6,499 matches
-
Leonard scoase un caiet negru și se uită o clipă În el, apoi se așeză pe un scaun tare, cu fața la domnul Mundy. Duncan se duse la fereastră și se așeză pe o cutie joasă, capitonată, cu haina domnului Mundy În poală. Fereastra avea o perdea de plasă cu un miros amărui, care atîrna Îndoind sîrma. Pereții erau Înveliți În tapet cu Lincrusta și vopsiți ciocolatiu. Domnul Leonard Își frecă mîinile. — Așa deci, zise el. Cum ne mai simțim de la ultima ședință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Începerea tratamentului Închisese ochii, iar acum, cînd șoaptele continuau, Începu să plîngă ușor. Lacrimile Îi curgeau fine pe obraji, i se adunau pe gît și-i udau gulerul. Nu făcea nici o Încercare să le oprească; stătea cu mîinile atîrnîndu-i În poală, cu degetele curate și butucănoase contractîndu-i-se din cînd În cînd, Își reținea mereu răsuflarea și expira cu un oftat care-i zguduia tot trupul. — Dragă Horace, insista domnul Leonard, asupra ta nu are putere nici o altă minte. Resping orice putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
acolo. Gardurile vii care mărgineau drumurile erau Înalte și umede și, deși era toamnă, Încă pline de culoare. Uneori, Reggie se dădea Într-o parte, pentru a-i face loc altui șofer, iar florile Își scuturau petalele prin fereastră În poala lui Viv. La un moment dat, În mașină intră un fluture care Își Întinse aripile pudrate, ca de hîrtie, pe curbura scaunului, lîngă umărul ei. Se Învioră, și acum Își arătau unul altuia lucruri mărunte, biserici vechit și căsuțe pitorești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se aplecă și-i sărută șoldul. Ea Îi atinse capul, buclele negre, unse, scalpul alb care se zărea palid. Se mai uită la luminișul verde strălucitor și zise Încet: — Mi-aș dori să stăm aici. El Își lăsă capul În poala ei. — Și eu, spuse el. Cuvintele se auzeau Înăbușit. Se răsuci să-i Întîlnească privirea. Știi - știi că nu-mi place deloc, nu-i așa? Îți dai seama că, dacă aș fi putut face altfel...? Totul, vreau să zic. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
deloc, nu-i așa? Îți dai seama că, dacă aș fi putut face altfel...? Totul, vreau să zic. Ea dădu din cap, Încuviințînd. Nu mai aveau să-și spună nimic ce nu-și spuseseră deja. Mai stătu cu capul În poala ei o clipă, apoi Îi sărută coapsa și se ridică. Întoarse cheia În contact și mașina reveni cu zgomot la viață. Sunetul părea Înfiorător de strident În mijlocul tăcerii depline - așa cum tăcerea li se păruse nefirească și nelalocul ei cînd veniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bălăbăneau aproape de podea. Probabil că Pamela făcuse asta. Aparatul de radio era dat la maximum. Howard era cocoțat pe masa de bucătărie. Cei doi băieți mai mari se fugăreau prin casă, În timp ce tatăl lui Viv Îl ținea pe țînc În poală. — A fost frumos? o Întrebă Pamela. Se ștergea pe mîini frecîndu-și cu prosopul pielea dintre degete. O studie pe Viv. Te-a prins soarele. Unora le-a mers bine. Viv se apropie de chiuvetă și se uită atent În oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Întorc la Sandy. — Bineînțeles că trebuie. — Nu vrei să stai aici pînă mă Întorc acasă? Nu fi prostuță. Mă simt bine, pe cuvînt. E plictiseala, asta-i tot. Își termină ceaiul. MÎna nu-i mai tremura. Își scutură firimiturile din poală, se ridică În picioare și ajută la strînsul farfuriilor. Și-acum ce-o să faci? o Întrebă Mickey În timp ce mergeau pe Harrow Road. Kay Își reluă rolul de debutantă și gesticulă frivol. — Oh, vai, am o grămadă de lucruri de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Pentru prima oară Își dădu seama ce Înfățișare plăcută avea, cît de delicat și pur era. La urma urmelor era tînăr, mai tînăr decît ea. Încă Își ținea pipa și chibriturile În mînă, dar stătea nemișcat, cu mîinile inerte În poală. — Îmi pare rău, zise el. Doream să vă Întîlnesc doar pentru a-l ajuta pe fratele dumneavoastră. — Cred că i-ați fi de ajutor dacă l-ați lăsa În pace. — Dar chiar v-ați dori asta? Să-l las acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ea, În timp ce Binkie și Mickey se aplecară să vadă. Seamănă cu chestiile alea pe care un tip dintr-un film american le duce sub braț, nu-i așa? Atunci cînd trece pe la o coristă, În culise. Își puse cutia În poală - se opri o clipă să sporească