5,084 matches
-
este doar un limbaj, un cod amoros, ci în egală măsură un joc, uneori primejdios, întotdeauna ambiguu. Un joc cu fațete și funcții multiple, vădite sau ascunse. Funcția legată de distracție, de amuzament a flirtului este evidentă. "Mă plictisesc, mă plictisesc, mă plictisesc", repetă necontenit Catherine în jurnalul său. "Viața mea este un cerc pustiu și inutil". Și atunci, "ca să mă amuz", "o fac puțin pe fetișcana". Catherine mărturisește că băieții cu care flirtează o distrează. Fie pentru că sunt ei înșiși
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
un limbaj, un cod amoros, ci în egală măsură un joc, uneori primejdios, întotdeauna ambiguu. Un joc cu fațete și funcții multiple, vădite sau ascunse. Funcția legată de distracție, de amuzament a flirtului este evidentă. "Mă plictisesc, mă plictisesc, mă plictisesc", repetă necontenit Catherine în jurnalul său. "Viața mea este un cerc pustiu și inutil". Și atunci, "ca să mă amuz", "o fac puțin pe fetișcana". Catherine mărturisește că băieții cu care flirtează o distrează. Fie pentru că sunt ei înșiși înzestrați cu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
80 de kilometri de Viena. Un baron austriac celibatar, tânăr funcționar ministerial, vine să-și petreacă aici o săptămână de vacanță. Concediul îi este oferit de conducerea ministerului, așa că nu-l poate refuza. Dar baronul se teme că se va plictisi. Ajuns la hotel, se grăbește să studieze lista de oaspeți. Tânărul aristocrat se simte dezamăgit. Nici un singur nume cunoscut printre toți oamenii aceștia, gândește el cu regret. Dorea să se ivească măcar câteva femei, ocazia unui mic flirt la nevoie
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și Danemarca, francezii se retrag îndărătul liniei Maginot. Prin urmare, pe parcursul a șapte luni, din octombrie 1939 până în mai 1940, nu se întâmplă nimic. Este "războiul ciudat". În spatele liniei, viața continuă ca mai înainte, iar soldații aflați pe front se plictisesc. Pentru a-și omorî timpul, ei joacă cărți sau ascultă la radio șlagărele la modă. "O să ne agățăm rufele pe linia Siegfried, dacă linia Siegfried o să mai fie acolo", râd ei, cu un aer batjocoritor și încrezător... Iar apoi, după
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fos t mulțumiți și mi-au spus gut, gut... Solicitată, mama a pregătit îndată un lighean, opărește cocoșul, iar ei îl pârjolesc la flacăr a focului, după care, foarte glumeți, vrând să se distreze puți n, că se vede, se plictiseau, leagă cocoșul jumulit și pârlit, cu o sfoară de picioare și, în mijlocul camerei, sus în tavan, unde aveam un cârlig cimentat pentru lustră sau să serveas că în casă ca suport la răsucit cânepa sau lâna, leagă sfoara cu cocoșul
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
îi erau însă prea decolorați, de aceea nu mi- au plăcut deloc, în ciuda privirii uneori senzuale. Ceea ce ma atrăgea pe mine fatal la un barbat erau întotdeauna ochii, aceste ferestre ale sufletului, care- mi deșchideau lumea dinlăuntrul partenerului. Se plictisea foarte repede și privea absent, ca și cum ar fi fost plecat undeva departe. Era pentru mine un fel de impolitețe care ma deranja adesea; dar știam cum să-l aduc înapoi cu o glumă. Faptul că pe amândoi ne
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
foarte repede și privea absent, ca și cum ar fi fost plecat undeva departe. Era pentru mine un fel de impolitețe care ma deranja adesea; dar știam cum să-l aduc înapoi cu o glumă. Faptul că pe amândoi ne plictiseau aceleași lucruri era un motiv de meditație și însemna că oarecum ar putea apărea vreo legătură între noi. A urmat o altă întrunire, dar mi s-a părut prea rece, prea static. De obicei se prezenta că un om de
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
mai apoi la garsoniera din piață unde-și duce amantele. Deși eram foarte apropiați unul de altul, eu n- am îndrăznit să-i destăinui lui Emil un secret: faptul că profesorul de română nu-și corectă niciodată tezele, care îl plictiseau după atâția ani de vechime, și mi le „plasa” mie, motivând că în calitate de „viitor profesor” trebuie să mă obișnuiesc cu munca. Nu puteam să-i destăinui lui Emil că eu eram cea care îi dădeam 9 la teza în loc de 10
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
