5,205 matches
-
mecanism de producere hipoxia cronică generalizată -Țesut celular subcutanat (țesut adipos, edeme) -Noduli subcutanați: lipoame-noduli formați din grăsime, cu dimensiuni și tipografie variabilă, de consitență moale; xantoame -noduli de culoare galbenă localizați în regiunea palpebrală, în apropierea unghiului intern al pleoapei superioare -Edemul (fig.42)-acumularea de lichid în țesutul celular subcutanat; cardiac, inițial alb, apoi cianotic, simetric, decliv inițial, dar cu evoluție ascendentă ajungându-se în final la edem generalizat, anasarcă; renal, alb-palid care lasă cu ușurință godeu (fig.43
Nursing general : note de curs by Solange Tamara Roşu, Mihaela Carmen Fermeşanu () [Corola-publishinghouse/Science/91817_a_93197]
-
ascendentă ajungându-se în final la edem generalizat, anasarcă; renal, alb-palid care lasă cu ușurință godeu (fig.43); pielea edemațiată pierde din elasticitate și prin apăsarea ei pe un plan dur, osos apare depresiunea locală numita godeu; inițial apare la pleoape, față și este mai accentuat dimineața și se estompează în cursul zilei prin mișcare; în stadiile avansate se poate generaliza; este nedureros; hepatic; cașectic prin hipoalbuminemie, în jumatatea inferioară a corpului; endocrin, în hipotiroidie, la nivelul întregului corp, mucos, alb-palid
Nursing general : note de curs by Solange Tamara Roşu, Mihaela Carmen Fermeşanu () [Corola-publishinghouse/Science/91817_a_93197]
-
stadiile avansate se poate generaliza; este nedureros; hepatic; cașectic prin hipoalbuminemie, în jumatatea inferioară a corpului; endocrin, în hipotiroidie, la nivelul întregului corp, mucos, alb-palid și nu lasă godeu; în hiperfoliculinism, la jumătatea ciclului menstrual cu localizare predominantă la față, pleoape, sâni, gambe; limfatic, elefantiazis, formă particulară, cu piele îngroșată și tulburări trofice; inflamator: roșu, cald, dureros, localizat -Emfizemul subcutanat: acumularea de aer în țesutul celular subcutanat cu apariția senzației de crepitații asemănătoare de apăsarea ușoară a unui strat de zăpadă
Nursing general : note de curs by Solange Tamara Roşu, Mihaela Carmen Fermeşanu () [Corola-publishinghouse/Science/91817_a_93197]
-
de culoare: sclere albastre în boala Lobstein, sclere galbene în ictere, sclere brune sau negre în boala Addison, sclere roșii în procese inflamatorii; modificări la nivelui pupilelor: mioza (micșorarea, contracția pupilei), midriaza (mărirea, dilatarea), anizocoria (inegalitate pupilară); modificări la nivelul pleoapelor: ptoză (închiderea fantei palpebrale), lagoftalmia (lărgirea fantei), echimoze palpebrale; modificări la nivelul aparatului lacrimal: creșterea secreției lacrimale sau scăderea acesteia. Concluzie, manifestările de boală pot fi: De tip subiectiv, adică cele resimțite și relatate de bolnav, numite simptome (durere, greturi
Nursing general : note de curs by Solange Tamara Roşu, Mihaela Carmen Fermeşanu () [Corola-publishinghouse/Science/91817_a_93197]
-
moale și mătăsoasă a iedului. Văzând acest plăpând animal, am fost emoționată. Mi se părea că retrăiesc un mit cu fata prefăcută-n căprioară. În ochii limpezi ai căprioarei sticlea ceva nelămurit. Avea niște ochi mari, blânzi, cu genele de la pleoapa de sus lungi, dând privirii o deosebită expresie de gingășie. Puiul și-a Întins capul cu botul mic, catifelat și umed pe spatele mamei lui și, cu ochii Închiși, se lasă dezmierdat. Mai târziu, căprioara se duse la rau unde
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