efectul - apoi ridică Încet capacul. În interior erau straturi de hîrtie argintie. Le dădu la o parte și scoase la iveală pijamaua din satin, de culoarea perlei. — Uau! zise Mickey. — Uau și vau! spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și lucrase În noaptea de dinainte; dar se sculase În urmă cu o oră și era deja Îmbrăcată Într-o pereche de pantaloni croiți cu stil și un jerseu. N-am mai putut aștepta. Uită-te aici. Puse tava În poala lui Helen. Într-o vază erau niște crenguțe cu flori de hîrtie, vase și cești de porțelan, un castron Întors pe o farfurie, și cutia roz cu funda de mătase, În care se afla pijamaua din satin. Helen Își plimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
parte păturile cu lovituri ușoare și alergă la baie. Kay trase cuverturile la loc astfel Încît salteaua să rămînă caldă. Patul degaja căldură - o degaja palpabil și-i atingea fața ca un abur sau un fum. Rămase cu tava În poală și rearanjă florile, admiră portocala, Încă enervîndu-se din cauza „L“-ului strîmb. — În ce hal eram! zise Helen rîzÎnd, cînd se Întoarse. Ca Struwwelpeter. Se spălase pe față și pe dinți, și Încercase să-și aranjeze norul de păr. — Nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Își mai aprinse o țigară fără să-i ofere una lui Helen. Simți gustul amărui al fumului În gură, care semăna cu propria ei stare posacă. — Îmi pare rău, Kay, spuse Helen Încet, după ceva vreme. Își prinsese mîinile În poală și se uita la ele. Ce naiba ai? — SÎnt puțin tristă, nimic altceva. — Ei, pentru Dumnezeu, nu te uita așa, că... Kay Își aruncă țigara și-și coborî vocea... Va trebui să te iau În braț, dar tu urăști asta. Starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și cum sînt la pipăit. Dorea să poată să Întindă mîna peste masă, să ia unul, doar o clipă, Între arătător și degetul mare. Ea Îl văzu cum se uită și se foi cu timiditate, parcă. Își Împături paltonul În poală. — Cum te mai simți, de fapt? Îl Întrebă ea, după ce termină această operație. Ești bine? — Da, sînt OK. — Arăți teribil de palid. — Chiar așa? Ai spus-o și data trecută. — Uit mereu. — Cum ți s-a părut ultima lună, fiule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se uite la fața tatălui și să nu-și dorească să se repeadă și să-l lovească. Simți că Începe să tremure. Își reținu mîinile pe masă, dar văzu cum Îi zvîcnesc. Așa că și le retrase și le Împreună În poală. Se uită la ceasul din camera pentru vizite. Mai aveau unsprezece minute... Taică-său se strîmba din nou la bebeluș, și acesta se liniști. Viv și el se uitau prin cameră fără un scop anume. S-au plictisit de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
era vorba. Și cînd Helen nu răspunse, o Întrebă: Vrei să ne Întoarcem? Nu, zise Helen, ușor ezitant. Dar tu? — Nu. Așa că mai stătură nemișcate o clipă, apoi o luară Înapoi; la Început, pe drumul pe care veniseră, apoi spre poalele dealului Ludgate. Aici, fără să discute, se Întoarseră și se Îndreptară spre St Paul’s. Din nou, străzile deveniră liniștite, după ce trecură pe sub podul de cale ferată, iar atmosfera orașului părea schimbată. Îți dădea un sentiment - pentru că nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lunecă dincolo de panourile de lemn, la moloz, la obiectele distruse și arse, la grinzile dezvelite și subsolurile căscate În gol, la cărămida strivită din spatele lor. Merse Împreună cu Julia fără să scoată o vorbă, copleșite de stranietatea locului. Se opriră la poalele catedralei și Helen se uită În sus, Încercînd să refacă profilul siluetei imense, neregulate pe fundalul cerului Întunecat. — M-am uitat la ea În după-amiaza asta de pe Dealul Parlamentului, zise. Nu adăugă faptul că privise Încordată spre Mecklenburgh Square; o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
formă 0 pentru Telefoane, lăsînd cadranul să se răsucească Încet, Înăbușind cît putu de bine clicurile cu o batistă. Vocea operatoarei era transparentă ca sticla. Conectarea o să dureze mai multe minute, Îi spuse. Viv Îi mulțumi. Rămase cu telefonul În poală, Îmbărbătîndu-se În așteptarea apelului. Apoi raza lanternei Începu să oscileze, și o Închise, gîndindu-se la baterie. Lăsase ușa puțin Întredeschisă, și lumina albăstruie, firavă, din coridor apăru prin crăpătură. Altfel, dulapul era cufundat În beznă. Distingea hohotele de rîs și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