să-i placă și acum. El era cu totul și cu totul special, era un domn, un tip aerisit, emancipat, fără defecte. Studenții îl adorau cu toți, era idealul lor în viață, toți îl considerau „proful”perfect. - Dacă se va plictisi de mine sau eventual mă voi plictisi de el, isi zicea Lăură, măcar nu regretă...Dacă unul dintre noi ar fi fost nevoit simuleze ceea ce nu mai simțea, Lăură era gata pună punct relației. eu aș să să Aproape îmi
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
cu totul și cu totul special, era un domn, un tip aerisit, emancipat, fără defecte. Studenții îl adorau cu toți, era idealul lor în viață, toți îl considerau „proful”perfect. - Dacă se va plictisi de mine sau eventual mă voi plictisi de el, isi zicea Lăură, măcar nu regretă...Dacă unul dintre noi ar fi fost nevoit simuleze ceea ce nu mai simțea, Lăură era gata pună punct relației. eu aș să să Aproape îmi venea să cred uneori că este un
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
îl liniști ea, simțindu-i că de obicei ochii aceia frumoși care o scoteau uneori din minți. Lăură se așezase turcește și-și privea cu simpatie picioarele, ca și cum ar fi interesat-o mai mult decât ceea ce spusese el. Parcă se plictisea. Tăcură amândoi. Aerul proaspăt al serii pătrundea nestingherit prin ferestrele larg deschise. -Pun rămășag că nu mă mai plăci, zise el. Lăură îl privi stupefiata. -Numai la tine m-am gândit. Abia așteptăm să te văd și eu... -Ți-am adus
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
să păstreze copilul. -Ce te-a determinat? o întreba el indiscret. -Vârstă în primul rând, apoi faptul că e prima dată în viață când rămân însărcinată și, Doamne ferește, să nu fie și ultima, si mai ales faptul că mă plictisesc teribil în orașul acela de provincie, banal și monoton. Cel puțin așa voi avea și eu o ocupație mai serioasă, aceea de mama, care-mi va umple în mod plăcut timpul.. Vorbea cu entuziasm, pe un ton hotărât ca si cum totul
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
să ne țină două ore într-un New York în care monștrii stau ascunși, iar tot thrillerul să fie legat de posibilitatea ca eroul să piardă ritmul normalului, să fie reperat de virusații care - din nou - nu se văd, să se plictisească de curajul lui inutil. Și să moară demn după ce se termină filmul, ca să nu-l vedem noi.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
meg. "Eu mă aflu", verbul befinna sig "a se afla" fiind un verb reflexiv. Ca atare, unele idiomuri germanice au chiar "verbe reflexive", care sînt însoțite de obicei sau întotdeauna de pronumele reflexiv (precum în germană, sich ärgern "a se plictisi", sich erinnern (an) "a-și aminti") și, desigur, multe dintre verbele tranzitive se pot combina cu pronumele reflexive (sau cu alte forme pronominale, îndeosebi cînd se redă reciprocitatea). Pronume reflexive există în toate idiomurile germanice, dar, la fel ca la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a căutat pe Egist pentru cântecul lui din flaut (De când îmi cânți... mi-a mai trecut acel urât înspăimântător. Eram bolnavă de plictiseală - I 1). Ea îi cere să nu se laude cu iubirea lor (stăpânește-ți mândria... altfel mă plictisești - I 1), fiindcă l-a ales dintr-o toană. La vestea că soțul ei ar fi murit, se arată nepăsătoare (Nu simt nimic... Încerc să trec pragul vieții noi dormind - I 6) și ezită cu privire la viitorul relației cu Egist (Nu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
se teme de gândurile ei ascunse (simt cum crește în ea... o voință primejdioasă - IV 4). În final, regele intuiește în lipsa ei de iubire slăbiciunea ca și puterea nefastă (mă cunoaște nu ca să mă iubească, ci ca să mă mânuiască... te plictisești dacă nu te joci cu vreo paiață... are nevoie de ajutor), însă își dă seama prea târziu că atingerea ei poate deveni mortală (floare ucigașă, cap de Meduză, monstru - IV 7). După omorul inspirat de ea, regina nu-și află
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
el așteaptă de la ea alinare, nu dragoste (n-are sprijin și pace. Și le-a căutat la mine - III 9). Clitemnestra știe că doar prezența rivalei sale îl mai poate salva pe bărbatul mâhnit și nefericit : Fără tine se va plictisi și mai mult (IV 2). Incapabil să alunge o soție legitimă sau o iubită nevinovată, Agamemnon moare pentru că ezită să comită o nouă nedreptate : mă roade ca un vierme timpul și deopotrivă grija de dreptate... N-aș vrea să putrezesc