inconstant, iar atunci când apar, sunt dureri moderate, surde, În lombă sau flanc. WIENER, În cartea sa "Differential Diagnosis of Acute Pain", publicată În 1993, susține că, printre alte semne, ar fi de menționat la acești pacienți transpirații ale mâinilor, feței, pleoapelor, hipertensiune arterială și aspectul maroniu (cafeniu) al urinilor. Hematuria și albuminuria sunt prezente Împreună cu valorile crescute ale creatininei serice. Din fericire, sub tratament adecvat, 95% din pacienți Își recapătă funcția renală normală. - Nefrita acută interstițială. Am considerat util să introduc
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
se strecoare în conștiința omului. Aceleași chinuri ale celor ce nu pot avea bucuria somnului o relatează și Shakespeare: O, somn, o, dulce somn cu vis/ Balsam al firii, tare te-am speriat, te-am alungat,/ De nu mai vrei pleoapa să-mi închizi chiar niciodat-/ Și să-mi îneci simțirea în uitare...703. Unii poeți recunosc starea prin care sunt cuprinși de lumile ce nu le pot controla, ele fiind inspirația gândurilor lor diurne: Pluteam pe-un râu, parcă legat
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ce nu le pot controla, ele fiind inspirația gândurilor lor diurne: Pluteam pe-un râu, parcă legat de mâini, Ținut deasupra de o forță tandră, Cătând pe cer rotundul unei pâini Și logodit pe mal c-o salamandră. Spălăm sub pleoapă firul de nisip Și scoica-ntreagă prefăcută-ntr-însul. Alunecam ca lacrima pe-un chip, Încurajând și curgerea și plânsul. Plângând cu fața-n sus pe-un râu ești tot Un fel de râu, cu albia-n mișcare... Dezleagă-mi mâinile, să
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de altădată,/ ți-ai însemnat locul pentru vecie/ în adânc, unde uitare nu e.// E mult de atunci și ești mereu aproape/ lângă izvorul limpede și mut/ pe care-l sorbi cu setea de altădată/ și învii priviri în tristele pleoape.// Topită-n tremurul de așteptare,/ ești steaua somnului unde-mi dorm apele/ și vechea ta căință-n mine suie./ Ziua e de prisos, noaptea e de lumină/în adânc, unde uitare nu e710. Faptul că lumina e de fapt inspirația
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
creatoare ne-a înzestrat, având imaginea, calitățile și proprietățile spirituale ale lui Dumnezeu. Prin drept divin și cu înțelepciune latentă, biblioteca încorporată în interiorul nostru aprinde focurile în care ard alchimic sufletele renăscute în oameni din pâcla energetică a cerurilor. Sub pleoapele-nchise descifrez/ cerurile-n care aripile noastre/ au înotat precum vântul tăcerea.// Ochiul meu privindu-te, Cer,/ al tău este/ și nu-i/ căci dacă eu n-am trup/ și aripa mea stinge în treacăt/ marginile tale, Suflet Infinit,/ ochi
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
domină și încă nu au început să nască din timpul disoluției elementele ce constituie alegoria instalării simbolurilor în athanor, în oul filosofic. Adesea în ființa obscură se află un zeu ascuns, Și ca un ochi care se naște acoperit de pleoape, Un spirit pur crește sub învelișul de pietre 1065. Alchimia culorilor e una dintre tainele poesiei care nu aparține lumii materiale ci reflexiei sufletești, emoționale din conștiența creatorului, structurilor din creier unde acestea se metamorfozează ca într-un alambic kabbalistic
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
te teme că-ntruna te privește: Materia, chiar ea, c-o vorbă s-a străpuns... N-o înjosi la cazne, punând-o neghiobește! Ades, în ins umbra-ți cu-n zeu șade ascuns; Și ca un pui de ochi sub pleoape ca sub vetre, Vechi spirit pur dospește sub scoarța unor pietre 1072. În cadrul ritualurilor exoterice sau esoterice din toată lumea întâlnim focul și fumigația. Fumul, aroma răspândită are același parcurs ca și alchimia materiei prima, a pietrei brute înaintea desăvârșirii sale
