de ele. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pur anatomică. Nu mă sperii, chiar de-ar fi să o iau de la capăt. Însă cred că-i prea banal să-mi fac destinul bulgăre de cenușă, apoi să-l ascund în neputința unui om de zăpadă. A trecut vremea plânsului în icoană, a fericirilor amânate, vremea confortului burții de măr a trecut, doctore. Noi avem lumea noastră, cu voi suntem cât să ne măturăm urmele. Domnule doctor, mai încearcă, uite, mă ofer cobaiul tău aceste trei zile cât mai rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de papagal, tristețile împăturite ermetic deconspirau așteptările. Voi ieși de aici, nene Matei, chiar dacă va trebui să mă strecor pe sub pardoseală. Nu sunt nebun, crede-mă, libidinosul acesta de terapeut se lovește de noi, ca să-și justifice leafa, ieri imprima plânsul unui copil pe o bandă magnetofon, azi culegea lacrimi pe o foiță de turnesol. L-am văzut eu într-o dimineață cum lega ceasuri, eternitatea număra nodurile eu eram al treizeci și treilea. Nene Matei, individul acesta experimentează obsesii. Petre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
povești de pe front, mă sărutai pe obraji, pe frunte, îmi sărutai mâinile, îmi mângâiai părul. Acum sunt fată mare, mulțumesc, iubitule drag, că m-ai așteptat. Vedeți, Dumnezeu a fost drept cu noi până la urmă. Domnișoara Cătălina a izbucnit în plâns incontrolabil, convulsiv, isteric; ploaia de Sfânt Ilie brăzda obrajii. Genele, ca o pădure răvășită pe timp de furtună; stânci despicate de trăsnet, buzele; fântâni săpate în soare, ochii; tot corpul îi ardea ca un munte cu venele înfundate de lavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]