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
panica, fiindu-le teamă să înceapă vreo acțiune în lipsa îndrumării divine : Cine poate porni la întâmplare ? (II, p. 41). În ceea ce-i privește, actorii își rostesc replicile fără pic de convingere, lipsiți de vlagă (II, p. 41), în fața unui public plictisit de tragedii, îngrozit de comedii și îngrijorat de soarta ce-l așteaptă (II, p. 42). De vreme ce nimeni nu-și mai cunoaște viitorul, oamenii se mișcă la întâmplare ca niște bețivi (II, p. 43). Mânați de acuta lor nevoie de certitudini
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vor altceva decât să sufere împreună cu voi, să vă compătimească timp de două-trei ore și pe urmă să plece liniștiți acasă - I, p. 14). În culmea prosperității, coreuții se află în căutare de subiecte tragice pentru că lumea riscă să se plictisească într-o bună zi (III, p. 81). Oedip însuși își exprimă din nou vechea aspirație de a intra în tagma actorilor - oameni care se dau drept alți oameni în fața oamenilor... și totuși oameni adevărați (III, p. 82) -, dorință eșuată din pricina
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
până la urmă, nu înțelegi nimic despre subiect.” J. W. Goethe 95. „Cartea constituie arma principală și cea mai puternică a culturii.” Maxim Gorki 96. „O carte care place este îngrijită, păstrată, idolatrizată, pe când una care nu place, care înfurie, plictisește, poate fi aruncată, ruptă, pusă pe foc, ocărâtă și înjurată, ca și cum ar fi o persoană.” Traian Herseni 97. „Când citești cu glas tare îți arăți ție însuți că citești.” Victor Hugo 98.„A învăța pe altul să citească înseamnă să
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
cugetările ale căror sâmbure li se prezintă; îndreaptă ceea ce li se pare slab.” Voltaire 536. „ Cartea este o comoară mai scumpă decât toate comorile pământești, căci (...) comoara aceasta înfrumusețează sufletul omului.” Psaltirea slavonă 537. „Cunosc multe cărți care au plictisit, dar nu cunosc nici una care să fi făcut vreun rău cu adevărat.” Voltaire 538. „ Dacă rațiunea ar înlocui memoria Și s-ar studia mai mult decât s-ar transcrie, nu s-ar înmulți la infinit cărțile și greșelile. Ar trebui
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
i s-a dat în păstrare mai cu grijă decât acela care i-a încredințat ceva pentru păstrare?” Dyahiz Al 548. „Cartea este un tovarăș care nu te copleșește cu laude, prieten care nu te ademenește, partener care nu te plictisește...” Dyahiz Al 549. „Cartea este un vas plin cu știință, un vas plin cu lucruri plăcute și interesante, cu glume și lucruri serioase.” Dyahiz Al 550. „Despre valoarea și utilizarea cărții s-ar putea scrie... cărți întregi. Au existat cărți
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
periodic datoria și atât. Cotoarele colorate și-au pierdut strălucirea. Cărțile au ochii stinși. O bibliotecă frecventată zilnic este cu totul altceva. Fiecare volum pare treaz și în așteptare. Sunt în rafturi cărți necitite de mult, dar care nu se plictisesc așteptând, căci știu că o mână expertă le va adăposti într-un târziu, le va răsfoi sau le va muta pe noptieră. Răbdarea cărților e infinit mai mare decât a oamenilor. Ele s-au obișnuit să vadă chiar și secolele
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
se mai pot întoarce, atâtea greșeli ce nu mai pot fi îndreptate, atâtea răni ce nu mai pot fi vindecate încât, până la urmă, intoxicată de propriul ei trecut, închide prăvălia de amintiri. Pe de altă parte, văduvită de viitor, se plictisește, astfel timpul, destul de scurt, care îi rămâne de trăit, i se pare lung. Prin urmare, citește. Când vin prieteni în vizită, soțul ei povestește frânturi din accidentul care o cufundase în stare comatoasă. Un medicament sau o bacterie nosocomială, uneori
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
adevăr, adoarme bolnavă, deși se trezise sănătoasă. Sau nu se trezise decât în vis și, în realitate, nu e bolnavă? Nu mai știe dacă visează în vis sau nu visează. Fie că se otrăvește cu propriul trecut, fie că se plictisește din lipsă de viitor, vremea trece. Se întoarce la spital. E primită ca o veche cunoștință, dar Aurélie a plecat să-și petreacă vacanța în Senegal, iar Brigitte lucrează acum în blocul operator. Îi aduc poșeta pe care o uitase
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]