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
haos, istoria ființării universului ordonat de prezența Cavalerilor Astrali. Stă omul în fața luminii, ieșind din imperfectul prezent al duratei crizei tragice prin care se definește prezența omului. Răsare luna, -mi bate drept în față: Un rai din basme văd printre pleoape, Pe câmpie un val de argintie ceață, Sclipiri pe cer, vapaie preste ape, Un bucium cântă tainic cu dulceață, Sunând din ce în ce tot mai aproape... Pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii Părea c-aud venind în cete cerbii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
perioada de slăbiciune aveam vedenii, sau amintirile din viață sau din lecturi se transpuneau în închipuiri care mă terorizau. Astfel, îmi apărea imaginea unei statui plăsate în colțul unei camere în care se afla un ostatic. Cel sechestrat observa în spatele pleoapelor „ochi adevărați” care îl suspectează. Apropiindu-se, pleoapele s-au închis. Prizonierul a început să trăiască o stare de tensiune nervoasă, obsedat de privire. Imaginea aceasta a apărut pe chipul lui Petrovan, cel mai voinic dintre noi. Lipsa hranei îi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
viață sau din lecturi se transpuneau în închipuiri care mă terorizau. Astfel, îmi apărea imaginea unei statui plăsate în colțul unei camere în care se afla un ostatic. Cel sechestrat observa în spatele pleoapelor „ochi adevărați” care îl suspectează. Apropiindu-se, pleoapele s-au închis. Prizonierul a început să trăiască o stare de tensiune nervoasă, obsedat de privire. Imaginea aceasta a apărut pe chipul lui Petrovan, cel mai voinic dintre noi. Lipsa hranei îi făcuse fața scheletică ca o mască mortuară. Ședea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Petrovan, cel mai voinic dintre noi. Lipsa hranei îi făcuse fața scheletică ca o mască mortuară. Ședea de multe ori sprijinit în colțul dintre cei doi pereți pe ușă și moțăia de slăbiciune, închizând și deschizând din când în când pleoapele ochilor. Atunci mi se părea că eu sunt prizonierul și el statuia prin ochiul căreia un „altul” mă privește, suspectându-mi mișcările, vorbele și gândurile. Mă trezeam din această stare morbidă când făcea cineva vreo mișcare sau când Petrovan își
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
picioarele întinse în față, deși nu vedeam nimic. Voiam să deschid ochii, dar nu aveam senzația că i-am deschis, iar imaginile nu se înregistrau. Printr-un efort deosebit am reușit, o fracțiune de secundă, să ridic un colț de pleoapă. Am văzut proiectați pe zidul din fața mea pe toți ceilalți frați, cu capetele umflate și deformate, ca niște capete de hipopotam; am crezut că am halucinații. Am căzut apoi iarăși în inconștiență. Câteodată simțeam că cineva se luptă să mă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
prezența: „Îhâ! Îhâ...”; dar Melchisedec continua să-și numere metaniile netulburat. Fețe bisericești! Fețe bisericești!, anunță diaconul. Nu ne aude nimeni? Nu ne vede nimeni?, și tuși mai semnificativ. Melchisedec, ridică privirea, îl măsură de sus până jos; plecându-și pleoapele, își continuă rugăciunea. Tu, călugăre, de unde ești, de unde ești? De la Mânăstirea Neamțului. Și nu vezi..., n-auzi?, continuă cu aroganță. Melchisedec, smerindu-se, îi făcu o mică plecăciune. Ce hram ai?, întrebă diaconul batjocoritor. Călugăr prost! Aha... da, da! Călugăr
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