beznă. Distingea hohotele de rîs și gemetele fetelor din subsol. Pe pereți apăreau umflături, fărîme și șuvițe de praf pentru că bombele nu conteneau să cadă. CÎnd telefonul sună, În sfîrșit, zgomotul soneriei și felul În care i se zgîlția În poală o speriară de moarte. Ridică receptorul cu mîinile tremurîndu-i, aproape scăpîndu-l. — O clipă, Îi spuse fata cu vocea de sticlă, și mai urmă o așteptare și o serie de clicuri În timp ce făcea legătura. În telefon se auzi vocea unui bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să Împartă spații ciudate cu străinii. În timpul altei călătorii cu trenul, acum două luni, Începuse un raid și toți pasagerii au trebuit să se pună la podea. Stătuse cam patruzeci de minute cu fața mai mult sau mai puțin În poala unui bărbat, care se simțea extrem de stînjenit... Cel puțin, bărbatul ăsta părea a fi În largul lui. Se sprijinise de blatul care susținea chiuveta și Începuse să caște. Căscatul se transformă Într-un fel de geamăt gros, ca un iodomnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
liberă cu adevărat, într-o lume doar a mea, unde puteam vorbi cu păsările de tot soiul, sfătuiam cu iarba la umbră și declaram iubire veșnică florilor de câmp care pictau împrejurimile într-un covor multicolor. Locul se deschidea înspre poalele dealului și parcă se înfrățea cu acesta, în fiecare primăvară, prin tăpșanul verde, întins până la locul unde se lua de mână cu zarea albastrului ca de sidef. Întinsă pe un țol luat de la Senciuca citeam ore întregi, ori adunam floare
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
pace, Ea la amant se duce des Și asta-mi pare de-nțeles: C-o-nvață cum să se dezbrace. Scrisoarea fetei după nuntă Eu îi fac toată treaba, Spăl rufele la râu, Coc pâinea, tot degeaba: Mai vrea și poale-n brâu. Unui coleg Ca fluturii din floare-n floare, Așa zbura în tinerețe, Iar azi în prag de pensionare, El tot nu vrea să se dezvețe. Celibatarul Acel ce nu e manierat, De doamne este evitat Fiind de multe
Georgeta Paula Dimitriu by Georgeta Paula Dimitriu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83930_a_85255]
-
mai plecat, Găsind la noi pământ și case, Dar, mai ales, dudui frumoase. -Amorul, un copil pribeag?! În excursie Când coborâi abrupta creastă, Să scap de-a frigului năpastă, O fată m-a băgat în boale Cu fusta ei fără de poale. Sărutul doamnei Azi, doamna cu privire blândă L-a sărutat pe Ics și-apoi, Pretinse și ceva dobândă Cerând vreo zece înapoi... Interesul bată-l vina Juna sexi, răpitoare, Cum râvnea noi orizonturi, Și-a ales un mire „mare”... Ani
SUCCINTE NOTA?II DESPRE CULEGEREA DE FA?? by George Petrone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83944_a_85269]
-
inimă. Gândind la Eva Eternul Arhitect divin A hotărât, în zi măiastră, S-avem o coastă mai puțin Și s-o avem în coasta noastră.G.L.U.P.I. Unei femei Ești un mister de nedescris, Te-admir din creștet până-n poale, Și-atunci când ții un ochi deschis, Cu celălalt mă bagi în boale! Femeia - o permanentă tentație Zic, gândind în chip firesc Când apare la vedere: Deie-mi mâna s-o iubesc Fără, însă, a i-o cere. Misterul femeii E
VASILE DARIE by VASILE DARIE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83946_a_85271]
-
doi copii și o nevastă cu o fixație costisitoare pe pantofii de la Jimmy Choo, Dave va ajunge să moțăie ca noi toți În fața serialului Cold Feet, cu un exemplar din ziarul de stânga New Statesman odihnindu-i-se nedesfăcut În poală. Ceilalți trei sunt tipul copii de nobili provinciali, cărora de-abia le-au dat tuleiele și Încă mai poartă cărare pe mijloc ca-n primele clase de liceu. Unul dintre ei, pe nume Julian, are un măr al lui Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
combustibil stă pe asfalt. Pilot din Pont zice că nu e vina lui că trebuie să ne Întoarcem la Heathrow. O, minunat. În timp ce avionul câștigă altitudine, două sticle miniaturiale de whisky goale alunecă de pe măsuța mea și aproape aterizează În poala femeii de vizavi. Mă blagoslovește cu un zâmbet languros, Își aranjează eșarfa verde-mentă, Își deschide poșeta Gucci. De unde scoate o sticluță de aromaterapie și-și dă cu levănțică la punctele unde se simte pulsul și se stropește și pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]