vehicul pentru Wilfred Dunning. De ce „unicul“? Wilfred era un mare actor. Nimeni nu mai joacă azi ca Wilfred. Și-a început cariera în vechiul Music Hall din Edgware Road. Era în stare să stea neclintit, fără să-și miște o pleoapă, și toată sala se tăvălea de râs. Și apoi, când clipea, stârnea alte valuri de ilaritate. O asemenea forță pare aproape supranaturală: misterele trupului omenesc, ale feței omenești. Wilfred avea o față care radia spirit; era în același timp, poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-mi voie să repet însă că aceasta nu era reflecție, nu era gândire. Mintea mea nu adăpostea îndoieli raționale asupra faptului dacă Hartley va continua să mă iubească, știam în chip firesc că e a mea pentru totdeauna. Dar în timp ce pleoapele ni se închideau asupra lacrimilor de fericire, în noi se dechidea o spaimă cosmică. Desigur, țineam totul în taină, instinctiv. Colegii noștri de școală se obișnuiseră cu prietenia veselă dintre noi. Și totuși ne ascundeam, ne prefăceam a fi indiferenți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cumpăr tot ce-ți trebuie. Acum ești soția mea. O țineam la depărtarea brațului întins, cuprinzându-i umărul cu o mână, în timp ce cu cealaltă mișcam lumânarea astfel încât să-i lumineze fața. Ochii îi erau adânc îngropați în straturi de riduri, pleoapele îi erau cafenii, ruginite, de parcă ar fi fost pătate, obrajii fleșcăiți și moi își pierduseră rotunjimea și aveau o culoare vag rozalie, poate din cauza pudrei aplicate în grabă. Părul scurt, cărunt, ondulat, era uscat și părea tocit, desigur în urma atâtor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aflu că a murit, astfel încât speranța și teama și groaza să poată înceta și să ne redobândim liniștea. Dacă s-ar întoarce... s-ar putea să fie... îngrozitor. — Adică? — Îngrozitor. Lacrimile lente continuau să se prelingă, iar ea își pleca pleoapele, ca să le lase să-i lunece pe obraji. Continuă: — Aș vrea să nu fi adoptat niciodată un copil, a fost vina mea, Ben are dreptate, am fi dus-o mai bine fără el. Atunci aș fi putut fi cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
De îndată ce l-a văzut pe Titus, Hartley s-a oprit locului și chipul ei a suferit o transformare teribilă. Gura i s-a căscat și i s-a lăsat urât în jos, de par-ar fi fost gata să plângă, pleoapele i s-au închis pe jumătate, iar fruntea a căpătat acea înfățișare brăzdată, pe care i-o mai văzusem cândva; numai că toate aceste prefaceri nu păreau datorate șocului sau unei triste bucurii covârșitoare, ci exprimau vinovăție și implorare. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se înecase în mare? Am deschis ușa și m-am uitat înăuntru. Se afla acolo, trează, își rezemase pernele de perete și zăcea pe saltea, cu capul proptit de perne și pătura trasă până la bărbie. Ochii ei mă priveau pe sub pleoapele căzute. Se mișca ușor și am văzut că tremura. — Hartley, iubito, ești bine, ai dormit? Ți-a fost destul de cald? Își lăsă puțin mai în jos pătura și buzele i se mișcară. — Hartley, rămâi cu mine pentru totdeauna. Aceasta este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Acestea sunt imagini, răspunse James. Unii susțin că Nirvana este și nu poate fi decât aici și acum. Imagini pentru a explica imaginile, viziuni pentru a explica viziunile. — Și adevărul se găsește dincolo. Ne-am cufundat din nou în tăcere. Pleoapele lui James se lăsară în jos, dar îi puteam încă întrezări licărul ochilor. Am întrebat șugubăț: — Acum meditezi? — Nu. Dacă aș medita într-adevăr, aș fi invizibil. Noi ne vedem unii pe alții pentru că suntem centrii unor activității mintale continue
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]